Un promotor al valorilor perene româneşti: Academicianul Eugen Simion la 85 de ani de viaţă

0 25

Mesajul de felicitare al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea a 85 de ani de viaţă a Domnului Academician Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură şi fost preşedinte al Academiei Române, vineri, 25 mai 2018:


Aniversarea împlinirii a 85 de ani de viaţă a Domnului Academician Eugen Simion, Președintele Secției de Filologie şi Literatură şi fost Președinte al Academiei Române, este o mărturie a unei bogate misiuni desfășurate în slujba promovării literaturii, spiritualității şi demnității naţionale.

Prin activitatea de decenii pe care a desfășurat-o şi continuă să o aibă şi astăzi în cadrul unor instituții culturale importante, Domnul Academician Eugen Simion întregește tezaurul culturii române publicând cărți fundamentale: fie le scrie, fie coordonează apariția lor în seria operelor complete ale unor autori clasici şi contemporani, fie scriind prefețe, studii introductive şi comentarii critice cu rol de ierarhizare şi valorizare atât de necesare.

Uneori, activitatea culturală a domniei sale înseamnă restituire fundamentală şi istorică a unor manuscrise – cum este cazul poetului național Mihai Eminescu, alteori este vorba de o reevaluare a receptării operei şi a omului – cum este cazul lui Titu Maiorescu.

Înainte să ajungă unul dintre cei mai importanți critici literari ai generației sale, scriind despre literatura anilor ʼ60, dar şi despre scriitori ce vin dinspre ,,dimineața poeziei” românești, îmbinând armonios critica de întâmpinare cu elemente de istorie literară, Domnul Eugen Simion a fost atras definitoriu de opera eminesciană.

Când se afla în ultimul an de facultate, a fost chemat de eminescologul Dumitru Panaitescu-Perpessicius în echipa de cercetare a manuscriselor eminesciene a Academiei Române. Ţelul era continuarea ediţiei critice monumentale pe care marele critic şi editor o începuse în anul 1933 şi pe care avea s-o ducă până la volumul al VI-lea (1963). Eminescu va deveni astfel şi pentru Eugen Simion unul din importantele proiecte, o preocupare serioasă care avea să se întindă pe parcursul mai multor ani.

După ce a fost ales Preşedintele Academiei Române (1998), Domnul Eugen Simion a reușit să împlinească visul cultural de a-l aduce pe Eminescu la îndemâna oricărui cercetător, eminescolog sau tânăr literat, cititor de ocazie sau pasionat de poezie, prin tipărirea integrală în facsimil a manuscriselor lui Eminescu.

Proiectul coordonat de Eugen Simion, realizat de Academia Română şi Fundația Națională pentru Știință şi Artă (FNSA) este unul dintre cele mai importante şi monumentale acte culturale, salvând de la deteriorarea firească şi ireversibilă manuscrisele de o valoare inestimabilă ale patrimoniului național cultural.

De asemenea, Academicianul Eugen Simion, atât din postura de istoric literar, cât şi de critic experimentat – cel mai reprezentativ al generației sale – devine un adevărat apărător al impozantului autor al celebrei teorii a formelor fără fond în cultura română, Titu Maiorescu, un alt mare clasic şi întemeietor de cultură românească modernă.

Merită apreciat din plin întregul program editorial al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, al cărei preşedinte este Domnul Academician Eugen Simion, care coordonează şi seria Opere fundamentale. În acest fel, Domnul Eugen Simion a restituit conştiinţei culturale româneşti scrierile lui Titu Maiorescu în integralitatea lor: lucrările de critică literară, pe de o parte, şi jurnalul intim şi corespondența, pe de altă parte. Numai citite şi considerate împreună, acestea ne pot arăta cu adevărat cine a fost şi cum a fost Titu Maiorescu.

Studiile, prefețele şi alte eseuri publicate de Domnul Academician Eugen Simion despre Titu Maiorescu fac tabloul integral şi înțelegerea completă a fenomenului şi a omului Maiorescu în epoca sa, așezându-l corect în receptarea culturală actuală.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Dăruitorul vieții şi al tuturor binefacerilor, să dăruiască Domnului Academician Eugen Simion ajutorul Său sfânt în toată lucrarea de promovare a culturii poporului român.

Întru mulți şi fericiți ani!

Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Eugen Simion – Fișă Biografică

Fiul Sultanei și al lui Dragomir, cu ascendență ardelenească, născut în satul Chiojdenca din județul Prahova, studiază la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, unde a fost coleg de școală cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din București, având mari profesori precum Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Obține titlul  de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969).

După absolvirea facultății, devine cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 este redactor al „Gazetei literare”iar între anii 1964-1971 este lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. Ca tânăr student în această perioadă îl vedeam venind la Facultate cu un Folkvagen cu o punctualitate proverbială. Încă de atunci avea o mare pasiune pentru Marin Preda, care-i devenise prieten. Mi-amintesc că una din lucrările scrise pe care ni le-a dat nouă, studenților, a fost „ Semnificația salcâmului în romanul Moromeții de Marin Preda”.

Va funcționa apoi, între anii 1970-1973, invitat ca lector de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris – IV), apoi obține o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974).

În 1965 scrie „Orientări în literatura română” cu care ia premiul Uniunii Scriitorior Români, lucrare în care se ocupă de scriitori ca T. Arghezi, G. Călinescu, Al. Philippide, T. Vianu, E. Lovinescu,  Paul Zarifopol, Perpessicius, Z. Stancu, Marin Preda, ,Eugen Barbu, Nichita Stănescu etc.

Între anii 1971 și 1973 a predat limba română la Sorbona, având legături cu scriitori și profesori francezi, cu care prilej scrie „Timul trăirii, timpul mărturisirii, Jurnal parizian”, volum de memorialistică care cuprinde impresii și analize pătrunzătoare despre fenomenul cultural francez. Urmează apoi „Scriitori români de azi”, vol.1, 1974 și vol. 2,1976 cu care obține premiul Academiei, urmate de încă alte volume despre scriitorii contemporani.

A fost ales Președinte al Academiei Române cu care prilej a editat „Caietele Eminescu”.

Din 1971 devine conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.

Are o bogată activitate profesională, culturală și publicistică pe care o ilustrez și aici :

Activitatea profesională

– 1957-1962 – Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române

– 1962-1968 – Redactor al „Gazetei literare”

– 1964-1971 – Lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București

– 1970-1973 – Lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris – IV)

– 1971-1990 – Conferențiar universitar, Facultatea de Litere

– 1990 – Profesor universitar al Facultății de Litere, Universitatea din București

– Din 2006 – Director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București

Activitatea culturală și publicistică

– 1960 – începe colaborarea sa la revistele Gazeta literarăContemporanul și Viața românească

– Din 1968 – colaborează săptămânal la România literară și din 1991, la Literatorul

– 1983 – redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară. Din 1990 devine director al „Caietelor critice”

– 1993 – Devine membru al Academiei Române

– 1998 – Este ales Președinte al Academiei Române

– Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău

– 2006 – Își încheie activitatea de Președinte al Academiei Române

Este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. Scrie în mod regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”

Opera

Volume publicate

– Proza lui Eminescu, 1964

Orientări în literatura contemporană, 1965

– Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)

Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)

– Scriitori români de azi, II, 1977

– Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), 1983 – ediția în limba maghiară

– Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia ediție, 1998).

Întoarcerea autorului, 1981, (a doua ediție, 1993)

– Scriitori români de azi, III, 1983

Sfidarea retoricii, 1986

– Scriitori români de azi, IV, 1989

– Moartea lui Mercutio, 1993

Limba maternă și limba poeziei – Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993

– Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994

Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995

– Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997

– Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998

– Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999

– Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000

Ficțiunea jurnalului intim, (3 volume), Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2002

Cărți traduse în limbi străine

– Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983

Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (in collaboration), The Seasbury Press, New York, USA, 1984

– Die Mitte der Aufszätze zu Mircea Eliade (in collaboration), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, 1984

The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, USA, 1996

Le Retour de l’Auteur, L’Ancrier Editeur, Strassbourg, 1996

Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, USA, 2001

– Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004

Afilieri

– Membru și președinte al Academiei Române

– Membru al Uniunii Scriitorilor din România

– Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei

– Președinte al Consiliului Național pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare, până în aprilie 2006. Președinte al Comisiei Naționale pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare în domeniul Filologie, din aprilie 2006.

Premii și distincții

– Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori

– Premiul Academiei Române în 1977

Repere critice

– Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentată, receptare critică), Brașov, Editura Aula, 2001

Eugen Simion ‒70. Manual de trudire a cuvântului, București, Editura Univers Enciclopedic, 2003

Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007

Leave A Reply

Your email address will not be published.

free stats