13 februarie 1945, trupele ruse și române au eliberat orașul Budapesta de sub ocupaţia germană

0 5

2012 – A fost lansat primul nanosatelit artificial românesc (Goliat), dezvoltat de o echipă de cercetare condusă de Agenţia Spaţială Română (ROSA). Satelitul a fost plasat pe orbită în cadrul zborului inaugural al rachetei „Vega” a Agenţiei Spaţiale Europeane (ESA), de la o bază din Guyana Franceză.

Programată pentru şase luni, misiunea nanosatelitului a fost aceea de a stoca imagini de înaltă rezoluţie şi de a măsura doza de radiaţii şi fluxul de micrometeoroizi, datele urmând a fi transferate pe staţiile de la sol pentru analiză.

2005 – A murit Sora Lucia, ultima martoră a apariţiei Sfintei Fecioare la Fatima, în Portugalia.

Călugăriţa a fost bolnavă timp de trei luni înainte de a muri la mănăstirea carmelitelor din Coimbra, la nord de Lisabona.

Fatima a devenit un loc de pelerinaj vizitat anual de peste doua milioane de credincioşi catolici.

2003 – La iniţiativa Guvernului României au fost repatriate de la Lisabona (Portugalia) osemintele regelui Carol al II-lea; a doua zi, la 14.II.2003, acestea au fost reînhumate într-o capelă a Mânăstirii Curtea de Argeş (necropolă domnească).

Născut la 3.X.1893, la Sinaia, Carol al II-lea a fost primul copil al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria; rege între anii 1930 şi 1940, Carol al II-lea a părăsit România în septembrie 1940, a locuit un timp în Brazilia şi după 1947 s-a stabilit în Portugalia.

1960 – Franţa a detonat prima sa bombă nucleară.

O bombă A, cu o putere de 70 kilotone, a fost testată de armata franceză în desertul Algerian.

„Ura pentru Franţa! În această dimineaţă, ea este mai puternică şi mai mândră”, a exclamat Generalul de Gaulle, preşedintele Republicii.

Statele din Maghreb au reacţionat violent împotriva acestui test. Două zile mai târziu, Marocul şi-a rechemat ambasadorul de la Paris.

1945 – A avut loc eliberarea oraşului Budapesta de sub ocupaţia germană.

Forţele sovietice şi române au eliberat Budapesta la 13 februarie 1945, iar mai mult de 100.000 de evrei au rămas în oraş la data eliberării.

1935 – A încetat din viaţă, la Bucureşti, filologul român Ioan Bianu, membru titular al Academiei Române (1902); editor de vechi texte româneşti, fondator al şcolii româneşti de bibliografie şi biblioteconomie, director al Bibliotecii Academiei, secretar general, vicepreşedinte şi preşedinte al Academiei Române.

A fost primul profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Bucureşti (1902); a publicat importante lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche. 1508-1830 (1903-1936) şi Catalogul manuscriptelor româneşti (3 vol., 1907-1931).

1901 – În România a avut loc demisia Guvernului conservator prezidat de Petre Carp. Demisia a avut loc în urma unui vot de blam în Parlamentul României din data de 12 februarie 1901.

1895 – Francezii Auguste şi Louis Lumière, conducătorii unei uzine de material fotografic din Lyon, au înregistrat brevetul pentru „un aparat servind la obţinerea şi la vizionarea probelor cronofotografice”, pe care l-au numit, la 6 mai 1895, CINEMATOGRAPHE. Prima proiecţie publică comercială a avut loc la 28 decembrie acelaşi an.

1883 – A decedat Richard (Wilhelm) Wagner, compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, unul din cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical.

Richard Wagner s-a născut la Lipsca (azi Leipzig), într-o familie de actori. A studiat la Dresda și la Lipsca, luând lecții de compoziție cu Christian Theodor Weinling. Între 1833 și 1839, Wagner a lucrat pentru teatrele de operă din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga, a compus primele sale opere Die Feen (Zânele, 1834), Das Liebesverbot (Dragoste interzisă, 1836) și mai multe piese orchestrale.

În continuare, geniul său muzical s-a format și s-a relevat sub influența muzicii lui Carl Maria von Weber, Wolfgang Amadeus Mozart și, în special, a simfonismului lui Ludwig van Beethoven.

