Acea noapte de 7 mai 1986…

0 4

…Mereu aștept ziua de 7 mai ca pe un ritual din scripturi rare. Cu câteva zile înainte pun o șampanie bună la rece. Îi sun pe Imi Ienei, Puiu Iordănescu, pe Helmuth Duckadam… Și deschid, emoționat, în lacrimă de neuitare, arhiva mea sentimentală. Retrăiesc, pas cu pas, fază cu fază, ceas cu ceas, acel miracol de la Sevilla, Steaua-regina Europei, una dintre Legendele pe care am trăit să o văd cum se întrupează…

…5 mai 1986. Mă consider un favorizat al sorții, când urc în avionul –un TU 118, parcă- Stelei. Marele Ioan Chirilă și eu, singurii ziariști care avem norocul să plecăm și să ne întoarcem în aceeași aeronavă cu Steaua!… Am plecat victime sigure pentru cei mai mulți (poate de aceea m-am și aflat eu lângă Nea Vanea!), ne-am întors cu Trofeul Cupei Campionilor Europeni, fapt incredibil, ireal pentru lumea-ntreagă, realitate de vis, de aproape trei decenii, pentru noi, românii…

…Zbor spre Sevilla, luni 5 mai ’86, cu o escală la Timișoara. În sala de protocol a aeroportului, mai toate gradele militare, oameni de fotbal, pișcoturi și șampanie. Surprinzător pentru mine, jucătorii Stelei, numai zâmbete. Parcă merg la un meci oarecare de campionat, nu să dea piept cu falnica Barcelona, în prima Finală europeană din istoria fotbalului nostru. În avion, la un moment dat, Ion Alexandrescu –poate cel mai mare conducător de club de la noi- îmi șoptește: „Domn MMI, hai să-ți zic una doar pentru dumneata. Va juca și Puiu!”. Puiu Iordănescu, antrenorul secund… Merg la Nea Vanea Chirilă și îi plasez discret „bomba”. Imi Ienei ne surprinde uimirea. Nea Vanea îl întreabă dacă nu-i o glumă. „Așa e, va juca Puiu. Dar spre final… E surpriza noastră pentru spanioli… Vă rog, însă, să nu dați la ziar”, se confesează Imi Ienei, vecinul meu de la „Polivalentă”… Apare și Valentin, fiul cel mare al Ceaușeștilor. Imi Ienei continuă discuția și „tovarășul Valentin” se poartă ca un gentleman: „Nu cred că ar fi bine să scrieți despre acest lucru!”… Câți trepăduși nu ne-ar pus pumnul în gură, ordonându-ne să nu scriem așa ceva!… Nu am scris un rând, n-am dat nimic de înțeles în corespondențele noastre de marți și de miercuri. Ar fi scăpat cineva, oare, o asemenea „bombă”, astăzi, când apar atâtea lucruri care nu s-au petrecut nici măcar în gând?!…

…Fericit că particip la un asemenea Eveniment (cel mai mare din cariera mea de ziarist sportiv!), nu mă interesează că, la fel ca și corifeul presei noastre sportive, Ioan Chirilă, nu am decât o diurnă de doi dolari pe zi și 15 dolari pentru cazarea pe-o noapte, bani cu care nu putem dormi nici în gara Sevilliei. Pentru un asemenea Eveniment, merită să nu dorm trei nopți și să fac greva foamei… Norocul nostru este omenia conducătorilor Stelei, care ne dau, la luxosul Hotel Macarena, camera maseurului, mutat într-o încăpere cu doctorul. Plus că suntem acceptați la masa echipei…

Mergem cu Steaua la antrenament, la o plimbare prin parc, în dimineața meciului. Orașul parcă s-a îmbrăcat într-un tricou uriaș al Barcelonei, sub asediul fanilor catalani. În iadul acesta, care irupe în fața Catedralei Giralda, simt teama cum urcă-n mine, ca seva-n trunchiuri. Lăcătuș, Balint, Ilie Bărbulescu, Iovan și Pistol se țin de glume. O clipă mă întreb dacă nu-s inconștienți… Marți, când Steaua fără nume se odihnește la „Macarena”, plec cu Nea Vanea și Costică Mijaica, venit de la New York, în… tricoul Stelei (!?!), la vreo 20 de kilometri în afara Sevillei, la conferința de presă a marilor favoriți. Trupa cea vestită a Barcelonei nu trădează nicio emoție.

