18 aprilie 1944, începutul „Operaţiunii 60.000” – operațiunea de evacuare a trupelor române din Crimeea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

0 40

2005 – Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 a intrat oficial în funcţiune.

2002 – A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki. Faima sa se datorează expediţiei pe care a condus-o în 1947, atunci când, însoţit de cinci bărbaţi, a traversat Oceanul Pacific în 101 zile pe pluta botezată Kon-Tiki. A parcurs 8000 de km din Peru în Polinezia, dovedind că insulele polineziene au fost vizitate de oameni din America Latină.

2001 – Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.

1982 – A fost hotarâtă, prin decret guvernamental, schimbarea denumirii capitalei Republicii Zimbabwe din Salisbury în Harare.

1955 – A decedat Albert Einstein, fizician teoretician german, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton, autorul teoriei relativității, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1921).

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915), care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

1951 – A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.

1949 – Irlanda a părăsit Commonwealth–ul şi a devenit o republică independentă.

1946 – A intrat în vigoare Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, act care a stat la baza organizării şi funcţionării ONU.

1944 – Începutul „Operaţiunii 60.000” – operațiunea de evacuare a trupelor române din Crimeea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

La data de 18 aprilie 1944 a început operaţiunea de evacuare pe mare a trupelor române și germane din Crimeea, eveniment cunoscut în istorie sub denumirea de „Operaţiunea 60.000”. A fost, aşa cum se precizează şi într-un comunicat de presă al Forţelor Navale Române, episodul cel mai important al celui de-Al Doilea Război Mondial în Marea Neagră, dată fiind amploarea acţiunilor şi cantitatea de forţe şi mijloace participante. Această acțiune a fost numită „Operaţiunea 60.000” ca urmare a faptului că numărul soldaţilor români aflaţi în peninsula Crimeea în aprilie 1944, era de aproximativ 60.000 ce erau încadrați în Armata a XVII-a germană.

Operaţiunea de evacuare pe mare a revenit comandamentului român, respectiv Forţelor Navale Maritime comandate de contraamiralul Horia Măcelariu, fiind executată în prima faza cu ajutorul distrugătorului „Mărășești ” și a navelor de transport „ Alba Iulia” și ,,Danubius” , ce aveau misiunea de a prelua un convoi de soldați români aflați la Sevastopol și de a-i transporta pe mare până la Constanța. Însă în noaptea de 17/18 aprilie în timpul evacuării a avut loc o tragedie, deoarece după plecarea navelor din Sevastopol, sovieticii au lansat un atac cu torpile, atac ce avea să se soldeze cu avarierea gravă a navei „Alba Iulia” şi moartea a aproximativ 500 soldați români. De la Constanţa au fost trimise distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” şi șapte hidroavioane de transport, iar un alt convoi de nave, care se deplasa spre Sevastopol a fost trimis să preia supravieţuitorii. O parte dintre naufragiaţi au fost omorâţi însă de bombe lansate din mai multe avioane sovietice ce au atacat furibund nava „Alba Iulia”, care în cele din urma a fost remorcată de două remorchere și adusă la Constanţa. Potrivit statisticilor, în prima etapă au plecat din Crimeea către Constanţa 73.058 de oameni, dintre care aproximativ 21.000 de români, iar dintre aceştia peste 2.000 erau răniţi. În cea de-a doua etapă, din Crimeea au fost evacuaţi pe mare 120.853 de oameni, aproximativ 37.000 fiind români, iar dintre aceştia în jur de 4.200 erau răniţi. Pe durata întregii „Operaţiunii 60.000”, au fost organizate 90 de grupuri şi convoaie escortate, care au adus în ţară 122.853 persoane şi 22.548 de tone de armament, muniţie și alte materiale. Pierderile româneşti în nave au reprezentat 26% din parcul disponibil, iar în ceea ce priveşte trupele române, numărul celor aduşi în ţară a fost de 42.200 de militari , reprezentând 90% din efectivul de trupe existent în Crimeea la începutul lunii aprilie 1944.

