21 iunie 1905, a venit pe lume Jean-Paul Sartre, filozof francez, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist şi militant social.

2016 – Ziua Muzicii Europene: începând cu 1982, în Franţa, Ziua Muzicii a devenit şi Ziua Muzicii Europene. Manifestări au loc în peste 110 ţări, unde se desfăşoară mii de concerte gratuite susţinute de muzicieni amatori sau profesionişti din toate colţurile lumii.

De la lansarea sa, de către Ministrul Francez pentru Cultură şi până astăzi, „Fête de la musique” a devenit deopotrivă un loc de întâlnire a variatelor genuri şi forme de expresivitate muzicală şi a iubitorilor acestei arte.

Începând cu anul 1985, sărbătoarea a fost internaţionalizată, mai întâi la nivelul fostelor colonii franceze.

2015 – Ziua Mondială a Soarelui: lansată de Societatea Internaţională pentru Energie Solară, are drept scop popularizarea posibilităţilor de utilizare a energiei solare.

A fost marcată pentru prima oară în România în anul 1997.

2014 – Ziua Mondială a Umanismului: inţiată de Asociaţia Umanistă din America, fiind sărbătorită în preajma solstiţiului de vară, încă de la mijlocul anilor ’80 ai secolului XX, pentru răspândirea valorilor pozitive ale umanismului.

În ultimii ani a fost sărbătorită exclusiv pe data de 21 iunie.

2008 – La ora 2.59, longitudinea astronomică a Soarelui era de 90 grade, el intrând în semnul zodiacal al Racului.

A fost momentul solstiţiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice. Denumirea de solstiţiu (Soarele stă) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mişcării Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia.

Deoarece Soarele se află la culminaţie (pentru latitudinea medie a României), la 67 grade şi 52 minute deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopţii fiind de numai 8h 28m.

Din acelaşi motiv, şi crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungeşte toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopţi albe”.

După momentul solstiţiului de vară, durata zilei începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă.

Evident, în emisfera sudică a Pământului, fenomenul se derulează în sens invers.

1995 – Toţi liderii partidelor parlamentare au semnat Declaraţia de la Snagov, prin care şi-au dat acordul de principiu faţă de Strategia naţională pentru pregătirea aderării României la UE.

1992 – A avut loc proclamarea oficială a canonizării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a următorilor sfinţi români: Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea (cu data de prăznuire la 29 februarie); Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş (24 aprilie); Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ (30 iunie); Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi (1 iulie); Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt (2 iulie); Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul (5 august); Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august); Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache (16 august); Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie); Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie); Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel (21 octombrie); Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea (23 noiembrie) şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie).

1963 – Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini a fost tales Papa Paul al VI-lea, de către Colegiul Cardinalilor.

1954 – Societatea Americană de Luptă împotriva Cancerului a anunţat, în urma unui studiu, că numărul deceselor printre fumători era mult mai mare decât printre nefumători.

1941 – În noaptea de 21 – 22 iunie, ora 24.00, Armata Română a declanşat operaţiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică (Al doilea Război Mondial).

1922 – A decedat Take Ionescu, politician şi prim-ministru al României.

Născut sub numele Dumitru Ghiţă Ioan, din părinţi simpli, Take Ionescu a terminat bacalaureatul în Ploieşti. A fost trimis la Paris pentru a-şi face studiile în Drept, unde şi-a terminat doctoratul în avocatură, avându-l coleg pe Raymond Poincaré, viitor preşedinte al Franţei.

A devenit în scurt timp un avocat renumit pentru celebrele sale discursuri şi pentru elocinţă.

A fost numit ministru al cultelor în cabinetul conservator al lui Lascăr Catargiu, noiembrie 1891 – octombrie 1895. Meritele dovedite în primii ani de ministeriat l-au impus repede în primele rânduri ale vieţii politice româneşti.

În anul 1908, acesta a înfiinţat Partidul Conservator-Democrat, care, datorită unei abile propaganda, a recoltat succese electorale importante. Take Ionescu s-a bucurat de sprijinul lui I. L. Caragiale, care, cucerit de programul partidului, l-a însoţit în trei turnee electorale.

A reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, din 1913, ce a încheiat al doilea război balcanic, în urma căreia România a primit cele două judeţe ale Dobrogei Noi, teritorii restituite ulterior Bulgariei.

A fost Ministru de Externe între 1917 şi 1918 şi între 1920 şi 1922, favorizând intrarea României în Primul Război Mondial, împotriva Germaniei. La sfârşitul războiului, Take Ionescu a fost Şeful Comitetului Naţional la Conferinţa de Pace de la Paris, ce a încheiat Primul Război, filozof francez, reprezentant al existenţialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist şi militant social. A influenţat profund generaţia care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia şi opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică.