Primele sale opere de un răsunet deosebit, Rienzi (1840), Der fliegende Holländer (Olandezul zburător), l-au impus în viața artistică.

Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării Jungen Deutschland (Tânăra Germanie), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, a fost nevoit să se refugieze la Zürich, în Elveția, unde a rămas 10 ani, până în anul 1858.

Începând cu anul 1864, a devenit protejatul regelui Ludwig II al Bavariei, un pasionat admirator al muzicii wagneriene. Regele l-a susținut financiar, Wagner putând astfel să se consacre numai creației artistice. Cu ajutorul protectorului, a construit Teatrul de la Bayreuth, special pentru punerea în scenă a operelor sale, unde, până în zilele noastre, în fiecare vară (iulie-august), au loc renumitele festivaluri muzicale „Richard Wagner”.

Scrierile lui Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, precum și schimbarea condiției sale sociale ca favorit al regelui Ludwig II al Bavariei, l-au făcut să adere la ideile naționaliste pangermanice, idei care sunt cuprinse în numeroase eseuri despre muzică, teatru, politică și religie ca Kunst und Revolution (Arta și revoluția, 1848), Das Kunstwerk der Zukunft (Opera de artă a viitorului, 1850), Oper und Drama (Opera și drama, 1851).

Wagner s-a considerat pontiful unui cult artistic înrădăcinat în cultura germană, inspirată din vechile legende nordice, cu personaje eroice, care se mișcă într-o lume supranaturală. Această artă, gravitând în jurul dramei muzicale, trebuia să dea naștere acelei opere naționale, care să fie pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici. Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei tradiționale, bazându-se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei interioare, printr-o unitate indisolubilă cu textul, scris de Wagner însuși pentru majoritatea partiturilor sale.

Wagner a introdus ca inovații „melodia infinită” și „motivul conducător” (das Leitmotiv), procedeu simbolic de sugerare și evocare a unor teme psihologice, a unor momente-cheie în desfășurarea dramatică.

Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala sa tetralogie Der Ring des Nibelungen (Inelul Nibelungilor), compusǎ din operele Das Rheingold (Aurul Rinului, 1854), Die Walküre (Walkiria, 1856), Siegfried (1970) și Götterdämmerung (Amurgul zeilor, 1874), care configurează, într-o lume de eroi și mituri, conflictul între violența primitivă a omului și natura sa spirituală.

Calitatea excepțională a artei lui Wagner se reflectă și în capodoperele sale Tristan und Isolde (1859), triumf al dragostei asupra morții, Die Meistersinger von Nürnberg (Maeștrii cântăreți din Nürnberg, 1867), Parsifal (1882).

1880 – S-a născut, la Iaşi, Dimitrie Gusti, sociolog, filosof şi estetician roman; membru titular al Academiei Române (1919).

Reprezentant de seamă al sociologiei monografice rurale din România, a iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică din ţara noastră, între anii 1925-1948. A publicat numeroase studii şi articole de sociologie. A fost profesor la Universitatea din Iaşi (1910-1920) şi la cea din Bucureşti (1920-1945).

1867 – A fost interpretat în premieră, la Viena, valsul Dunărea albastră, al compozitorului austriac Johann Strauss jr.

1864 – A fost adoptată legea pentru înfiinţarea Consiliului de Stat în România. Consiliul urma să fie prezidat de domnitor şi condus de un vicepreşedinte şi 9 membri numiţi. Consiliul elabora la cererea guvernului proiecte de legi şi trebuia consultat asupra tuturor proiectelor elaborate ce guvern.

Consiliul de Stat din România a fost desfiinţat în 1866, prin articolul 131 al Constituţiei.

1856 – Au avut loc lucrările Congresului de pace de la Paris, care a pus capăt Războiului Crimeii.

Partea din tratatul semnat la 18 martie, referitoare la Principatele Române, prevedea înlăturarea protectoratului rusesc asupra lor, menţionând suzeranitatea otomană, dar punându-le sub garanţia puterilor europene (Franţa, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia şi Regatul Sardiniei), care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări prin revizuirea Regulamentelor organice, potrivit dorinţelor româneşti. S-a stabilit libertatea navigaţiei pe Dunăre şi neutralitatea Mării Negre, precum şi înfiinţarea „Comisiei europene a Dunării”, cu sediul la Galaţi (care şi-a început activitatea la 23 octombrie).