Ba, antrenorul Terry Venables devine arogant, când îl întreb dacă refuză acea butadă care spune că balonul este rotund: „Barcelona poate juca mâine cu orice balon, rotund, pătrat sau cub, cu orice echipă, cu nume, nu cu una necunoscută ca Steaua, care, și așa a ajuns prea departe”. Ioan Chirilă se ridică brusc de pe scaun, o ia spre ieșire și-mi aruncă a lehamite: „Hai, măi, Mirceo, n-avem de ce să mai pierdem timpul pe aici!… Se dau prea mari și asta îi poate costa!”…

…Miercuri 7 mai 1986. Ora 12:30. La Macarena, vine grupul ziariștilor români, care au aterizat de câteva minute cu vreo două sute de norocoși suporteri din țară. Mai toți sunt, paradoxal, optimiști. Gheghe Nicolaescu, Dan Voicilă, Ioan Bocioacă, Horia Alexandrescu, Octavian Vintilă. Cam tăcuți, nea Mache, alias Eftimie Ionescu, și Teoharie Coca Cosma (care va transmite partida la TVR, în locul marelui Cristian Țopescu, pedepsit de conducerea de partid pentru curajul de a fi spus multe adevăruri incomode!)…

…Cu aproape două ore înainte de meci, urc cu nea Vanea în autocarul Stelei, ne așezăm pe locurile din spate. E o liniște de catedrală. Se aud, parcă, inimile gata să spargă piepturile steliștilor. Par statui lipite de geam. Când să pornească autobuzul cu escortă spre stadion, în fața ușii deschise, Valentin Ceaușescu, foarte calm. „Îi batem cu 2-0!”, zice tovarășul Valentin. Ușa mașinii se închide și pornim parcă fără să respirăm spre stadion. „2-0?! E nebun!”, îmi șoptește-n urechea dreaptă Nea Vanea. Îi dau dreptate în gând și-mi fac o cruce… Aceeași cruce pe care o fac și la începutul meciului, în infernul catalan, la vreo șase-șapte metri sub loja Regelui Juan Carlos al Spaniei, sigur de victorie ca și Terry Venables…

…După minunile lui Duckadam și cele două penalty-uri transformate de Lăcătuș și Balint, după uluitorul 2-0 pentru Steaua, Regele privește în gol. Noi, mâna de ziariști români, ne îmbrățișăm, chiuim, țopăim pe gradenele unde am urmărit jocul…

…La Macarena, poze cu Trofeul și o gură de șampanie din Cupa Campionilor Europeni. Apoi, la banchetul Regilor Europei. Stau la masa cu Duckadam, Lucică Bălan, Weissednbacher și Pistol. Primul interviu cu Eroul de la Sevilla, Duckadam, pentru Revista „Fotbal” de a doua zi. La doi pași, spre intrarea păzită a hotelului, roiesc impresarii. Toți îl vor pe Duckadam! Se vehiculează sume astronomice… „Două zile o să mă duc acasă, la Semlac”, e tot ce-și dorește Eroul, parcă nerealizând minunea… Tudorel Stoica e tare trist, acel stupid cartonaș galben, luat la centrul terenului, într-un 3-0 sec cu Anderlecht, i-a barat drumul spre finală… Imi Ienei mă întreabă, din când în când: „Chiar am câștigat Cupa Campionilor Europeni?!”.

Trăim un vis… Pe la trei noaptea, mai toți jucătorii urcă în camere, fericiți, cu soțiile și prietenele sosite în ziua meciului. Eu și Ioan Chirilă nu mai avem unde pune capul. Zorile se spală de întuneric când ne întindem pe fotoliile din hol, la Macarena. Moțăim câteva minute, când, deodată, tărăboi la Recepție. Zvonaci aruncă ideea că au cerut azil politic câțiva jucători ai Stelei! Unul arată și un ziar local, abia ieșit din tipografie. Pe prima pagină, cu titlu mare, o declarație a Regelui Juan Carlos: „N-am văzut în viața mea așa ceva!”.

