All for Joomla All for Webmasters
26 februarie 1954, s-a născut Michael Bolton, cântăreţ şi compozitor american

26 februarie 1954, s-a născut Michael Bolton, cântăreţ şi compozitor american

Like
13
0
Sunday, 25 February 2018
Calendar

1564 – S-a născut Christopher “Kit” Marlowe (botezat la 26 februarie 1564 – d. 30 mai 1593), dramaturg, poet și traducător englez din epoca elisabetană. 

Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte.

La fel cum este și cazul altor scriitori ai perioadei, cum ar fi Shakespeare, și despre viața lui Marlowe se știu puține lucruri. Cele mai multe dovezi se regăsesc în registrele legale și în alte documente oficiale care însă nu conțin multă informație despre el. Acest fapt nu i-a împiedicat însă pe scriitorii de ficțiune și nici pe autenticiști să speculeze pe marginea activităților și a caracterului său. Marlowe a fost adesea privit ca și spion, scandalagiu, eretic și homosexual, precum și “magician”, “duelist”, “consumator de tabac”, “falsificator” și “desfrânat”. Dovezile pentru majoritatea acestor acuzații sunt neînsemnate. Datele despre viața lui Marlowe au fost ornate de mulți scriitori cu povești colorate și adesea fanteziste despre lumea interlopă elisabetană.

Oricare ar fi interesul particular al criticilor moderni, biografi și romancieri pentru contemporanii lui din lumea literară, Marlowe era înainte de toate un artist admirat și influent. În săptămânile următoare morții lui, George Peele și-a amintit de el ca și “Marley cel iubit de muze”; Michael Draxton a scris că “Avea în el acele lucruri translunare brave/Pe care le avuseră primii poeți”, iar Ben Jonson a scris despre “trăsătura puternică a lui Marlowe”. Thomas Nashe a scris călduros despre prietenul său “bietul decedat Kit Marlowe”. Tot astfel a făcut și editorul Edward Blount, în dedicația din Hero and Leander pentru Sir Thomas Walsingham.

Cel mai mare tribut i-a fost plătit lui Marlowe de Shakespeare în piesa Cum vă place, unde el nu doar citează un vers din Hero and Leander, dar face, prin cuvintele clovnului Touchstone referire la moartea lui Marlowe.

Shakespeare a fost într-adevăr foarte influențat de Marlowe în opera sa de început, după cum se poate vedea din re-utilizarea temelor lui Marlowe în Antoniu și Cleopatra, Negustorul din Veneția, Richard al II-lea și Macbeth (Dido, Evreul din Malta, Eduard al II-lea și Doctor Faust). Într-adevăr, în Hamlet, după întâlnirea cu actorii ambulanți, Hamlet începe să discute despre Dido, regina Cartaginei, citând din ea. Deoarece aceasta a fost singura piesă a lui Marlowe care nu s-a jucat la teatrul public, putem observa că Shakespeare a fost chiar discipol marlovian; și într-adevăr, în Zadarnicele chinuri ale dragostei, copiind Masacrul din Paris al lui Marlowe, Shakespeare aduce un personaj numit Marcade (cuvântul francez pentru Mercur – mesagerul zeilor – o poreclă pe care Marlowe a folosit-o pentru el însuși), care sosește ca să întrerupă “veselia”, cu vești despre moartea regelui; un tribut potrivit adus cuiva căruia îi plăcea distrugerea în piesele sale.

Date fiind inconsistențele de nepătruns cu privire la povestea morții lui Marlowe, a apărut continuu în prim-plan o teorie a conspirației centrată pe faptul că Marlowe ar fi putut să-și însceneze moartea și apoi să continue să scrie sub presupusul nume de William Shakespeare.

1802 – S-a născut scriitorul francez  Victor Hugo; (d. 1885).

Victor Hugo, a fost un scriitor și un politician francez din  secolului al XIX-lea, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi și mai reprezentativi scriitori ai curentului  romantic francez.

A avut o activitate foarte diversă, scriind romane, poezii lirice, piese de teatru în versuri şi proză, discursuri politice,articole în presa vremii.

Hugo este autorul romanelor istorice cu tentă socială “Mizerabilii” şi “Notre-Dame de Paris”, foarte populare până în ziua de azi. Scriitorul era simpatizant al Republicii. A fost „pair” al Franței, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză. Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea „trădător”. A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franța.

