Dorel Vișan, actorul cu satul românesc în suflet

0 156

Dorel Vișan s-a născut la 25 iunie 1937, la Tăușeni, județul Cluj. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie ”Ion Luca Caragiale” din București, în 1965. După absolvire a fost angajat la Teatrul Național din Cluj-Napoca, unde a desfășurat o importantă activitate teatrală interpretând peste 40 de roluri în teatru, de la Moliere la Shakespeare, de la Marivaux la Buchner.

 

(Alături de Victor Rebengiuc în filmul ”Moromeții” regizat de Stere Gulea în anul 1987.)

Ceea ce se întâmplă astăzi cu libertatea este o mare confuzie şi o mare fantoşă. Se propune ceva ce nu se înţelege sau nu vrea să se înţeleagă cel care propune ce este libertatea. Ba dimpotrivă, lumea nouă îndeamnă mereu pe om să fie liber într-o formă în care îl răscoleşte spre anarhie şi nu spre libertate. Din cauza asta s-au schimbat foarte mult relaţiile care se bazează pe iubire. Sunt cinci relaţii cunoscute în lume care se bazează pe iubire, cea dintre soţ şi soţie, părinţi şi copii, fraţi, prieteni şi şef şi subaltern. Toate aceste cinci forme de relaţii se bazează pe iubire şi nu pot exista fără iubire. Bineînţeles că funcţionează în zonele libertăţii pentru că frizează conştiinţa.

 

(Într-o pauză de filmare, discutând despre filmul care se pregătea să apară în cinematografe)

Actorul Dorel Vișan distribuit în peste 50 de filme, producții românești și internaționale, între care: ”Păcală” (1974) — filmul de debut al lui Dorel Vișan, ”Trecătoarele iubiri” (1974), ”Tănase Scatiu” (1976), ”Mânia” (1977), ”Iarba verde de acasă” (1977), ”Între oglinzi paralele” (1978), ”Gustul și culoarea fericirii” (1978), ”Drumuri în cumpănă” (1978), ”Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” (1979), ”Înainte de tăcere” (1979), ”Bietul Ioanide” (1979), ”Rug și flacără” (1980), ”Mireasa din tren” (1980), ”O lacrimă de fată” (1980), ”Casa dintre câmpuri” (1980), ”Bună seara, Irina” (1980), ”Semnul șarpelui” (1981), ”Probleme personale” (1981), ”Castelul din Carpați” (1981), ”Baloane de curcubeu” (1982), ”Năpasta” (1982), ”Femeia din Ursa Mare” (1982), ”Faleze de nisip” (1983), ”Lovind o pasăre de pradă” (1984), ”Eroii nu au vârstă” (1984), ”Domnișoara Aurica” (1985), ”Furtună în Pacific” (1985), ”Sezonul pescărușilor” (1985), ”Declarație de dragoste” (1985), ”Pădureanca” (1987), ”Moromeții” (1987), ”Iacob” (1988), ”Un bulgăre de humă” (1989), ”Undeva în Est” (1991), ”Drumul câinilor” (1991), ”Rămânerea” (1992), ”Balanța” (1992), ”Vulpe — vânător” (1993), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), ”Senatorul melcilor” (1995), ”Ultima gară” (1998), ”Fii cu ochii pe fericire” (1999), ”Torniamo a casa” (1999), ”Zapping” (2000), ”Manipularea” (2000), ”Valsul lebedelor” (2002), ”Turnul din Pisa” (2002), ”Occident” (2002), ”Noro” (2002), ”Magnatul” (2004), ”Sindromul Timișoara — Manipularea” (2004), ”Dallas Pashamende” (2005), ”Sistemul nervos” (2005), ”Ticăloșii” (2007), ”Gala” (2007), ”Inimă de țigan” (2007), ”The Dot Man” (2007), ”Dincolo de America” (2008), ”Cocoșul decapitat” (2008).

 

(În rolul lui Ion Creangă în pelicula ”Un bulgăre de humă”, regizată în anul 1989 de Nicolae Mărgineanu. Alături de Adrian Pintea care a jucat rolul lui Mihai Eminescu, a jucat în singura ecranizare care a povestit prietenia dintre cele două mari personalități ale literaturii românești)

Copilăria mea a fost foarte specială şi foarte asemănătoare de ce scria Creangă. Am crescut într-un sat în care copiii primeau o educaţie a muncii şi a bunului-simţ, care nu prea mai există acum. Astăzi, parcă au dispărut şi ţăranii… Bunul-simţ e fundamental pentru un artist. În zilele noastre trăim o libertate prost înţeleasă. Relaţiile cu părinţii mei erau normale şi precumpănite, echilibrate de legile naturii şi nu de legi ce se pot încălca. Am fost un copil cuminte, dar am făcut şi eu desigur o anume năstruşnicie. Însă era suficient ca tata să se uite la mine şi ştiam că nu e bine. La noi umbla o vorbă: „S-a încărcat caru’”. Şi atunci venea cineva şi ni-l descărca cu o palmă peste cap. Şi uite aşa am ajuns oameni.

