All for Joomla All for Webmasters
Poveste dintr-un decembrie însângerat!

Poveste dintr-un decembrie însângerat!

Like
28
0
Friday, 22 December 2017
Editorial

O seară de decembrie care ar fi putut fi altfel. Cu multe colinde, cu oameni veseli care se avântă în goana după cadouri, cu mulţi copii care aleargă pe străzile pline de zăpadă. La asta se gândea când mergea grăbit pe strada tinând strâns de mână băiatul său de 5 ani. Mergea, se gândea şi vorbea singur.”Numai dacă aş putea să ajung la timp…

Se trage peste tot. ”Paşii grăbiţi îl poartă printr-un Bucureşti agitat, stropit cu sânge. Maşini ale miliţiei peste tot, maşini de salvare şi multe tancuri. Parcă este un film de Sergiu Nicolaescu, se gândeşte el. Sora lui murise împuşcată la Timişoara. Acum primise un telefon acasă. Trist, soţia lui, cadru medical, fusese găsită moartă la ”Inter”. Mergea în acea zonă…

Profesor de muzică, în minte îi venea partituri din Bach. Şi poate Oratoriul de Crăciun. Tati, cumpărăm un brad? î ntreaba copilul. Fără să vrea, izbucneste brusc în lacrimi. Banii de brad vor fi folosiţi pentru a cumpăra un coşciug. Se trage, se trage mult. Ajunge lângă o maşină militară. O tânără îi strigă: ajută-mă te rog! El se e apleacă. Fata avea picioarele pline de sânge. O ridică ca pe un sac plin cu cartofi şi o duce în spate. Tati, cine e? Să mergem repede la spital, spuse el cu voce tare. Trebuie să mergem repede. Armata e cu noi! Să fie Dumnezeu cu noi fiule şi o să fie bine!

Mai am puţin, încă putin şi sunt la spital! Respiraţia plină de durere a tinerei din spatele său îl face să meargă fără să simtă asfaltul. Se trage. Paşii îi sunt tot mai repezi. Mergem la spital. Mai e puţin. Doamne, ţine-mă în viaţă! Trece printr-o curte mare, ajunge la spital. Două asistente medicale o preia repede. O duce în altă sală. Se aşează pe jos, își ia fiul în braţe şi începe să plângă. Un soldat trece în goană şi îi dă un covrig. E de la Ana, zice militarul, are mai mulţi. Pleacă. Mănâncă din covrig şi plânge. Se trage cu gloanţe de ură, se ţipă a durere, se scandează a libertate. Este un război în toată regula. Copilul adoarme. Apare o asistentă. Fata e bine. E soţia? Sunteţi norocos! Tresare. Se duce repede în salon, tânăra zâmbeşte. Mi-ai salvat viaţa! Cerul dă semene de lumină. Miroase a praf de puşcă . Şi totuşi, sunt semene de libertate.

Trec anii, acum străzile sunt liniştite. Libertate! De mână cu fata căreia îi salvase viaţa şi urmat de fiul său împreună cu tânăra lui  soţie merge la cimitirul eroilor revoluţiei. Acolo, alături de alţi tineri, fosta soţie veghează cu chip de înger la cei care au rămas. Aruncă un pumn de petale de flori, aşa, ca la nuntă..şi priveşte în gol. Cerul este senin, se văd  fire de nori care desenează un contur roşu, ca sângele celor care au murit în acel decembrie 1989! Miroase a libertate, se simte însă dezamăgire şi multe regrete. Viaţa merge înainte!

 

facebook-profile-picture

Stefan Damian

2044 posts | 0 comments

Leave a Reply

Public News FM

Public News FM

Scroll Up