În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea: „Napoleon cel mic” și „Istoria unei crime”. Deși au fost interzise în Franța, pamfletele sale au avut o puternică influență în țările învecinate. Hugo a scris în exil și Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.

1815 – Împăratul Napoleon părăsește insula Elba unde fusese exilat, 

A urmat epopeea celor 100 de zile încheiata prin înfrangerea de la Waterloo și exilul în insula Sf.Elena, unde a murit în condiții neclare câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821).

1829 – S-a născut Levi Strauss, creatorul jeans-ilor; (d.1902).

Inventatorul  ”blugilor”, Loeb Strauss s-a născut la 26 februarie 1829 în Buttenheim în Bavaria, Germania, într-o familie de negustori evrei. La moartea tatalui sau Jakob, mama lui, Rebecca, decide să vândă proprietatea şi să se alăture celui de-al doilea fiu mai  mare care s-a stabilit în New York.

Loeb în 1853 devine cetățean american la 18 ani și își americanizează numele, devenind Loeb Levi, şi pleacă  la San Francisco, în tânărul stat din California, unde se ocupă cu vânzarea de  ustensile de bucătărie, şei, haine de blană, corturi şi prelate pentru prospectorii de aur.

 El a observat curând că tinerii nu aveau pantaloni solizi şi a folosit  stocul său de pânză de cort  pentru îmbrăcăminte.

Acest material a fost vopsit în albastru de Genova, pe care minerii apoi pronunțau “jeen lui”. Foarte repede, marca  “Levi’s” a căpătat  o reputaţie solidă . El a fondat o mică fabrică de textile, care a devenit o afacere înfloritoare în următorii douăzeci de ani.

1838 – S-a născut (la Cristineşti/Hotin, azi în Ucraina) Bogdan-Petriceicu Hasdeu, filolog, scriitor, folclorist, istoric şi publicist; 

Îi revine meritul de a fi aşezat pe baze ştiinţifice filologia românească; a relevat fondul autohton al limbii române (substratul dacic); a proiectat un vast dicţionar al limbii române (Etymologicum Magnum Romaniae, elaborat până la cuvântul „bărbat”), conceput ca o enciclopedie de cunoştinţe lingvistice, filologice, folclorice, istorice, geografice şi literare; unul dintre fondatorii folcloristicii comparate în România; membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for în mai multe rânduri (m. 1907).

Dintre lucrările istorice se disting: Ioan Vodă cel Cumplit (1865, ed. a II-a, 1894), monumentala Arhivă istorică a României și Istoria critică.

La Iași a publicat Arhiva historică a României (1865-1867), în care multe documente vechi slavone și românești au fost editate pentru prima dată. Începută în 1865, Arhiva este o colecție în trei mari volume de documente străine și interne privitoare la istoria românilor. Au fost publicate în premieră un mare număr de acte inedite românești și străine. Lucrarea a contribuit la înaintarea studiilor istorice de istoriografie, ducând mai departe opera începută de Cronica lui Șincai, de „Magazinul istoric” al lui Nicolae Bălcescu și Laurian și de letopisețele lui Kogălniceanu.

În Historia antică a Românilor (1875), deși incompletă, începe investigațiile critice asupra istoriei României.

Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: Cuvente den bătrâni și Etymologicum Magnum Romaniae. A editat, de asemenea, Psaltirea lui Coresi din 1577, publicând-o în 1881. Prin lucrarea sa Cuvente den bătrâni (1878-1879) a fost primul exeget al literaturii apocrife din România. În această operă cu un titlul arhaic, apărută în 2 volume, a publicat o serie de documente și de studii de o mare valoare. Volumul I se intitulează Limba română vorbită între 1550-1600. Din acest timp noi posedăm un număr foarte restrâns de opere, mai toate bisericești și mai toate traduceri. Hasdeu și-a dat seama că ar fi mai interesante pentru istoria limbii compuneri românești propriu-zise. Compuneri literare n-a găsit, dar a găsit acte publice și particulare, scrisori etc. în care – dacă nu se putea urmări dezvoltarea unor idei – se pot vedea fazele evoluției limbii. El nu s-a mulțumit să le transcrie, ci le-a însoțit de observații felurite despre care marele filolog german Schuchard a zis: “Pătrunderea și erudiția lui Hasdeu se pun în evidență aici în modul cel mai splendid”. Volumul al II-lea poartă titlul special de Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă. În el se publică colecția de texte cunoscute sub numele de Codex Sturdzanus. Textele sunt publicate cu transcrierea în litere latine și cu un studiu asupra fiecăruia. Volumul se termină cu o serie de monografii asupra diferitelor chestiuni de ligvistică, precum reduplicarea și triplicarea articolului definit ș.a.