Operaţiunea a fost considerată un succes, ţinând cont de condiţiile în care s-a desfăşurat, pe o mare foarte agitată și sub atacurile permanente ale aviației și marinei sovietice,  precum și a distanței destul de mari dintre Constanţa şi Sevastopol, care era de 820 de mile marine, traversarea durând în medie 24 de ore.

1934 – S-a deschis prima spălătorie automată pentru public în Texas, Statele Unite.

1931 – În România s-a format un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne).

Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc prezidat de G.G. Mironescu.

1922 – România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.

Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo, pe 16 aprilie 1922, între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică, prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgea din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial.

Cele două guverne au decis, de asemenea, să normalizeze relațiile lor diplomatice.

Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin, și omologul său german, Walther Rathenau.

1918 – S-a deschis, la Iaşi, prima expoziţie a grupării „Arta Română”, unde au expus, printre alţi membri fondatori, pictorii Ştefan Dimitrescu, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, sculptorul Oscar Han.

1909 – În România a fost adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.

1909 – În România a fost înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care a primit concesiunea transportului de călători.

1906 – Un cutremur cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter a distrus mare parte din oraşul San Francisco, California.

1884 – A venit pe lume Ion C. Inculeţ, în familia lui Constantin şi a Mariei Inculeţ. A absolvit şcoala primară în satul natal, iar în anul 1894, acesta a fost admis la Şcoala teologică din Chişinău, subordonată Seminarului teologic. A absolvit-o cu note foarte bune, obţinând drepul de a se înscrie la Seminar. A studiat în acelaşi an cu viitorii deputaţi şi demnitari de stat Vasile Bârcă şi Pantelimon Erhan. A optat pentru o facultate de ştiinţe exacte şi s-a înscris într-adevăr la facultatea de fizică şi matematică a Universităţii Drept, însă după un an de studii, s-a transferat la Universitatea Imperială din Sakt Peterburg, Facultatea de fizică şi matematică, pe care a aboslvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii de studenţie, la Petersburg, din iniţiativa sa, a fost creată Asociaţia studenţilor basarabeni din Petersburg Bessarabskoe zemliachestvo. După absolvirea universităţii, a concurat cu succes la postul de privat-docent, a lucrat la mai multe şcoli private din Petersburg, predând fizica, matematica şi astronomia. A fost secretar de redacţie la revistele Vestnik Znania şi Nauchnoe obozrenie, editate de Wilhelm Bittner, în care a publicat mai multe articole de popularizare a ştiinţei, fără semnătură.

La 2 aprilie 1917 s-a format Partidul Naţional Moldovenesc cu un program care prefigura o largă autonomie a Basarabiei şi cerea constituirea Sfatului Ţării, cu rol de conducere executivă. În aprilie 1917, Ion Inculeţ a revenit în Basarabia, ca emisar al preşedintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenţi şi profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle revoluţiei din februarie. A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei, Sfatul Ţării, alături de Pantelimon Halipa, Boris Epure şi Ion Buzdugan, militând activ pentru reîntregirea neamului românesc. Iniţial, concepţia politică a lui Inculeţ era una de transformări politice în cadrul Imperiul Rus democratic şi înnoit. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolşevici prin putch-ul din Octombrie, Inculeţ a evoluat spre alianţa cu România.

La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării. La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chişinău de către bolşevici. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu majoritate de voturi independenţa Basarabiei faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România, în condiţiile în care Frontotdel-ul şi alte fracţiuni minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Imperiul Rus.

Inculeţ, în toate împrejurările, a dovedit un calm desăvârşit şi sânge rece. Nicio hotărâre pripită, niciun pas nechibzuit. Se apropia ziua cea mare, ziua Unirii, însă Inculeţ se gândea la soarta ţăranului. Adeseori spunea: Dacă Dumnezeu ne va ajuta ca odată cu Unirea să rezolvăm şi radical şi reforma agrară, adică să dăm pământ ţăranilor, voi fi cel mai fericit om. Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918 de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, semnată de Ion Inculeţ în calitate de Preşedinte al Sfatului Ţării şi de Ion Buzdugan în calitate de secretar, a fost consfinţită ca stare de fapt prin decretul regal semnat la 9 aprilie 1918, de Regele Ferdinand.

