2 iunie 1882, s-a născut mareşalul Ion Antonescu, prim-ministru şi conducător al României între anii 1940 şi 1944

0 11

1997 – A fost semnat, la Neptun, Tratatul privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina (de către preşedinţii Emil Constantinescu şi Leonid Kucima).

1997 – La Institutul de Cardiologie din cadrul Spitalului Clinic Fundeni a fost implantat primul defibrilator cardiac din ţara noastră.

1995 – A fost constituit Grupul de reflecţie, pentru pregătirea revizuirii Tratatului de la Maastricht.

Grupul avea în componenţă 15 reprezentanţi ai şefilor diplomaţiilor celor 15 ţări membre, un comisar european şi doi eurodeputaţi.

1979 – Papa Ioan Paul al II-lea a făcut prima vizită în această calitate în ţara natală.

Polonia a fost şi primul stat comunist vizitat de un Papă.

1953 – A avut loc, la catedrala Westminster din Londra (unde au loc toate evenimentele oficiale ale familiei regale britanice), ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (urcată pe tron la 6.II.1952).

Ziua încoronării a fost marcată nu numai în Marea Britanie, ci în mai multe ţări ale lumii. Renumitul safari din Kenya a fost organizat pentru prima oară în acel an, pentru a sărbători încoronarea reginei Elisabeta a II-a.

1952 – A fost înfiinţată Procuratura, prin legea adoptată de Marea Adunare Naţionala a României.

1952 – Gheorghe Gheorghiu-Dej a preluat funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, iar preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a fost ales Petru Groza.

1922 – S-a născut geochimistul american Clair Cameron Patterson, cel care a aflat vârsta Pământului (4,55 miliarde de ani), inventând o nouă metodă de măsurare cu ajutorul unui izotop de plumb. De mai bine de 50 de ani, calculul său nu a fost infirmat.

Datorită eforturilor lui Patterson de a demonstra nocivitatea plumbului asupra organismului uman, a fost introdusă, în Statele Unite, Legea aerului curat (1970) şi, începând cu 1986, au fost excluse de la vânzare toate derivatele petroliere cu plumb.

1896 – Italianul Guglielmo Marconi a primit brevetul englez nr. 12039 pentru telegrafierea fără fir bazată pe undele hertziene, definită ca “Perfecţionarea în transmiterea impulsurilor şi a semnalelor electrice în aparate corespondente.

1892 – A fost înfiinţată, la Bucureşti, Banca Creditului Agricol, cu sucursale în toate reşedinţele de judeţ. Acestea au luat locul caselor de credit agricol, înfiinţate în 1881.

1882 – S-a născut mareşalul Ion Antonescu, prim-ministru şi conducător al României între anii 1940 şi 1944; a impus regelui Carol al II-lea să abdice (6.IX.1940), tronul revenind lui Mihai I; a condus ţara prin decrete-legi; în iunie 1941, Antonescu a decis intrarea României în Al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile româneşti pierdute în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena şi a Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României.

A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război.

Antonescu a avut reputaţia unui comandant militar foarte priceput şi pragmatic. Duritatea sa i-a adus porecla de Câinele roşu.

Între anii 1922 şi 1926, Antonescu a fost ataşat militar al României în Franţa şi Marea Britanie. După reîntoarcerea în România, a fost promovat Comandant al „Şcolii Superioare de Război” (între 1927 şi 1930), Şef al Marelui Stat Major al Armatei (între 1933 şi 1934) şi Ministru de Război (între 1937 şi 1938).

Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) şi nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940).

La numai două zile de la numirea sa în post, l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice. Fiul lui Carol II, Mihai a devenit noul rege.

În faţa perspectivei unui război pe trei fronturi, (Germania în vest, Uniunea Sovietică în est şi Bulgaria în sud), Antonescu a căutat să facă o alianţă cu Germania Nazistă, în speranţa că va putea recupera măcar teritoriile ocupate de sovietici. Acest parteneriat era dorit de germani datorită rezervelor de petrol foarte importante ale României.

Antonescu s-a apropiat politic de Garda de Fier, oferindu-le mai multe portofolii guvernamentale. El spera să poată aduce sub controlul său Garda de Fier, deoarece activităţile lor paramilitare subminau autoritatea statului.

Această perioadă de coabitare între General şi Gardă a făcut ca statul să fie decretat Stat naţional-legionar. Cum cererile legionarilor pentru creşterea rolului lor politic în guvern au fost în mod repetat respinse de Antonescu, Garda de Fier s-a răsculat (Rebeliunea legionară 21-24 ianuarie 1941). Antonescu a zdrobit rapid rebeliunea legionară (având aprobarea tacită a germanilor, care doreau stabilitate economică în România), a scos în afara legii Garda de Fier şi a întemniţat pe toţi conducătorii acesteia care nu au reuşit să fugă din ţară.

În vara anului 1944, în vreme ce sovieticii avansau împingând înapoi frontul către graniţele României, Antonescu a refuzat să-şi modifice poziţia şi să ceară un armistiţiu. De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, a organizat o lovitură de stat, în urma căreia l-a destituit pe Antonescu şi l-a arestat.