Lucrările beletristice ale lui Hasdeu, între care drama Răzvan și Vidra, dau impresia unei originalități a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiția sa profundă și imaginația vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică, Duduca Mamuca (1861), pentru care a și avut în Iași un proces legat de un fragment din această nuvelă, considerat imoral, chiar obscen, dar a fost achitat după ce s-a apărat singur în fața instanței. În urma acestui scandal ajunge în București în 1863, unde publică în semn de protest varianta cenzurată a nuvelei, intitulată Micuța (1864). Volumul de poezii (1873) cuprinde poezii ocazionale, fabule, poezii sociale și politice, precum și o traducere din Tristele lui Ovidiu. Cugetări profunde exprimate într-o „formă dură” (după cum a considerat însuși autorul), versuri scrise în momente de supărare sau chiar de deznădejde: opera poetică a lui Hasdeu, care n-a avut un răsunet deosebit. El a caracterizat-o prin următoarele rânduri:

O poezie neagră, o poezie dură,

O poezie de granit,

Mișcată de teroare și palpitând de ură,

Ca vocea răgușită pe patul de tortură

Când o silabă spune un chin nemărginit.

Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este Răzvan și Vidra, foarte criticată la vremea apariției (1867) de criticii revistei Convorbiri literare. Ea zugrăvește una dintre epocile zbuciumate ale trecutului românilor, sfârșitul secolului XVI, marcate de luptele pentru tron între boieri. Înfățișarea epocii este surprinsă cu o cunoștință desăvârșită a oamenilor și a lucrurilor; dialogul este natural și foarte viu; se observă însă oarecare tendință spre declamație, mai ales în ce privește naționalismul. Cu toate scăderile ei, piesa se reprezintă și astăzi cu succes, mai ales din pricina căldurii și simpatiei cu care este înfățișată pătura țărănească.

1846 – S-a născut legendarul Buffalo Bill, pe numele său adevarat William Cody ( m. 10 ianuarie 1917 în Denver, Colorado).

Buffalo Bill a fost o figură mitică a epopeeii cuceririi a Vestului Americii. După o viaţă aventuroasă, el devenit o legendă datorită scriitorului Ned Buntline care i-a povestit aventurile.

William Frederick Cody și-a primit porecla de Buffalo Bill, nume pe care avea să-l facă celebru, în timpul Războiului Civil American. Cody fusese desemnat să aprovizioneze cu carne de bizon (n.r. – buffalo) muncitorii de la căile ferate. Acesta și-a luat rolul în serios și a ucis 4.280 de animale în 18 luni.

 După ce a fost laăsat la vatră, cu “Medalia de Onoare” la piept, Buffalo Bill s-a orientat către lumea artistică și și-a pus pe picioare propriul circ. Spectacolul era unul grandios, Cody și echipa sa reconstituind bătălii celebre cu triburile Sioux și Cheyenne, printre care erau presărate și momente de divertisment. Faima sa a trecut repede Oceanul, fiind solicitat să vină și în Europa.  Primul “descălecat” al Buffalo Bill’s Wild Wild West (n.r. – Vestul Salbatic al lui Buffalo Bill) pe Bătrânul Continent a avut loc în 1886, în Austro-Ungaria. Succesul a fost uriaș, determinându-l pe american să continue cu turnee în Franța, unde a stat timp de 2 luni.

A părăsit Europa în 1889 cu promisiunea că va reveni. Și a făcut-o, în 1906, când a organizat o serie de spectacole și pe teritoriul României. Presa vremii a promovat masiv show-urile ce urmau să aiba loc. Circul condus de eroul Vestului a adus în România 800 de oameni și 500 de cai, fiind nevoie de trei garnituri de tren și 50 de vagoane pentru a deplasa întregul alai. Buffalo Bill a susținut spectacole în: Timișoara (9 iulie), Arad (10-11 iulie), Alba Iulia (12 iulie), Sibiu (13 iulie), unde asistența a fost de 25.000 de oameni (!), Brașov (14-15 iulie), Sighișoara (16 iulie), Cluj (18-19 iulie), Târgu Mureș (20 iunie), Oradea (21 iulie) și Cernăuți (24-25 iulie).

