All for Joomla All for Webmasters
Politica si Fotbal

Politica si Fotbal

Like
18
0
Monday, 05 March 2018
Sport

La fotbal și la politică, se pricepe tot românul. Celebra emisiune a lui Ovidiu Ioanițoaia, a revenit în forță în viețile noastre, și cum echipe de fotbal nu prea mai avem, discutăm cât mai dihai despre politică. Nu-i vorbă, nici politicieni nu prea mai sunt la orizont, dar pasiunea este mare, iar acest sport rezistă prin suporteri. Situația din fotbalul Românesc se aseamănă foarte mult cu situația din politica Românească.

Echipe de tradiție au dispărut sau se zbat prin ligile inferioare, la fel cum mari partide au intrat în colaps. Deh, când faci prea multe transferuri de la echipa adversă…ideologiile se amestecă, și te trezești cu jucători care “trântesc” meciuri. La casele de pariuri se discută agitat, doar doar o mai pica ceva de-o ciorbă. Totuși, la finalul partidei, de multe ori am avut senzația de blat. Dacă ne gândim la câteva din ultimele alegeri pentru șeful de club, pare-se că și arbitrul a cam fost cumpărat. Eh, așa este când stăpânul dă valiza cu bani și iese cine numără, nu cine a câștigat. Fiind și eu suporter ca tot Românul, Rapidist ca să fiu mai exact, sunt obișnuit cu meciurile ciudate de mic. De multe ori pe bătrâna arenă de sub podul Grant, meciul se prelungea până în minutul 105, doar doar o egala…cine trebuie. Nu contează, pasiunea este mare și ce-am face noi fără farmecul vieții?

Deseori vedem loturile echipelor de juniori. Tineretul partidului x sau al partidului y. Jale. Întocmai ca la fotbal, din spate nu vine aproape nimeni. Adică vin, jucători aduși pe pile, total nepotriviți pentru poziția pe care joacă, iar dacă îi întrebi ceva din istoria clubului…te apuci cu mâinile de cap! Pentru ei Steaua sau Dinamo e tot una, iar Rapidul sau Craiova au cam aceleași culori. Vorba aceea, ai, n-ai mingea, tragi la poartă! De aceea vedem se pare atâtea șuturi în peluză, atâtea tușe driblate! Cel mai frumos moment al serii este imediat după meciuri, când reporterii iau interviuri. Atunci să vezi bâlbe și perle!

Echipe dispar, echipe apar. Promisiuni, speranțe, echipe fabricate pe moment, în laborator. Cam așa s-a fabricat și USReul. Un partid care în doi timpi și trei mișcări a trecut din liga a-5a în Divizia A. Problemele au început să apără de când FC.USR a intrat în Parlament. Neavând jocuri în picioare, am văzut pe un teren de fotbal, orice altceva decât fotbal. Scrimă, box, handbal, baschet, polo, și în loc de jucători, pe teren am avut suporteri. Membri de galerie. S-a lăsat cu bumbăceală, și jucătorii echipelor adverse au ieșit de multe ori șifonați.

În Europa, vai și amar. Ajung câteva echipe, dar de cele mai multe ori se fac de râs. Nu mai însemnăm nimic în nici o competiție. Din când în când mai jucăm un meci, oamenii râd, și mai devreme sau mai târziu, de obicei mai devreme, suntem scoși de la masa bogaților. Echipa națională nu mai reprezintă nici ea nimic, un joc haotic, fără goluri, sărăcie de idei, sărăcie fizică. Antrenorii străini nu reușesc să redreseze nimic, încasează banii, și revenim apoi, spășiți la Puiu și la Piți. Ca și în politică, s-a încercat și în fotbal injecția tehnocrată. Fără rezultat.