Cred că alteța regală nu se putea referi decât la cele patru penalty-uri apărate de Duckadam. Numai că, alături de uimirea Regelui, un alt titlu: „36 de români au cerut azil politic!”… În tensiunea de dimineață, din hol, la Macarena, apare cu cămașa pusă-n grabă pe el, furios la culme, Imi Ienei. „Cine-și permite să ne ponegrească?! N-a rămas niciun jucător, toți dorm în hotel! Vă rog lăsați-ne să dormim! Respectați-ne!…”, tună antrenorul Campioanei Europei și pleacă să mai prindă un ceas de somn…

…Deși a plecat cu câteva ore bune întârziere din Sevilla, tot așteptându-se să se răzgândească unul dintre „cei 36 de români”, Steaua a ajuns la București cu toți jucătorii, miraculoși în ceea ce rămâne „Noaptea Generalilor” din fotbalul nostru: Duckadam-Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bărbulescu-Bălan (73’ Iordănescu), Balint, Boloni, Majearu-Lăcătuș, Pițurcă (112’ Radu II). Antrenor: Emeric Ienei.…

…Noaptea de după Triumf am petrecut-o în restaurantul de la Macarena. Cu Cupa Campionilor Europeni la intrare. La masă cu Duckadam, asaltat de armata de ziariști din toată Europa. Am fost primul care a făcut un interviu cu „Eroul de la Sevilla”. Dincolo de restaurant, de salonul Reginei Europei, impresari din toate colțurile voiau să-l momească pe Duckadam să rămână în Spania… N-au avut nico șansă…

…A doua zi, presa vuia. Pe prima pagină a unui ziar, pe stânga, un titlu mare, sub poza Regelui Juan Carlos: „N-am văzut în viața mea așa ceva!”. Duckadam apărase, doar, patru penalty-uri! Pe aceeași pagină I, în dreapta titlului „N-am văzut în viața mea așa ceva”, altul: „33 de români au cerut azil politic”! Zvoniștii lansaseră ideea că sunt și trei fotbaliști printre cei care nu vor să se mai întoarcă. Alertați, securiștii români au venit cu noaptea-n cap la hotel. Eram în hol, cu Ioan Chirilă, moțăiam pe fotolii, când cineva, un băiat cu ochi albaștri, l-a sunat de la Recepție pe Imi Ienei. Antrenorul Campioanei Europei a coborât furios: „N-a rămas nimeni din echipa Stelei, domnilor! Cum puteți crede așa ceva?!’…

(Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în acea noapte pentru a sărbători victoria Stelei)

…”Imi, chiar crezi că am câștigat noi Cupa Campionilor Europeni?!”. Întrebarea aceasta a sunat a doua zi de multe, foarte multe ori. O pun de fiecare dată când mă întâlnesc cu Emeric Ienei. I-am pus-o și în dimineața aceasta, de 7 mai 2010, la telefon. Minunea aceea nu se poate uita!… Este nu doar minunea Stelei, ci a fotbalului românesc… Ceea ce unii uită!…

…Pe 12 mai ‘86, Regina Europei a fost primită de secretarul general al Partidului, Nicolae Ceaușescu. Am fost acolo, cu nici două luni înainte să evadez din sistem, luând drumul lui Columb. La Palat, toți aliniați ca la garnizoană. „Conducătorul iubit” a ciocnit un pahar cu șampanie cu fiecare jucător, cu antrenorii, cu toți din staff-ul Stelei. Când a ajuns în fața lui Lăcătuș (care a transformat penalty-ul intrat în Istorie), l-a dojenit: „Și tu, să tragi atât de sus, că era să-mi sară inima de emoție!”… „Ia uite și la ăsta!”, am auzit o replică, parcă a lui Ilie Bărbulescu, și o clipă am crezut că ne va aresta pe toți…

