All for Joomla All for Webmasters
2 martie 1905, s-a născut Radu Gyr (pseudonimul  lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist

2 martie 1905, s-a născut Radu Gyr (pseudonimul lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist

Like
20
0
Thursday, 01 March 2018
Calendar

1999 – Instanţa Tribunalului Bucureşti a respins cererea Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (APADOR) şi a Centrului de Asistenţă pentru Organizaţiile Neguvernamentale (CENTRAS), privind scoaterea în afara legii şi dizolvarea pe cale judecătorească a Partidului România Mare, motivând că o asemenea solicitare poate fi făcută doar de Guvern sau de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, iar cazul putea fi soluţionat numai de Curtea Constituţională.

1992 – Republica Moldova a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).

1992 – După ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, Președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementelor criminale de pe malul stâng al Nistrului.

Răboiul de la Nistru, provocat și susținut pe toate căile de Rusia, a început cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, când au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari. În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tînărului stat Republica Moldova.

După referendumul din 12 august 1990 privind crearea așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene (R.M.N.), a fost planificată o operație de eliminare din Dubăsari a autorităților legale. La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative.

Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populaţia civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe acelaşi pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei poliţişti (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai săi) din trupele cu destinaţie specială. În esenţă, a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.

Puciul eşuat din august 1991 de la Moscova a fost un prilej ratat de lichidare a separatismului. Profitând de moment, organele noastre de securitate, se poate spune într-o singură noapte, au pus mâna pe majoritatea ideologilor separatismului din stânga Nistrului, printre arestaţi aflându-se preşedintele separatist Igor Smirnov.

Populaţia moldovenească din oraşul Dubăsari a ieşit în stradă pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de autorităţile legitime (până atunci doar separatiştii organizau mitinguri în oraş).

Moscova a trimis un mediator care a convins autorităţile chişinăuene să elibereze liderii separatişti.

În Dubăsari exista o dualitate a puterii: consiliul orăşenesc susţinea separatismul, iar consiliul raional susţinea autorităţile de la Chişinău. Separatiştii îşi organizaseră formaţiuni paramilitare de gardişti, cazaci (veniţi din Rusia) şi miliţie, iar autorităţile legitime erau reprezentate de poliţie. În ianuarie 1992, consiliul orăşenesc a adoptat o hotărâre prin care deveneau proprietatea oraşului toate încăperile executivului raional, bunurile materiale, tehnica. O delegaţie de locuitori din Dubăsari a plecat la Moscova pentru a protesta acolo faţă de samavolniciile regimului separatist, susţinut de Kremlin. Boris Elţîn a refuzat să le acorde audienţă, dar s-au organizat conferinţe de presă în care au fost prezentate fărădelegile separatiştilor.

La 2 martie 1992, poliţiştii din Dubăsari, lipsiţi de sprijinul Chişinăului şi cu armament insuficient în dotare, au acceptat să predea sediul în schimbul promisiunii că vor fi lăsaţi să plece, totuși, au fost arestați și duși la Tiraspol.

Dacă conducerea de la Chişinău era pasivă, nu la fel au rămas sătenii din zonă. Localnicii din Cocieri s-au adunat în faţa primăriei, apoi au trimis un grup de voluntari peste Nistrul îngheţat, la Holercani, pentru a cere arme. Cu sprijinul unui ostaş moldovean care-şi satisfăcea stagiul militar în acea unitate, care a aranjat ca în momentul atacării unităţii toţi ostaşii să fie pe platou, un grup de vreo 30 de voluntari înarmaţi cu un singur pistol şi o grenadă a pătruns în unitate şi a izbutit să sustragă armament. După ce s-au dezmeticit, ofiţerii au opus rezistenţă, dar soldaţii au acceptat propunerea voluntarilor de a părăsi unitatea.

La a 3-a delegaţie trimisă peste Nistru, A. Gămurari (comandantul trupelor cu destinaţie specială,) a hotărît să-şi implice oamenii din subordine în lupte şi a trecut cu aceştia peste gheaţa Nistrului. În acea zi au fost ucişi trei moldoveni, dar rezultatul a fost că unitatea militară a încetat să existe, ofiţerii şi familiile lor fiind evacuate din sat.

După ce preşedintele Moldovei, Mircea Snegur, a anunţat că introduce în stânga Nistrului starea excepţională pentru restabilirea ordinii constituţionale, oamenii, obosiţi de atâta aşteptare, au început să se adune entuziasmaţi în incinta şcolii profesionale de cusătorese situată între Corjova şi Cocieri. Veneau mai ales locuitori din stânga Nistrului, formând plutoane, companii, de fapt se intenţiona crearea unui batalion”. Conducerea Republicii Moldova nu avea însă un plan clar ce să facă cu aceşti voluntari. Se primeau ordine de tipul întărim poziţiile, băieţi. Pleacă cinci oameni la o armă.

Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autorităților oficiale a Republicii Moldova, separatiștii și-au constituit o impresionantă forța armată, constituită din: garda republicană, de 8 000 luptători, subordonată direcției de apărare a Transnistriei; miliția, inclusiv batalionul Dnestr, de 5 000 luptători, se subordona direcţiei de interne a R.M.N.; detașamentele teritoriale de salvare – 4 000 oameni, aflați la dispoziția executivelor locale; regimentele muncitorești, echivalentul modern al sovietelor de muncitori înarmați, subordonați Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK); cazacii, în numar de 3 000 – 4 000, cu statut de voluntari, erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiștilor și subordonați direct conducerii republicii nistrene. Toate aceste formațiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă sau de la unitățile OMON din Transnistria. De partea separatiștilor s-a situat fățis Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6 500 persoane, și constituită din: o divizie motorizată, 2 regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, 2 regimente de pontonieri, un regiment de rachete, o escadrilă de elicoptere.

În comparație, tânăra Republică Moldova, care încă nu avea armată proprie, beneficia doar de un efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, fortele armate.

În cadrul Războiului Transnistrian au murit circa 700 (militari și civili) de partea autorităților oficiale a Republicii Moldova și circa 1300 (transnistrieni, soldați ruși și cazaci) de partea separatiștilor.

1973 – A început retragerea trupelor americane din Vietnam (proces ce a durat până în 29.03.1973), ca urmare a tratatului încheiat la Paris, ce încheia războiul din Vietnam (1957-1973).

1972 – S-a constituit Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti.

1972 – Pioneer 10 a fost lansată pe orbita planetei Jupiter. Aceasta a fost prima sondă de explorare în afara spaţiului terestru.

Misiunea a fost un real succes, Pioneer 10 fiind prima sondă spaţială care, după ce în decembrie 1973 a trecut prin centura de asteroizi a lui Jupiter, s-a apropiat la numai 130.000 de kilometri de imensa planetă şi a transmis imagini cu prim-planuri.

La 10 ani după acest eveniment, Pioneer 10 a depăşit sistemul solar şi a efectuat primele transmisiuni din spaţiul interstelar.

Pe 31 martie 1997, misiunea a fost declarată oficial închisă, însă sonda a continuat să trimită date spre Terra.

Pe 23 ianuarie 2003, sonda a transmis ultimele mesaje, dată după care NASA a anunţat că Pioneer 10 nu mai are resurse energetice pentru a efectua transmisiuni către planeta noastră.

1969 – S-a efectuat primul zbor al supersonicului franco-britanic de călători, Concorde 001, care a depăşit viteza sunetului la 01.10.1969.

1949 – Căpitanul James Gallagher a încheiat cu succes primul zbor non-stop în jurul Pământului. Avionul său, Lucky Lady II, a aterizat cu bine la baza Fort Worth din Texas, Statele Unite, după un zbor de 94 de ore şi un minut.

1941 – În urma rebeliunii legionare din 21-23.01.1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, a organizat un plebiscit cu privire la politica internă.

90% dintre votanţi s-au pronunţat pentru politica guvernului Antonescu şi împotriva legionarilor (02.03-05.03.1941).

1919 – A avut loc, la Moscova, Conferința internațională a partidelor comuniste și organizațiilor social-democratice, la care s-a creat Internațională a III-a Comunistă (Comintern), cu sediul la Moscova, grupare extermistă de stângă cu caracter totalitar, la care a aderat Partidul Comunist Român în 1921.

Cominternul (Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului.

Cominternul a reprezentat o sciziune a elementelor de stânga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva Primului Război Mondial, război pe care Internaționala a III-a l-a considerat un război imperialist.

Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stânga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă (numai cea a primelor patru), iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese.

1905 – S-a născut Radu Gyr (pseudonimul  lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist.

A fost de mai multe ori laureat, în1926, 1927, 1928, al Societăţii Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un număr însemnat de conferințe, cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935.

A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie1941 , Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, a autorizat o trupă de actori evrei sa înființeze în Bucuresti teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada, în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste.

Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941, cu revista Ce faci astă seară?.

A fost arestat în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea şi a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din perioada interbelică. Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu . După eliberarea din detenție, a fost trimis, pentru „reabilitare”, în batalioanele de la Sărata.

Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).

În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945): Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită. Și a mai spus acuzarea: Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați. Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.

A revenit acasă în 1956,dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu a aflat aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud , Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.

Din  1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitatea comunistă.

La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic,  la 29 aprilie 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

1870 – A apărut, la Bucureşti, revista Columna lui Traian, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu.

1716 – A apărut lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin.

Lucrarea este alcătuită din trei părţi şi este însoţită de prima hartă a Moldovei.

facebook-profile-picture

Stefan Damian

2285 posts | 0 comments

Leave a Reply

Public News FM

Public News FM

Scroll Up