All for Joomla All for Webmasters
31 martie 1933, s-a născut Nichita Stănescu, supranumit și poetul necuvintelor

31 martie 1933, s-a născut Nichita Stănescu, supranumit și poetul necuvintelor

Like
7
0
Friday, 30 March 2018
Calendar

1596 – S-a născut René Descartes, filosof, matematician francez (d. 1650)

Filosoful și matematicianul  René Descartes este considerat talăl filosofiei moderne deoarece a definit un punct de început al existenței prin maxima „Gândesc, deci exist”.

René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, Franța. Acesta era foarte educat, mai întâi  frecventează cursurile unui colegiu iezuit de la vârsta de 8 ani, apoi obține o diplomă de drept la vârsta de 22 de ani. Un profesor l-a îndrumat să urmeze un curs de  matematiciă aplicată și unul de logică pentru a înțelege lumea naturală. Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof să înțeleagă mai bine natura existenței umane și să formuleze faimoasa sa  observație: „Gândesc, deci exist”.

Acesta s-a născut într-o familie cu trei copii, iar mama sa, Jeanne Brochard, a murit în primii ani de viață ai lui René. Tatăl  său, Joachim, membru al consiliului  în parlamentul provincial, și-a trimis copii sa locuiască împreună cu bunica maternă, unde au rămas chiar și după ce Joachim s-a recăsătorit câțiva ani mai târziu. Cu toate acestea Joachim era foarte preocupat de buna educație a copiilor săi, așa că îl trimite pe René la vârsta de 8 ani, la școala cu internat, Colegiul Iezuit al lui Henri al IV-lea din La Flèche, la câteva mile spre nord, pentru o perioadă de șapte ani.

Descartes era un bun elev, cu toate acestea se crede că ar fi putut fi bolnăvicios, din moment ce nu trebuia să se supună programului riguros al școlii și era lăsat, în schimb să se odihnească în pat până la jumătatea dimineții. Disciplinele pe care le studia, precum retorică, logică și „arte matematice” printre care erau incluse muzică și astronomie, dar și metafizică, filosofia naturală și etica, l-au înzestrat cu abilități pentru cariera sa de filosof. Așa, și-a petrecut următorii patru ani pentru a dobândi specializarea în drept la Universitatea din Poitiers. Unii istorici presupun că René ar fi avut o cădere nervoasă în acea perioadă.

Descartes a adăugat, pe lista sa de studii, teologia și medicina. Dar a renunțat la toate acestea „ încercând să caute cunoașterea ce nu poate fi găsită decât în sine. Cum de altfel și scria acesta mult mai târziu în lucrarea „Discurs asupra metodei motivației corecte și cautarea adevărului în științe” (Discourse on the Method of Rightly Conducting the Reason and Seeking Truth in the Sciences), publicată în anul 1637.

Așadar, acesta a călătorit, s-a înrolat în armată pentru o scurtă perioadă de timp, a văzut câteva bătălii și i-a fost prezentat unui savant și filosof olandez, Isaac Beeckman, care a devenit un foarte influent profesor. La un an după de a terminat cursurile de la  Poitiers, Descartes a avut o  serie de trei vise sau viziuni puternice care l-au determinat pe acesta să-și hotărască cursul studiilor pentru tot restul vieții.

Tatăl filosofiei moderne

Descartes este privit de mulți oameni ca fiind părintele filosofiei moderne din cauza ideilor sale foarte diferite fațp de curentul de la începutul secolului al VII-lea, care era bazat mai mult pe simțiri. În timp ce elementele filosofiei sale nu erau cu totul noi, abordarea sa  asupra acestora  era nouă. Descartes credea în înlăturarea tuturor  noțiunilor preconcepute și transmise din generație în generație. Trebuia să  o iei de la capăt, punând cap la cap lucrurile certe, care pentru el începeau cu propoziția „Eu exist”. Așa a apărut faimosul său citat: „Eu gândesc, deci exist”.

Din moment ce Descartes credea ca toate adevărurile sunt legate între ele, el a căutat să descopere sensul lumii printr-o abordare rațională, prin știință și matematică – în cateva aspecte fiind o extensie a abordării lui Sir Francis Bacon pe  care acesta a susținut-o cu câteva decenii mai devreme.Pe lângă „Discurs asupra Metodei” Descartes a publicat și lucrarea „ Meditații asupra filosofiei și principiilor filosofiei” printre alte tratate.