(Lăcătuș, într-o fază de atac la poarta Barcelonei. Avea să înscrie la seria de lovituri de la 11 metri)

…Acolo, la Palat, Echipa din „Noaptea Generalilor”, pe care, sunt sigur, n-o știu (sau au uitat-o!) mulți: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu-Bălan (73’ Iordănescu), Majearu, Boloni, Balint-Lăcătuș, Pițurcă (112’ Radu II). Antrenor: Emeric Ienei. Nume de pus în ramă de aur!…

…Meciul acela nebun, 2-0 cu Barcelona, pe tărâm spaniol, la Sevilla, l-am revăzut de cel puțin 24 de ori în acești 24 de ani de la „Noaptea generalilor”. De atunci, în fiecare zi de 7 mai, retrăiesc aventura în Noaptea Minunilor. Și ridic o cupă cu șampanie! Dragă Imi Ienei, chiar a fost adevărat Visul acesta andaluz, din nemuritorul 7 mai ‘86?!…

***

…Meciul acesta, Steaua-Barcelona, 2-0, la Sevilla, în inegalabilul, inimibalilul, neuitatul 7 mai 1986, îl știe, astăzi, toată lumea adevărată a fotbalului. „Apără Duckadam!”, răsună peste un sfert de veac vocea lui Teoharie Coca Cosma…

(Dukadam reține un balon într-un duel cu spaniolii sub privirile lui Bumbescu)

…S-a răcit șampania în frapiere, mă pregătesc să ridic pocalul… N-am fost niciodată stelist, însă 7 mai este pentru mine ca o zi de naștere… Îl voi suna încă o dată pe Imi Ienei, să-l întreb dacă „e adevărat că am câștigat Cupa Campionilor Europeni?!”, pe Puiu Iordănescu, căruia i-am dat un telefon și miercuri 4 mai, de ziua lui, și pe Duckadam, „One Man Show” (ce emisiune am făcut cu el și Dan Puric, pe Telesport, la „Idoli și Legende”, în 7 mai 2006, când a curs șampania în studio!)… Sus paharul, pentru voi, minunați o singură dată Regi ai Europei!

…Din păcate, unii, cei săraci sufletește, n-aud cum Sevilla cântă încă românește, în neuitata Noapte a miracolelor zămislită-n Andaluzia…

…7 MAI este o Zi care nu se poate (încă!) uita! Legendele nu mor, nu le poate cumpăra niciun nabab al prezentului cenușiu…

(Mircea M.Ionescu)

DRUMUL SPRE FINALĂ

Vejle BK – Steaua 1–1 (0-0)

Au marcat: Barnett (61) / Radu II (89)

  • Data: 18 septembrie 1985 (ora 19.00)
  • Stadion: „Vejle Stadion” (Vejle)
  • Spectatori: 10.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (72 Radu II), Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Returul s-a jucat două săptămâni mai târziu, pe stadionul Ghencea. Primul meci acasă din Europa al Stelei din 1985/86 a reprezentat un adevărat galop de sănătate. Calificarea era decisă încă de la pauză, după golurile reuşite de Piţurcă şi Bölöni. Ba mai mult, roş-albaştrii au continuat marşul triumfal şi în partea a doua, când Balint şi Stoica şi-au trecut şi ei numele pe lista marcatorilor.

Steaua – Vejle 4–1 (2-1)

Au marcat: Piţurcă (8), Bölöni (34), Balint (51), Stoica (74) / Simonsen (37)

  • Data: 2 octombrie 1985 (ora 14.30)
  • Stadion: „Steaua”
  • Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (71 Bălan), Lăcătuş (80 Radu II), Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei

Turul II. A doua „dublă” europeană pentru Steaua a reprezentat un duel cu Honved Budapesta. Maghiarii au învins  în primul meci, la limită.

