Doina Cornea a trecut la cele veșnice

0 326

„Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, ci împotriva comunismului ca ordine socială. Am luptat împotriva unui sistem. Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. (…) M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista”

Doina Cornea s-a născut la Braşov, în data de 30 mai 1929. A fost asistentă universitară la Catedra de Limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Nspoca, oraş în care locuieşte şi acum.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin intermediul postului de radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi şi amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș.

Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni, la sfărşitul anului 1987.

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate. Din acel an fost urmărită permanent de Securitate până la 21 decembrie 1989. După Revoluţie, Doina Cornea a devenit membru al PNŢCD.

A semnat peste 100 de articole în ziare şi reviste (’22’, ‘România liberă’, ‘Vatra’, ‘Memoria’ etc.). A ţinut conferinţe în ţară şi străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective.

Dintre volumele de publicistică publicate de Doina Cornea menţionăm: ‘Liberté? Entretiens avec Michel Combes’ (1990), ‘Libertate?’ (1992), ‘Scrisori deschise şi alte texte’ (1991), ‘Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade’ (1999), apărută în 2000 şi la Paris (La face cachée des choses’), ‘Puterea fragilităţii’ (2006).

Printre traducerile publicate se numără: Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (1990, reeditată în 2007), ‘Gânduri pentru zilele ce vin’, în colaborare cu Viorica Lascu (1995), Vladimir Ghika, ‘Ultimele mărturii’ (1997, reeditată în 2006), Vladimir Ghika, ‘Fragmente postume’ (2003). La 31 iulie 2009, a fost lansat volumul ‘Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)’ (Editura Fundaţiei Academiei Civice, 2009), semnat de Doina Cornea.

În 10 septembrie 2008 a suferit un accident vascular cerebral, cu paralizie pe partea dreapta. Ea a fost tratata la Spitalul Militar din Cluj, după care a făcut recuperare la Cluj-Napoca, Bucureşti şi la o clinică din Franţa, unde a fost dusă de fiica sa, Ariadna Combes.

În 2009, a primit Legiunea de Onoare în grad de Comandor, din partea ambasadorului Franţei în România, Henri Paul, în cadrul unei ceremonii restrânse desfăşurate la Centrul Cultural Francez din Cluj.

Anul trecut, de ziua ei, Doina Cornea a primit titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Cluj.

Leave A Reply

Your email address will not be published.