Pe lângă toată acestea însă, capitalul cel mai de preț al fotbalului și mai ales al politicii românești sunt galeriile. O adevărată competiție se desfășoară sub ochii noștri, între galerii. Cei cu # au sponsori, patroni de club cu dare de mână, care investesc în coregrafii. Au metodă, au zvâc, sunt tineri și focoși, iar dacă nu sunt tineri, sunt cel puțin hârșâiți în luptele seculare ale anilor 90. Au mesaje cu poante, hazlii, inventive, fac adevărate coregrafii. Au imn, au cartonașe colorate, telefoane mobile cu luminițe, strigăte de galerie bine învățate, stroboscoape, steaguri, organizare perfectă ca la cluburile din Occident. Din când în când apar și torțele, și ca orice galerie care se respectă, iese și cu bumbăceală. Ori bat suporteri ai echipei adverse, ori se îmbrâncesc cu jandarmii. Șefii de galerie sunt curajoși și țin steagul-pardon!- telefonul mobil în sus, pe live. Se infiltrează chiar în sediile de club ale echipei adverse, ba chiar în mijlocul galeriei adverse de multe ori.Cel mai șocant este când suporterii sar gardurile, intră în teren, și aleargă jucătorii partidului advers. Jandarmii intervin, cu greu. Fanatismul atinge cote alarmante, echipa lor este cea mai bună, până la moarte pentru culorile echipei. Internetul este plin de amenințări, injurii, violențe verbale, raportări, căci, adversarii trebuie suprimați prin orice mijloace.

Ca în vremurile bune, în care fotbalul românesc era încă atrăgător, colegi de școală se înjură în pauze, părinții se ceartă cu copiii, vechi prieteni uită de toate și se iau de gulere. Oameni simpli, cu 10 lei în cont au devenit “penali”. La serviciu, trebuie să ai mare grijă cum și pe cine susții, căci foarte rapid vei fi luat în vizor. Discuții aprinse: a fost, sau nu a fost off-side? A meritat cartonașul roșu? Nu, nu a fost penalty, se vede clar! Ba da, a fost penalty, uite ca l-a luat pe sus cu totul. Privind acest teribil circ, îmi amintesc iar și iar, de tinerețea mea, la 14 ani , când pictam steaguri pentru clubul Rapid. Eram și eu la fel de înfocat, echipa mea era cea mai cea, mergeam până în pânzele albe, iar în galerie urlam din toți bojocii. Au trecut anii, m-am liniștit, stau cu steliști la masă, râdem, glumim, ne tachinăm, dar nu ne-am da în cap. În politică însă, lucrurile sunt mai abitir , rivalitatea este fatală, și pe lângă toate acestea, ne confruntăm, noi, bătrânii, cu o nouă galerie. Galeria care ține cu arbitrul! Ei vor cartonașe galbene, cartonașe roșii, antrenori trimiși în tribune, joc cât mai fragmentat, jucători suspendați, jocuri pierdute la masa verde, echipe retrogradate, echipe în faliment. Arbitrul însă, departe de a fi imparțial, se pare că face jocurile după cum are cheful, interesul.

De altfel, se pare că echipa arbitrilor se va bate în curând pentru titlul de campioană. Ce altă echipă poate sta în fața selectionatei arbitrilor, când aceștia din  urmă au fluierul și steagul de tușă în mână? Se aude în presă, că unele echipe de tradiție au făcut deja blatul cu această selecționată și se mulțumesc și cu locul doi. Important este să nu ia roșu, să nu aibă jucători suspendați.

 Îmi amintesc de o campanie care spunea: Fotbalul nu este doar un joc. Așa este. Încep să o simt pe pielea mea. România este plină de suporteri! Jucătorii, jocul, echipele… nu mulțumesc pe nimeni. Noroc cu arbitrii. Trăiască arbitrii! Ole, ole ole, ole!

(Paul Hitter)

facebook-profile-picture

Stefan Damian

2243 posts | 0 comments

Leave a Reply

Public News FM

Public News FM

Scroll Up