Honved – Steaua 1 – 0 (1-0)

  • A marcat: Detari (34)
  • Data: 23 octombrie 1985 (ora: 18.00)
  • Stadion: „Vasas” (Budapesta)
  • Spectatori: 10.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Stoica, Balint, Bölöni, Majearu, Lăcătuş (64 Radu II), Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Returul a reprezentat un nou galop de sănătate pentru Steaua. Elevii lui Emeric Ienei au trecut cu acelaşi scor înregistrat în precedenta partidă din Europa disputată acasă. Interesant că şi la pauză s-a păstrat registrul, Piţurcă şi Lăcătuş fiind printre marcatori. Debutul reprizei secunde a fost la fel de furtunos, cu Bărbulescu printre marcatori. Majearu a ucis ulterior speranţele ungurilor.

Steaua – Honved 4 – 1 (2-0)

  • Au marcat: Piţurcă (1), Lăcătuş (35), Bărbulescu (46), Majearu (52-pen.)/ Detari (64-pen.)
  • Data: 6 noiembrie 1985 (ora: 13.30)
  • Stadion: „Steaua”
  • Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Majearu (88 Radu II), Stoica (Bălan), Bölöni, Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Sferturi de finală

Steaua – Kuusysi Lahti 0 – 0

Data: 5 martie 1986 (ora: 15.00)
Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Stoica, Bălan, Bölöni, Majearu (78 Radu II), Balint, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Calificarea a fost decisă la Helsinki, peste alte două săptămâni. După trei reprize, scorul era în continuare alb, iar perspectivele prelungirilor păreau din ce în ce mai plauzibile. Totuşi, inspiraţia lui Ienei, de a-l păstra pe Piţurcă până spre final a fost decisivă. Piţi a marcat golul decisiv cu fix trei minute înainte să fie schimbat, iar Steaua s-a calificat în semifinale.

Kuusyusi Lahti – Steaua 0 – 1 (0-0)

A marcat: Piţurcă (86)
Data: 19 martie 1986 (ora: 17.30)
Stadion: „Olimpic” (Helsinki)
Spectatori: 32.522

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (57 Bălan), Lăcătuş, Piţurcă (89 Radu II). Antrenor: Emeric Ienei.

Semifinale:

Anderlecht – Steaua 1–0 (0-0)

  •     A marcat: Scifo (76)
  •     Data: 2 aprilie 1986 (ora: 20.00)
  •     Stadion: „Constant van de Stock” (Bruxelles)
  •     Spectatori: 35.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint (81 Pistol), Stoica, Bölöni, Majearu  (77 Bălan), Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Returul este considerat un meci de referinţă al fotbalului românesc. Nu numai calificarea Stelei, ci şi jocul excelent prestat de echipa lui Ienei au fost încântătoare. Înainte de meci, clubul primise o cerere de oferte impresionantă: 124.000 de oameni şi-au manifestat dorinţa de a fi pe stadion. Ghencea a fost arhiplină pe 16 aprilie. Până la pauză, calificarea era aproape decisă. Piţurcă a deschis balul în minutul 4, iar Balint a dublat avantajul în minutul 23. Până la final, Piţurcă a mai marcat o dată, pentru ca la final tabela stadionului să indice 3 – 0 şi un mesaj pentru belgieni: „Notre respect, Anderlecht!”.

Steaua – Anderlecht 3 – 0 (2-0)

  •    Au marcat: Piţurcă (4, 86), Balint (23)
  •     Data: 16 aprilie 1986 (ora: 17.00)
  •     Stadion: Steaua
  •     Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu (89 Weissenbacher), Bălan, Stoica, Bölöni, Balint (Radu II), Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Finala

(Iordănescu și Dukadam, doi dintre artizanii celei mai mari victorii din fotbalul românesc)

Steaua – Barcelona 0-0 (2-0 după executarea loviturilor de departajare)

Loviturile de departajare: *Majearu (ratare) *Alesanco (ratare) *Boloni (ratare) *Pedrazza (ratare) *Lăcătuş (gol, 1-0) *Alonso (ratare) *Balint (gol, 2-0) *Marcos (ratare)
Stadion: Ramon Sanchez Pizjuan, Sevilla
Spectatori: 70.000
Data: 07.05.1986 Ora: 20:15
STEAUA: Helmuth Duckadam – Ştefan Iovan (căpitan), Miodrag Belodedici, Adrian Bumbescu, Ilie Bărbulescu – Gavrilă Balint, Lucian Bălan (Anghel Iordănescu, min. 75), Ladislau Boloni, Mihail Majearu – Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu, 107) Antrenor: Emeric Ienei