Dorel Vișan ”a excelat prin forță și autenticitate în compunerea unor personaje cărora le place să pozeze în oameni de treabă, simpatici, sociabili, dar ale căror gânduri ascunse sunt disimulate cu grijă”, potrivit Dicționarului de cinema, Editura Univers Enciclopedic apărut în 1997.

 

(Dorel Vișan, în stânga imaginii, în timpul filmărilor la ”Iacob”, o peliculă care povestește viața tragică a unui miner. Regia si scenariul au fost semnate de Mircea Danieliuc iar premiera a avut loc în anul 1988)

A debutat literar cu poezii, în 1995, publicând patru volume de versuri — ”De vorbă cu Domnul” (1997), ”Vremea cireșelor amare” (1998), ”Păcate…” (2000), ”Psalmi” (2003). Numele său a fost inclus în antologiile ”Poeți clujeni contemporani” (1997) și ”Un pahar cu lumină. Poeți contemporani clujeni” (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Eu niciodată nu m-am îndepărtat de sat.  Totdeauna m-am mândrit şi am spus că “nu sunt decât un ţăran”, în sensul foarte bun al cuvântului, de a fi om cu bun simţ. Defapt, lucrul ăsta a fost fundamental în cariera mea; bunul simţ este fundamental în cariera unui artist, deoarece îi creează limitele. Uite ce se întâmplă astăzi: arta a luat-o razna; a intrat într-o zonă, nu numai de exagerare, dar de îndepărtare totală de misia ei, pentru că artistul şi arta în general se ocupă de istoria fericirii şi nefericirii omului. Asta e credinţa mea şi teoria pe care eu o lansez. Altceva nimic; toate celelalte sunt poveşti de adormit miţurul.

 

(În rolul unui om de afaceri în filmul ”Ticăloșii” regizat în anul 2007 de Șerban Marinescu)

În septembrie 2014, actorul Dorel Vișan a primit titlul de Cetățean de onoare al comunei Bonțida, comună din care face parte și satul său natal, Tăușeni. Titlul a fost acordat în cadrul unei ceremonii organizate la castelul Banffy din Bonțida. Tot în 2014, în 16 decembrie, Dorel Vișan a fost omagiat la aniversarea a 50 de ani de teatru, muzică și film în spectacolul aniversar “Iată, vin colindători!”, la Sala Palatului.

În februarie 2015, Dorel Vișan a primit, la Gala Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF), premiul de excelență “pentru creații remarcabile în domeniul artei și cinematografiei”. În același an, în martie, a primit din partea municipalității Galați, Cheia Orașului, pentru ”prodigioasa activitate culturală, cinematografică și teatrală din cei peste 50 de ani de carieră”.

Toate lucrurile sunt legate de ţară, că nu se poate face separat. Actorii nu mai înţeleg, nici nu se mai predă actoria. Cine mai sunt profesori acum care predau actoria? Dacă îi comparăm cu profesorii pe care i-am avut noi… acum este mai complicată treaba. Nu se predă cum trebuie, am vulgarizat teatrul şi opera, ne-am apucat de înjurat, să vadă lumea că suntem liberi, că facem şi noi ca americanii. Astea sunt lucrurile care nu intră în religia artei şi artistului. Vorbele care nu se pot spune în biserică nu se pot spune nici pe scenă, pentru că actorul este un propovăduitor laic, care trebuie să propovăduiască adevărul. 

 

(În filmul ”Despre oameni și melci”, alături de Monica Bîrlădeanu. Regia Tudor Giurgiu, 2012)

La 15 mai 2017, actorul Dorel Vișan a fost distins cu trofeul celei de-a opta ediții a festivalului Serile Filmului Românesc. Trofeul i-a fost înmânat de directorul festivalului, Andrei Giurgia, în cadrul unui moment aniversar intitulat “Dorel Vișan — Portret de artist. O viață închinată frumosului”, desfășurat la Bojdeuca lui Ion Creangă din Țicău. De asemenea, Institutul Cultural Român i-a atribuit cunoscutului actor Premiul pentru întreaga activitate artistică.

Leave A Reply

Your email address will not be published.