Pe lângă spectacolul în sine, care dura aproximativ patru ore și conținea 22 de acte, românii au fost atrași în mod deosebit de modul în care se organizau cei 800 de oameni care intrau în componența “Buffalo Bill’s Wild Wild West”, presa vremii notând că trupa avea spectatori și când lua micul dejun. 300 de kilograme de carne, 300 de ouă și aproape jumatate de tonă de cartofi se consumau pe zi pentru alimentația oamenilor.

Buffalo Bill, care a murit pe 10 ianuarie 1917, la 70 de ani, a fost menționat și în celebrul serial Bonanza.

1891: S-a înfiinţat Societatea Arhitecţilor Români.

La 26 februarie 1891 mai mulți arhitecți au constituit prima lor organizație profesională –  Societatea Arhitecților din Regatul României.

După obținerea personalității juridice, SAR reușește până în primul război mondial includerea profesiei în nomenclatorul meseriilor, înființarea unei școli de arhitectură, editarea revistei „Arhitectura” și discutarea în Parlament a unor acte normative privind exersarea meseriei de arhitect.

În perioada interbelică, a continuat organizarea internă în condițiile creșterii și modernizării sectorului imobiliar. Acum s-a emis un regulament pentru concursuri, s-a format Corpul arhitecților atestați, s-a deschis primul Salon oficial de arhitectură, s-a inaugurat sediul propriu. Subiecte (inclusiv limitarea concurenței străine)  prezente pe ordinea de zi a mai multor congrese, alături de implicarea în viața internațională a profesiei. Membri ai SAR au participat la congresele de la Amsterdam, Roma, Paris, unii participând și ca proiectanți la diverse expoziții internaționale (afirmându-se la Paris și New York).

După al doilea război mondial (care a afectat și profesia), administrația comunistă desființează birourile private de arhitectură și Societatea Arhitecților. Arhitecții care au putut evita represiunile regimului au primit în 1952 dreptul să se reorganizeze în cadrul Uniunii Arhitectilor (din RPR, apoi din RSR, în fine din Romania).

Fără arhitecți era imposibilă reconstrucția socialistă a orașelor și satelor. Concentrarea arhitecților într-o organizație controlabilă, a constituit pentru putere, pe lângă etatizarea industriei construcțiilor, formarea marilor institute de proiectare,  finanțarea din fonduri publice a programelor industriale și de locuire colectivă, una din pârghiile construirii așa numitei „societăți socialiste multilateral dezvoltate”.

1954 – S-a născut Michael Bolton, cântăreţ şi compozitor american.

Michael Bolton s-a născut pe 26 februarie 1953, la New Haven, Connecticut, SUA, pe numele său real Michael Bolotin. La sfârșitul anilor ’70 a cântat într-o formație hard rock numită Blackjak, alături de chitaristul formației KISS, Bruce Kulick, cântând în deschiderea turneului lui Ozzy Osbourne. Chiar dacă la începutul anului 1983 începe să producă pentru alţi artiști, Bolton îşi face debutul cu un cover după Otis Redding, “(Sittin’ On) The Dock Of The Bay“. Printre artiştii pentru care a produs se numară Barbra Streisand, KISS, Kenny Rogers şi Kenny G. Ca artist solo Michael Bolton a cântat împreună cu Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Ray Charles și BB King. Bolton a cunoscut succesul abia după vârsta de 30 de ani, cu toate că a început să cânte de la 15 ani. “How Am I Supposed to Live Without You”, “When a Man Loves a Woman”, “Said I Loved You… But I Lied” sau “Can I Touch You There” sunt doar câteva dintre super hiturile cu care a cucerit topurile internaţionale.

De-a lungul carierei, Bolton a vândut peste 53 milioane de albume şi single-uri şi a câştigat două premii Grammy şi şase premii American Music. În 1993 a pus bazele organizaţiei The Michael Bolton Charities, organizaţie care oferă asistenţă, educaţie şi adăpost copiilor şi femeilor sărace sau abuzate.

Considerat unul dintre cei mai sensibili cantăreţi ai iubirii, Michael Bolton a lansat în 2013 albumul “Ain’t No Mountain High Enough – A Tribute to Hitsville USA”. Pe 21 mai 2005, Michael Bolton a concertat în România la Sala Palatului din Bucureşti, iar pe 28 iunie 2009 a reveni în acelaşi loc pentru un show impresionant.

facebook-profile-picture

Stefan Damian

2243 posts | 0 comments

Leave a Reply

Public News FM

Public News FM

Scroll Up