Totodată, tratatul de pace stabilea retrocedarea către Moldova a Basarabiei istorice (a viitoarelor judeţe Bolgrad, Cahul şi Ismail amplasate în sudul Basarabiei ţariste).

1849 – Delegaţia Adunării române de la Sibiu, condusă de episcopul ortodox Andrei Şaguna, a trimis împăratului Franz Joseph I „Petiţiunea generală a fruntaşilor români din Transilvania, Banat şi Bucovina”, care cerea, între altele, legitima constituire a naţiunii române într-un organism statal unitar de sine stătător în cadrul monarhiei, administraţie în limba română, reprezentare proporţională în parlamentul imperial.

Andrei Șaguna (n. 20 ianuarie 1809, Miscolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române.

Fiind adeptul zicalei româneşti că: Vorba dulce, mult aduce!, Şaguna a ştiut să-şi atragă simpatia celor de la putere şi să-i adune pe români în jurul său. Totuși, la 1848-1849 se putea constata, cu durere, că nu toţi românii din statele Austriei aveau acţiuni unitare. Este meritul lui Andrei Şaguna că a reuşit să-i adune pe mulţi conducători români din Ardeal, Banat, din părţile vecine ale Ungariei şi  din Bucovina, şi împreună au redactat remarcabilul său memoriu. Conform Petițiunii generale a frunaților români din Transilvania, Banat și Buvcovina, se solicita unirea tuturor românilor din satul austriac într-o singură naţiune de sine stătătoare sub sceptrul Austriei, administraţie naţională de sine stătătoare în privinţa politică şi bisericească, deschiderea cât mai grabnică a unui congres universal a toată naţiunea spre constituirea sa, îngăduinţa unui organ al naţiunii la Înaltul Ministeriu (guvern) imperial spre reprezentarea intereselor naţionale.

1841 – Medicul şi ortopedul francez Charles Gabriel Pravaz (1791-1853) a inventat seringa.

1785 – A murit în închisoare Crişan, unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti de la 1784 din Transilvania (s-a spânzurat cu nojiţele de la opinci) (n. 1733); ceilalţi doi conducători, Horea şi Cloşca, vor fi executaţi, la 28.II.1785, prin tragere pe roată

1769 – A venit pe lume Ivan Andreevici Krîlov, cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicători.

Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic

Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral.

Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradițiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov, Pușkin, Nekrasov, Gogol și Saltîkov-Scedrin.

După comedia satirică Neisprăvitul, de Fonvizin, și opera revoluționară a lui Radișcev, Călătorie de la Petersburg la Moscova, fabulele lui Krîlov, prin zugrăvirea aspectelor celor mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au contribuit la dezvoltarea realismului, nu numai în literatura rusă, dar și în literatura universală. Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rândul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrându-și neștirbite, până în zilele noastre, prospețimea, valoarea ideologică și artistică.

1668 – S-a încheiat Tratatul de la Lisabona, prin care Spania a recunoscut independenţa Portugaliei, punând capăt războiului purtat cu această ţară.

Filip al II al Spaniei anexase Portugalia în 1580, iar după aproape un secol, ţara şi-a recâştigat independenţa.

1575 – A fost încoronat Regele Henric al III-lea al Franţei.

Urcat pe tronul Franţei, Henric al III-lea a moştenit un regat sfâşiat de lupte între facţiuni rivale, în care autoritatea lui a fost doar parţial recunoscută.

1542 – Catherine Howard, a cincea soţie a lui Henric al VIII-lea al Angliei, a fost executată pentru adulter, fiind decapitată în Turnul Londrei.

Domnia sa a fost marcată de foarte grave disensiuni religioase, politice şi de probleme economice.

1453 – Iancu de Hunedoara a încetat a mai fi guvernator al Ungariei. Dieta de la Pozsony a confirmat restaurarea puterii regale, restaurare cerută de magnaţii unguri.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

free stats