All for Joomla All for Webmasters
Pagini admirabile de Crăciun

Pagini admirabile de Crăciun

Like
19
0
Sunday, 24 December 2017
Repere

(25 decembrie 1937, Bucureşti)

Ziua de Crăciun. Sunt singură acasă. La prânz am avut, ca totdeauna, familia la masă. O masă frumoasă, cu tot ce am mai bun ca napaf (Transliterare a franţuzescului nappage, „faţă de masă cu şerveţele”) porţelanuri, cristale, argintărie, împodobită cu vâsc şi cîte un mic dar în fiecare farfurie: o masă de Crăciun în toată puterea cuvântului.

Numai Ana n-a fost la înălţime. În loc să servească, ca de obicei, în rochie neagră cu şorţ alb, s-a îmbrăcat într-o rochie de mătase roşie, ţipătoare, pretextând că în ziua de Crăciun nu se cade să te îmbraci în negru. Am fost totdeauna o stăpână înţelegătoare şi nu mi-am tratat niciodată servitoarele în animale fără suflet, cu atât mai mult cu cât eu nu sunt sigură că animalele nu au suflet.

Aşadar, n-am vrut s-o mâhnesc în ziua de Crăciun, când tot creştinul trebuie să se bucure, şi am cedat, ca să-i fac plăcere, deşi părerea mea e că ei îi venea mai bine negru; dar… gusturile oamenilor sunt gusturi. Mâncarea nu a fost mai proastă fiindcă Ana se credea frumoasă în culoarea focului.

Acum sunt singură de tot acasă. Mi-am aprins pomul de Crăciun numai pentru mine. Un pom alb şi argintiu. Nici o culoare nu-i strică frumuseţea lui de brad înzăpezit; ţurţuri de gheaţă atârnă la capetele crăcilor, beteala subţire scânteie în mii şi mii de luminiţe, pe fondul imaculat al bradului. Toate ornamentele sunt albe: bulgări de zăpadă sclipitoare atârnă în toate părţile şi par rupţi din zăpada care acoperă pomul.

Mă simt bine; la mine-n odaie doarme cotoiul pe divan şi toarce mulţumit, apa pentru ceai fierbe pe sobiţa de Shele şi din ceaşca de porţelan fin de lângă mine se exală un parfum de excelent ceai Marquis. Port o rochie de crepe, satin alb cu marabou (Pene de marabou – în franceză în original). Fulgii se armonizează admisibil cu zăpada pomului. Am perle la gât, la braţ şi la urechi şi mă simt în elementul meu. Ochiul meu e satisfăcut. Aş prefera poate un cadru mai puţin banal decât sufrageria mea burgheză, cea mai burgheză cameră din casă, cea mai lipsită de originalitate, de personalitate. A fost comandată acum câţiva ani de Nae unui tâmplar, care a lucrat-o după un model din Mapple, ales de noi. E fără îndoială din material bun (stejar afumat), e un model original şi simplu, dar n-are viaţă, nu e interesantă.

Ce să fac? Alta n-am, şi nici cu ce să-mi fac una nouă. Şi Dumnezeu ştie dacă peste vreo câţiva ani n-aş găsi-o şi pe cea nouă tot atât de puţin interesantă. Sufrageriile sunt menite să îndeplinească funcţia cea mai banală şi mai puţin spirituală într-o casă; nu se pretează la fantezie. Nu sunt interesante decât atunci când sunt extrem de sobre.

ELENA MARGARETA IONESCU

(soţia marelui gânditor Nae Ionescu)

facebook-profile-picture

Stefan Damian

2040 posts | 0 comments

Leave a Reply

Public News FM

Public News FM

Scroll Up