După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi judecat exemplar.

Condamnat la moarte de instanţa Tribunalului Poporului la data de 17 mai 1946, a fost executat, la Jilava, alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.

1882 – A avut loc înfiinţarea Biroului Geologic al României, cu scopul întocmirii unei hărţi geologice a României (realizată în 1898, la scara 1:200.000), sub direcţia lui Gregoriu Ştefănescu.

1840 – A văzut lumina zilei Thomas Hardy, scriitor și poet naturalist britanic, cunoscut pentru romanele sale Tess și Departe de lumea dezlănțuită.

Evenimentele din majoritatea operelor sale se desfășoară în comitatul semi-imaginar Wessex și sunt marcate de descrieri poetice și fatalism.

Prin opera sa, caracterizată prin studiul amănunțit al caracterelor și ambianțelor, simpatie umană pentru eroi, prin viziunea fatalistă și pesimistă, s-a opus convenționalității epocii victoriene.

Primul roman al lui Hardy, The Poor Man and the Lady, terminat prin 1867, nu a fost preluat de nicio editură, iar Hardy a distrus manuscrisul, s-au păstrat doar fragmente.

A fost încurajat de mentorul și prietenul său, scriitorul George Meredith, să încerce din nou. Desperate Remedies (1871) și Under the Greenwood Tree (1872) au fost publicate anonim. În 1873, A Pair of Blue Eyes, bazat pe curtea făcută de Hardy primei sale soții, a fost publicat sub numele propriu.

Hardy a declarat că a folosit comitatul Wessex pentru prima dată în Far from the Madding Crowd (Departe de lumea dezlănțuită) în (1874), următorul roman al său (și primul semnificativ). Romanul s-a bucurat de succes suficient pentru ca Hardy să poată renunța la activitatea arhitecturală și să se dedice carierei literare.

Pe durata următorilor 25 de ani, Hardy a semnat încă zece romane. El însuși s-a referit la cele mai bune titluri ale sale ca romane de caracter și împrejurări. Hardy a fost un pesimist care a subliniat forțele impersonale și în general negative ale soartei asupra oamenilor simpli ai clasei muncitoare despre care a scris.

Alte romane scrise: The Mayor of Casterbridge (1886) (Primarul din Casterbridge), The Woodlanders (1887) (Pădurenii) și Tess of the d’Urbervilles (1891), din care ultimul a fost criticat pentru prezentarea prea înțelegătoare a unei femei ușoare și inițial i s-a refuzat publicarea.

Subtitlul acestuia, A Pure Woman / Faithfully Narrated (O femeie pură / povestit cu fidelitate), a fost intenționat să ridice sprâncenele clasei mijlocii din era Victoriană.

Jude the Obscure (Jude neștiutul), publicat în 1895, a fost întâmpinat cu proteste și mai intense din partea publicului din era Victoriană, pentru modul deschis în care tratează actele sexuale, și a fost adesea referit cu titlul Jude the Obscene (Jude obscenul).

În ciuda acestor critici, Hardy devenise deja o celebritate în literatura engleză la începutul anilor 1900, fiind autorul mai multor romane foarte bine vândute. Totuși, el a fost dezgustat de modul în care publicul a primit două din cele mai importante lucrări ale sale și a renunțat să scrie noi romane.

1821 – S-a născut omul politic Ion C. Brătianu, ministru şi prim-ministru în mai multe rânduri; membru de onoare al Academiei Române din 1885.

A fost lider al grupării liberale radicale, a pus bazele Partidului Naţional Liberal (1875), pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii.

Pe plan intern, a avut un rol important în elaborarea şi aplicarea sistemului constituţional parlamentar democratic. Guvernele conduse de el au iniţiat măsuri de consolidare a monarhiei, pentru stimularea industriei şi organizarea finanţelor.

1816 – A venit pe lume Constantin A. Rosetti, scriitor, publicist şi om politic liberal; a participat la Revoluţia de la 1848-1849 din Ţara Românească.

Ca ministru al cultelor şi instrucţiunii publice (1860, 1866-1867), a propus şi susţinut înfiinţarea Societăţii Academice Române (1866), numărându-se printre membrii fondatori ai acesteia.

1740 – A venit pe lume Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade, aristocrat francez care a devenit celebru prin activitatea sa sexuală libertină, perversă și excepțional de violentă, precum și prin scrierile sale apologetice despre acest subiect.

Sadismul ca perversiune sexuală și parafilie violentă, și-a primit numele de la activitățile sale criminale, pentru care Marchizul de Sade a fost încarcerat în total 32 de ani din viață, în mai multe închisori și într-un azil.

1247 – Prin Diploma Ioaniţilor, regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270) i-a acordat lui Rembald, preceptorul Ordinului Cavalerilor Ioan de Ierusalim (Ioaniţi), Banatul de Severin.

Cu acest prilej, documentul semnala, între Dunăre şi Carpaţi, existenţa unor formaţiuni politice româneşti conduse de voievozii Litovoi şi Seneslau şi de cnejii Ioan şi Farcaş.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

free stats