Cu toate că studiile sale în filosofie au atras cel mai mult atenția  în secolul XX – în fiecare secol se punea accent pe diferite aspecte ale muncii sale – cercetările sale în fizică teoretică i-au făcut pe mulți savanți să  il considere, mai întâi, un matematician. El a inventat geometria carteziană care includea algebra; prin prisma legilor sale ale refracției, a dezvoltat o înțelegere empirică a curcubeielor; și  a propus o abordare naturalistică a formării sistemului solar. Cu  toate acestea, Descartes, deși era încrezător în ideile sale a simțit că trebuia să suprime multe dintre aceste teorii îngrijorat fiind de soarta lui Galileo care era urmărit îndeaproape de Inchiziției. Grijile sale nu erau nefondate deoarece Papa Alexandru al VII-lea a adăugat lucrările lui Descartes în Indexul Cărților Interzise.

Viața , moartea și moștenirea lui Descartes

Descartes nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut o fiică, Francine, care s-a născut în Olanda în anul 1635. Acesta s-a mutat în Olanda în 1628 deoarece viața sa în Franța era prea zbuciumată pentru el și îi afecta concentrarea asupra muncii,  mama lui Francine fiind servitoare în casa în care acesta locuia. El plănuise ca fetița să studieze în Franța, aranjase deja pentru ea să locuiască cu rudele acestuia, dar  fetița a murit de febră la vârsta de 5 ani.

Descartes a locuit în Olanda mai bine de 20 de ani, dar a decedat în Stockholm, Suedia la 11 februarie 1650. Se mutase acolo cu mai puțin de un an înainte, la cererea reginei Christina, pentru a-i fi meditator la filosofie. Starea precară pe care o avea încă de mic persista. El petrecea, deobicei, diminețile în pat, dar insistențele reginei de a avea lecții la 5 dimineața au dus la o criză de pneumonie din care nu și-a mai revenit niciodată. Avea 53 de ani.
Suedia este o țară protestantă, așa că Descartes, fiind catolic, a fost înmormântat într-un cimitir pentru bebelușii nebotezați. Mai târziu, rămășițele sale au fost duse la mânăstirea Saint-Germain-des-Prés, cea mai veche biserică din Paris. Rămățițele au fost mutate în timpul Revoluției Franceze și au fost aduse înapoi – cu toate că legendele urbane spun că doar inima sa este acolo, iar restul corpului este înmormântat în Panthéon.

Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si logica împreună cu filosofia pentru a explica lumea fizică transformată în metafizică atunci când se confrunta cu întrebări  teologice;  l-a condus la contemplarea naturii existenței și a dualității minte-corp, identificând punctul de contact dintre corp și suflet în glanda pineală (epifiza). De asemenea, Descartes a definit ideea de dualism: materia întâlnind non-materia. Sistemul său filosofic a cauzat multe controverse. Din fericire, Descartes însuși a inventat scepticismul metodologic, sau  îndoiala carteziană, așadar,  făcându-ne pe toți filosofi.

1889 – A fost inaugurat Turnul Eiffel, cea mai înaltă clădire din lume la acea vreme (300,24m) și percepută de către o parte a populației Parisului ca o “rușine” care ar trebui să rămână doar 20 de ani.

Turnul Eiffel (din franceză: La tour Eiffel) este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324 m înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002.

Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze. A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel, folosind două milioane jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranță din acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.

Turnul are 300 m înălțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, și o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit era cea mai înaltă clădire din lume. Întreținerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită contracției și dilatării aliajului de metale.

Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticență această construcție, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.

La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumentul în viață timp de 20 de ani, dar ținând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicațiilor, s-a renunțat la demontarea sa.

Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai diferiților concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe tot parcursul anului. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991, împreună cu alte monumente pariziene.

1933: S-a născut Nichita Stănescu, poet român (d. 1983)

La 31 martie 1933 la Ploieşti, judeţul Prahova, România, se naşte Nichita Hristea Stănescu (nume literar Nichita Stănescu), poet, scriitor şi eseist român, membru post-mortem al Academiei Române.

Considerat atît de critica literară cît şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea “Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decît cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcînd parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

A fost laureat al Premiului Herder, iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: “O viziune a sentimentelor”, “Necuvintele”, “Epica magna” (n. 31 martie 1933).

1938: Carol al II-lea a desființat toate partidele politice și a instituit Consiliul de Coroană ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri “consilieri regali” numiți de rege, cu rang de miniștri de stat.

Consiliul de Coroană a fost o structură politică cu caracter consultativ care funcționa pe lângă regele României și care era compusă din membri selectați de acesta, de regulă, dintre foștii prim-miniștri și șefii partidelor politice importante, la care se adăugau membrii Guvernului. Rolul Consiliului de Coroană era de a discuta decizii majore cu privire la politica României și la dinastie. Existența Consiliului de Coroană a avut în majoritatea timpului un caracter informal, el fiind instituționalizat abia printr-un Decret-lege din 30 martie 1938.

facebook-profile-picture

Stefan Damian

2051 posts | 0 comments

Leave a Reply

Public News FM

Public News FM

Scroll Up