Mirosul prafului de puşcă de la frontierele Siriei

0 128

Deşi Kremlinul susţinuse candidatura lui Donald Trump la prezidenţialele din SUA, înscăunarea noului lider la Casa Albă a deteriorat vizibil nivelul de încredere pe axa “Moscova-Washington”.

Vladimir Putin şi-a expus cele două versiuni ale atacului cu arme chimice de la Idlib (emanarea gazelor toxice ca urmare a lovirii stocurilor de arme chimice ale rebelilor de  către aviaţia siriană sau înscenarea incidentului în scopul discreditării Damascului), însă, la moment,  cea mai plauzibilă ipoteză în această privinţă o constituie coordonarea atacului chimic de către “vasalii” lui Bashar al-Assad şi bombardarea ulterioară a  clinicii unde fuseseră transportaţi pentru tratament supravieţuitorii.

Susţinând poziţia Kremlinului vizavi de investigarea incidentului în cadrul întrevederii cu omologul său rus, şeful diplomaţiei chineze, Wang Yi, şi-a declarat disponibilitatea de a contribui la soluţionarea politică a problemelor în “punctele fierbinţi”, inclusiv în Siria şi Coreea de Nord.

La 4.04.2017, la Khan Shaykhun, avuse loc un atac chimic soldat cu intoxicații masive în rândul populației civile şi moartea a aproximativ 100 de oameni: potrivit Washington-ului, acesta fuse coordonat de către forţele aeriene proguvernamentale de la baza aeriană “Chayrat”. După apariţia unui miros ciudat şi înregistrarea unor vizibile simptome de otrăvire a populaţiei, opoziţia siriană învinuise forţele guvernamentale din ţara sa de atacurile cu arme chimice, însă Damascul negase cu vehemenţă acuzele.

Declarând incidentul cu utilizarea armelor chimice drept provocare flagrantă întreprinsă pentru compromiterea procesului politic de reglementare a conflictului sirian, şeful diplomaţiei ruse insistase asupra efectuării unui anchete obiective a diferendului.

Două zile mai târziu, în orașul Al-Lataminah din nordul Siriei fusese lansat cel de-al doilea atac chimic soldat cu multiple victime, potrivit “Washington Post”, atac efectuat de către elicopterele aparţinând forțelor lui Bashar al-Assad.

Deși până la momentul actual acţionaseră doar împotriva “ISIS”, drept răspuns la aceste atacuri, la 7.04.2017 SUA loviseră cu 59 rachete de croazieră “Tomahawk” baza aeriană “Chayrat” (presupusul loc al declanşării atacului aerian din 4.04.2017), astfel dezlănţuind primul bombardament asupra trupelor lui Bashar al-Assad, calificat drept ilegal de către însuşi Congresul american.

Informaţi despre atacul asupra bazei militare, reprezentanţii comandamentului trupelor ruse refuzaseră părăsirea acesteia, însă, chiar dacă printre victimele ofensivei nu fuseseră înregistraţi militari ruşi, V. Putin o calificase drept “atac asupra unui stat suveran”.

Declarând atacarea unui membru ONU drept anihilare a eforturilor de combatere a terorismului din Siria, V. Ozerov (preşedintele Comitetului pentru securitate şi apărare din cadrul Consiliului Federației) anunţase solicitarea reuniunii de urgenţă a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite de către Rusia.

Remarcând depăşirea “liniei roşii” de către Donald Trump, liderii de la Moscova şi Damasc îl avertizaseră pe omologul lor de la Casa Albă cu o ripostă dură în cazul reluării atacurilor, iar S. Lavrov anunţase suspendarea memorandumului ruso-american privind prevenirea incidentelor și asigurarea siguranței zborurilor pe durata operațiunilor din Republica Arabă Siriană.

Deoarece Siria este situată mai aproape de Rusia decât de SUA, Kremlinul consideră agravarea stării de lucruri din regiune drept ameninţare la adresa propriei securităţi, motivându-şi îngrijorarea inclusiv cu prezenţa în FR a peste 23 milioane de musulmani. Deşi, teoretic, îi declarase război Statului Islamic, practic, Kremlinul atacase şi alte formaţiuni rebele care-şi îndreptaseră armele împotriva actualului lider de la Damasc.

Considerând căderea dictatorului libian M. Gaddafi (căruia-i livra cantităţi enorme de armament) drept subminare directă a influenţei sale în “lumea arabă”, Putin a recurs la căutarea în regiune a unor alţi aliaţi, în interesul Rusiei, îndreptându-şi atenţia către Assad.

Decisă a substitui supremaţia SUA şi a Israelului în Orientul Mijlociu, opunându-se oricăror acţiuni îndreptate împotriva regimului împilator al lui Bashar al-Assad, Moscova (pentru care conflictul din Siria constituie o ocazie atât pentru testarea capacităţii sale militare, cât şi pentru prezentarea noilor arme potenţialilor cumpărători din “lumea araba”) a reuşit în premieră neutralizarea marilor puteri şi chiar a organismelor internaţionale.

Recent, la solicitarea militarilor ruşi, comandamentul trupelor siriene condiţionase încetarea ostilităţilor în Khan Shaykhun cu expedierea în regiune a unei misiuni speciale de experți pentru investigarea evenimentelor din 4 aprilie şi asigurarea securităţii lor în timpul activităţii pe aeroportul Shayrat, iar Moscova consimţise a le oferi partenerilor occidentali toate condiţiile pentru efectuarea unei anchete independente a incidentului.

În contextul evenimentelor de ultimă oră, remarcând intrarea relaţiilor SUA-Rusia într-o nouă etapă (cu consecinţe absolut imprevizibile), putem constata asistarea la un moment istoric de transformare a priorităţilor în relațiile internaționale. Cel mai probabil, în situaţia creată, Kremlinul va continua să opteze pentru reglementarea politică a problemei siriene, conform rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU din 18.12.2015, în pofida pericolului iniţierii acţiunilor militare de proporţii contribuind la elaborarea unei noi constituţii şi la organizarea alegerilor prezidenţiale anticipate în Siria.

Leave A Reply

Your email address will not be published.