FC BARCELONA: Javier Urruti – Gerardo, Migueli, Jose Ramon Alexanko, Julio Alberto – Victor Munoz, Marcos Alonso, Bernd Schuster (căpitan; Jose Moratalla, 85) – Angel Pedraza, Steve Archibald (Pichi Alonso, 106), Franciso Jose Carrasco Antrenor: Terry Venables

Meciul a înregistrat și două recorduri la acea dată, ambele în dreptul echipei Steaua: cele patru penalty-uri apărate l-au inclus pe Helmuth Duckadam în Cartea Recordurilor; Anghel Iordănescu este singurul din Europa care într-un singur meci a câștigat Cupa Campionilor Europeni în dublă ipostază, jucător și antrenor.

Presa internațională a reacționat imediat după meci, lăudând jocul campioanei României. „Fotbaliștii catalani, susținuți de 50 de mii de suporteri, au luptat mult, dar s-au lovit de apărarea fermă a românilor, învingători merituoși”, a scris agenția de presă spaniolă EFE. „Neașteptatul triumf al Stelei, care va fi legat întotdeauna de Duckadam, nu trebuie să fie tratat ca o curiozitate”, a scris și agenția britanică Reuters, în timp de cotidianul italian „Gazzetta dello Sport” a titrat că „În Estul Europei s-a mai născut o stea”. „S-a reparat un șir de injusteți și sunt de două ori satisfăcut. Mai întâi pentru victoria acestei admirabile campioane a României, care a urcat într-un timp record de pe poziția de simplă concurentă a plutonului european pe cea mai de sus treaptă a consacrării. Modul cum s-a calificat până în finală, fotbalul spectaculos pe care-l joacă, numeroșii jucători tineri pe care-i are, totul a reprezentat un sumum de argumente, pentru o victorie indiscutabilă. Mă bucur și fiindcă se repara nedreptatea seriilor de succese datorate mai mult hazardului, prin care Barcelona a ajuns în finală”, scria într-un editorial Jean Filippe Rethacker, redactor-șef adjunct la France Football și L’Equipe.

În presa din țară, victoria Stelei a fost pusă în umbra politicului, în luna și în anul în care Partidul Comunist Român împlinea 65 de ani de existență. „Sportul”, unicul cotidian sportiv românesc de la acea vreme, deși a scos peste 300.000 de exemplare, nu a dedicat numărul eroilor de la Sevilla, ci partidului. În subsolul primei pagini un titlul mare anunța doar că „Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni”, făcând trimitere la paginile a patra și ultima, unde se găseau comentariile corespondenților Ioan Chirilă și Mircea Ionescu. Celelalte ziare au scris și ele despre performanța Stelei, dar în articole mai mici și doar în spațiile unde a mai rămas loc liber.

***

La o săptămână după performanța de la Sevilla, Dukadam a dovedit că poate înscrie și din lovitură de la 11 metri. Mai jos aveți caseta meciului dintre Steaua și Progresul disputat în fața a peste 70.000 de spectatori.

Cupa României, Sferturi de finală

Steaua București – Progresul Vulcan București 5-1

București, 15 mai 1986. Stadion: “23 August”, spectatori: 70.000

Au marcat: Pițurcă (7), Boloni (21), Duckadam (32 – pen.), Lăcătuş (74, 89) / Livciuc (70)

Steaua: Duckadam – Bărbulescu, Iovan, Belodedici, Weissenbacher – Balint (46 Bălan), T. Stoica, Majearu, Boloni – Lăcătuș, Pițurcă (46 Radu II)

Progresul Vulcan: Buzoianu (46 Gîrjoabă) – D. Popescu, Purdea, Marinescu, Meszaros – Niță, Bolborea, Livciuc, Ene – Fl. Grigore, Petrescu (64 Dună)

A arbitrat: G. Ionescu (București)

Leave A Reply

Your email address will not be published.

free stats