1905 – A venit pe lume Jean-Paul Sartre (foto), filozof francez, reprezentant al existenţialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist şi militant social. A influenţat profund generaţia care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia şi opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică.

În 1945, Sartre a iniţit apariţia revistei literare şi politice Les Temps Modernes, redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946, a ţinut la Sorbona o celebră conferinţă intitulată „Existenţialismul este un umanism”, în care a expus filozofia şi morala existenţialistă, punând capăt unor speculaţii naive asupra acestei doctrine filozofice.

În acei ani, Sartre a înclinat tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspiraţie marxistă şi a manifestat o simpatie faţă de comunism, ca societate alternativă, şi faţă de Uniunea Sovietică, simpatie care l-a îndepărtat mai apoi de o seamă de prieteni, precum André Gide, Albert Camus, André Malraux.

După reprimarea violentă de către armata sovietică a revoltei anti-comuniste din Ungaria (1956), reacţia imediată a lui Sartre a fost de condamnare a represiunii; s-a îndepărtat de partidul comunist francez; a continuat să facă vizite private în Uniunea Sovietică, China comunistă şi Cuba lui Fidel Castro.

Abia după înăbuşirea „Socialismului cu faţa umană” din Cehoslovacia, de către forţele Tratatului de la Varşovia, în 1968, Sartre s-a distanţat total, printr-o condamnare fermă şi definitivă, de aşa-numitul „socialism real”, rămânând doar un militant de stânga, un intelectual împotrivindu-se discursului autorităţii.

În timpul războiului din Algeria, a fost de partea F.L.N.-ului; ca represalii, armata clandestină O.A.S. a pus la cale un atentat cu bombă, aruncându-i în aer locuinţa pe 7 ianuarie 1952.

Din pricina luărilor sale de poziţie, Sartre a fost sub supravegherea serviciilor secrete franceze vreme de ani de zile, având pe urmele sale zeci de agenţi, i s-a violat corespondenţa şi i-au fost ascultate convorbirile telefonice.

1872 – Fruntaşii politici români din Transilvania, întruniţi la Blaj, au alcătuit un memoriu în care cereau recunoaşterea limbii române ca a doua limbă oficială în administraţia locală, o nouă lege electorală fără privilegii de clasă şi de castă, autonomia şcolilor confesionale, întrebuinţarea în Universitatea din Cluj şi a limbii române etc.

1853 – Trupele ruseşti au trecut Prutul fără a declara război Turciei. În septembrie, sultanul, sprijinit de Anglia şi Franţa, a adresat Rusiei un ultimatum prin care îi cerea evacuarea trupelor din Moldova şi Muntenia. Urma să se înceapă Războiul Crimeii (1853-1856), purtat de Rusia, pe de o parte, şi Turcia, Anglia, Franţa şi Regatul Sardiniei, pe cealaltă parte.

1848 – A avut loc începutul revoluţiei paşoptiste în Muntenia

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale.

În Ţările Române s-au produs trei revoluţii în anul 1848: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

În Muntenia, revoluţia s-a bucurat, de la început, de mai mult succes decât în Moldova; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o altă, concursul unei părţi din administraţie şi armata.

În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie. Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris. În capitala Franţei izbucnise revoluţia la începutul anului 1848; conducătorii ei făgăduiseră sprijin tinerilor munteni, în cazul în care se vor ridica împotriva asupritorilor.

Mişcarea a izbucnit în Muntenia, la Islaz, în judeţul Romanaţi, ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.

1848 – Revoluţionarii moldoveni, exilaţi după represaliile domnului Moldovei Mihail Sturdza, au organizat, la Cernăuţi, Comitetul revoluţionar moldovean, în frunte cu Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Zaharia Moldoveanu etc, care au ţinut o strânsă legătură cu revoluţia din Valahia. Comitetul l-a însărcinat pe Mihail Kogălniceanu să redacteze un program de revendicări sociale şi politice.

1822 – A avut loc sfârşitul domniei fanariote în Principatele Române, prin numirea domnilor pământeni: Ioniţă Sandu Sturza, în Moldova, şi Grigore Ghica, în Muntenia.

1718 – A fost încheiat Tratatul de pace de la Passarowitz, dintre Turcia şi Austria, prin care Oltenia şi Banatul au fost încorporate Imperiului Habsburgic. Oltenia a rămas sub ocupaţie austriacă până în anul 1739, iar Banatul până în 1918.

1633 – Omul de ştiinţă italian Galileo Galilei a fost găsit vinovat, de către Inchiziţie, de bănuită herezie pentru apărarea opiniei heliocentrice copernicane, în care se credea că Pământul şi alte planete orbitează în jurul Soarelui.

Deşi a fost forţat în a renega public opinia heliocentrică, pedepsei sale i s-a adăugat şi o perioadă nelimitată de arest la domiciliu.