Taina exploziei submarinului “Kursk” ar putea fi dezvăluită în mai puţin de 15 ani

0 236

În cazul asentimentului Guvernului de la Moscova, până în 2030 ar putea fi dezvăluite datele despre scufundarea submarinului nuclear “Kursk” (clasa “Antey” , “Oscar-2” – în clasificarea NATO, număr de bord K-141).

Conform prevederilor legislaţiei ruse, informaţiile cu privire la situaţii excepţionale majore sunt secretizate pentru o perioadă de 30 ani, după perioada specificată constituindu-se o comisie specială pentru desecretizarea documentelor.

Potrivit şefului Arhivei Centrale a Ministerului rus al Apărării, Igor Permyakov, documentele despre scufundarea submersibilului ar putea fi dezvăluite şi mai degrabă, în cazul adoptării unei decizii guvernamentale în această privinţă şi a constituirii unei comisii speciale.

Parte a Flotei Militare de Nord (Flota Marinei Militare Ruse), submarinul nuclear “Kursk” s-a scufundat în timpul exercițiului de antrenament în Marea Barents (12.08.2000), după ce scurgerea de combustibil a cauzat explozia torpilei care urma a fi experimentată în cadrul aplicaţiilor. În doar 2 minute, incendiul apărut după prima explozie a cauzat detonarea torpilelor din compartimentul nr. 1, cea de a doua detonaţie producând distrugerea mai multor compartimente ale submarinului cu 16 rachete la bord şi curmând vieţile a 118 oameni.

Aptă a depăşi viteza de 500 km/h sub apă, torpila “Shkval” (primul proiectil autopropulsat explodat, preconizat a fi supus testării în ziua respectivă), produsă în mijlocul anilor ’90, a fost instalată pe submarinul “Kursk” în ianuarie 1998. Având o viteză cu 4-5 ori mai mare decât a unei torpile obişnuite (în principiu, potrivit unor estimări, fiind capabilă a se deplasa cu până la câteva mii km/h) şi posibilitatea echipării cu focoase nucleare, în momentul atingerii ţintei aceasta produce un efect aidoma “loviturii fulgerătoare de pumnal”.

Iniţial, invocând drept dovadă a coliziunii submersibilului cu o navă americană fotografiile aeriene, experţii ruşi au remarcat mai multe precedente asemănătoare, pretextând în acest sens datele oficiale, potrivit cărora doar în perioada războiului rece URSS a perdut 12 submarine (7 cu motoare diesel si 5 atomice), majoritatea – în urma coliziunii cu vasele SUA. De altfel, pe parcursul întregii perioade de confruntare cu NATO, submarinele sovietice au efectuat 3.800 călătorii maritime, mateloţii petrecând în mări şi oceane, în total, 950 ani.

Au fost vehiculate şi alte cauze ale tragediei, inclusiv: a) torpilarea “Kursk”-ului de către un submarin american; b) producerea detonării torpilei în urma coliziunii submarinului cu o mină amplasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; c) blocarea torpilei în lansator din cauza impactului mecanic puternic; d) coliziunea cu un submersibil străin, altul decât cel aparţinând Statelor Unite.

Abia la 15.08.2000, Statul-Major General al Marinei a anunţat oficial începerea operațiunii de salvare, iar în ziua următoare Comandamentul Flotei Militare Maritime a primit consimţământul preşedintelui rus în vederea solicitării ajutorului din exterior pentru salvarea “Kursk”-ului. Trei zile mai târziu, la locul accidentului a ajuns nava norvegiană “Normand Pioneer” (echipată cu un minisubmarin “LR5”), astfel începându-se “fază internațională” a operațiunii de salvare a echipajului submarinului.

Navă norvegiană de salvare “Seaway Eagle” (cu scafandri de mare adâncime la bord) a ajuns în zona catastrofei submersibilului doar la 20 august, iar 3 zile mai târziu în Rusia a fost declarat doliu național.

După o anchetare de peste un an, drept cauză a accidentului fusese declarată explozia torpilei “65-76A” în interiorul tubului N4 şi continuarea dezvoltării procesului exploziv în secţiile cu torpile din primul compartiment al submarinului.

Deoarece, conform constatărilor experților, toţi cei aflaţi în compartimentul nescufundat au murit otrăviţi cu monoxid de carbon în decursul a maximum 8 ore după explozie, în momentul depistării submarinului scufundat salvarea persoanelor aflate în interior era deja imposibilă.

(Eduard BOBOC)

Leave A Reply

Your email address will not be published.