Basarabia a început astfel procesul de reîntregire, iar Ion Inculeţ a rămas în memoria neamului ca unul din principalii ctitori ai României Mari. Ca semn de preţuire şi la recomandarea lui Petru Poni, a fost ales în anul 1918 membru al Academiei Române, Secţia Ştiinţifică.

În toamna anului 1919 a luat naştere Partidul Ţărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeţ şi de Pan Halipa. Cei doi lideri, făcând parte şi din guvernele de la Bucureşti, au considerat problema regionalismului drept un fenomen periculos în derularea normală a integrării şi au propus fuziunea cu partide tradiţionale din România. Ion Inculeţ a optat să colaboreze cu liberalii. Ca urmare, în ianuarie 1922, a intrat în guvernul prezidat de Ion I. C. Brătianu, ca Ministru de Stat, iar în anul 1923, gruparea sa a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal.

Ion Inculeţ a mai deţinut şi funcţiile de ministru al sănătăţii publice, ministru de interne, ministru al comunicaţiilor şi vice-preşedinte al Consiliului de miniştri în Guvernul României, condus de Ion Gh. Duca (1933-1937).

În anul 1940, referindu-se la soarta Basarabiei şi Unirea din 1918, el spunea: Basarabia a fost smulsă din trupul Moldovei prin forţă, cu călcarea oricărui drept şi a oricărei dreptăţi, în anul 1812. Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române în toate dregătoriile, a fost degrabă retrasă. Basarabia fiind încetul cu încetul transformată într-o simplă gubernie rusească. O sută de ani a durat prigonirea de către Rusia Ţaristă – o sută de ani a durat cu dârzenie rezistenţa acestui minunat popor moldovean dintre râurile Prut şi Nistru pentru conservarea limbii, pentru păstrarea fiinţei naţionale. Niciodată în cursul acestui veac nu s-a stins focul sfânt al conştiinţei naţionale. Şi odată ce împrejurările deveneau favorabile, acest foc se transforma în flacără, care mistuia cât putea mai mult din piedicile ce erau puse la în calea Unirii cu toţi românii.

1882 – S-a născut, la Vânjul Mare, jud. Mehedinţi, Victor Gomoiu, chirurg şi istoriograf român, cel care a fondat Societatea Română de Istoria Medicinii (1929); a organizat şi condus pe plan internaţional cercetările în domeniul istoriei medicinii. Ca profesor universitar, a întemeiat şcoala românească de istoria medicinii. Chirurg de mare virtuozitate, a contribuit la afirmarea ştiinţei româneşti pe plan internaţional. A fost distins cu titlul de Cavaler al Legiunii de onoare franceze (1922).

1853 – A fost pus în funcţiune prima linie de tren din India, care făcea legătura între Bombay şi Tanna, cu o lungime de 36 km.

1848 – A avut loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Câmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), la care s-a hotărât convocarea pentru 3 mai 1848 a unei adunări populare.

1605 – A văzut lumina zilei, la Marino, Giacomo Carissimi, compozitor, cântăreţ şi organist italian, primul mare maestru al cantatelor profane şi al oratoriilor latine. Din 1629 şi până la sfârşitul vieţii, a fost maestrul capelei bisericii iezuite San Apollinare, din Roma. A compus cantate şi oratorii.

Operele Sacrificiul lui Isaac, Lamentatio damnatorum şi Judecata lui Solomon l-au impus ca maestru al muzicii.

53 – S-a născut Traian, împărat roman (98-117 d.Hr.), primul împărat de origine neitalică. Organizator energic al vieţii militare şi civile a Imperiului, a învins în două campanii militare (101-102 d.Hr. şi 105-106 d.Hr.) pe daci şi a transformat cea mai mare parte a Daciei în provincie romană, colonizând-o cu elemente romane. În amintirea acestei victorii a ridicat la Adamclisi (109 d.Hr.) Tropaeum Traiani şi la Roma (113 d.Hr.) Columna lui Traian.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

free stats