Domnul și Dumnezeul meu…

0 8

Odată S-a apropiat Domnul Iisus de inima mea.. A luminat într-o clipă mintea mea cu razele Sale, mi-a umplut inima de mireasma Raiului și m-am simțit din nou copil.. Eu nu-L vedeam cu ochii, ci cu inima, căci inima are propria ei vedere și propria ei rațiune. Deci când L-a văzut inima, a început să se înfierbânte de emoție. De bucurie.. De fericire.. Dar în clipa următoare, a simțit un fel de teamă: teama că Domnul va dispărea și că iarăși nu-L va mai vedea pentru mult timp. Atunci, în acel val de întristare, inima s-a umplut de lacrimi și printr-un canal cunoscut numai de ea, a trimis acele lacrimi ochilor: am plâns și nu mă rușinez să o spun.

L-am întrebat pe Domnul cu durere în suflet: „De ce nu ai mai venit atâta timp? De ce vii atât de rar? Credeam că nu vei mai veni niciodată”! Iar El mi-a răspuns: „Datorită patimilor tale nu pot să vin. Eu aș vrea să fiu mereu cu tine, dar tu Mă îndepărtezi prin patimile tale”. Atunci eu am suspinat, plecând capul în jos. Avea dreptate Domnul.. Mi-a mai zis ceva Domnul Hristos, iar eu îmi fac datoria și vă spun și vouă, pentru că S-a referit la voi: „Mergi și spune tuturor: datorită patimilor oamenii nu Mă pot vedea și nevăzându-Mă, afirmă că Eu nu exist.. Să renunțe la patimi și vor vedea atunci că Eu sunt Domnul Dumnezeul Cel viu și Mă vor cunoaște și vor intra în Rai înainte de moartea lor, pentru că unde sunt Eu, acolo este Împărăția cerurilor”!

Iată, v-am spus cuvintele Lui, șoptite cu voce blândă, într-o inimă plină de pace, într-o seară liniștită.. Dacă vreți, considerați totul o întâmplare adevărată. Dacă nu, considerați aceste cuvinte ca ieșind din mintea mea spre înduioșarea voastră. Cum vă învață inima, așa să credeți. Dar eu vă spun că este adevărat, pentru că nu îmi place să pierd timpul cu invenții..

Este trist.. Mântuitorul nostru este atât de aproape de noi.. Cum a promis dealtfel ucenicilor Săi: „Iată, Eu RĂMÂN CU VOI până la sfârșitul veacurilor”. Oare s-au sfârșit deja veacurile?.. Dar deși El este mereu lângă noi, ni se pare că între noi și El este o prăpastie fără sfârșit.. Prăpastia păcatelor noastre..

Dacă L-ați simți pe Domnul nostru măcar trei secunde, nu L-ați mai uita tot restul vieții! Și ați începe să luați în râs lucrurile care acum vi se par importante.. „Eu sunt Învierea și Viața.. Eu sunt Lumina lumii.. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și vă voi odihni pe voi”.. Cât de frumos ne cheamă Iisus.. Domnul meu și Dumnezeul meu..

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Leave A Reply

Your email address will not be published.

free stats