M-am născut într-o țară cu o istorie generoasă. Am rădăcinile într-un pământ pe care romanii s-au chinuit să-l ocupe și am străbuni care au deschis fronturi de la Plevna până la Stalingrad și Berlin. Am fost colonie romană, am plătit biruri la toate imperiile care și-au împărțit Europa pe zone de influență, pentru că astăzi să fim o colonie consumeristă europeano-rusnaco-americană. Nici noi nu mai știm cui să ne supunem, dar adevărul este că 60% din creșterea economică cu care se laudă ultimele guverne provine din consum, nicidecum din investiții, producție sau exporturi. Suntem pe locul 109 în lume, din 224 de state, în clasamentul speranța de viață, cu o medie de viață de aproape 75 de ani, după țări precum Algeria, Siria, Libia, Tunisia, Kuweit sau Tonga.
Aparțin pământului care i-a dat lumii pe Eminescu, Enescu, Porumbescu, Brâncuși, Cioran, Ionesco, am în sânge fibra lui Vuia, Coandă (motorul cu reacție) sau Paulescu (insulina), însă prezentul mă dezarmează. La capitolul educație suntem pe locul 32 din 40 într-un top mondial al țărilor dezvoltate, înainte fiind Grecia (30) și Bulgaria (31), iar după noi Chile (33). ”Programme for International Student Assessment (PISA)” a acordat României un scor de opt la citire, matematică şi ştiinţe în rândul elevilor de 15 ani. De asemenea, ne aflăm pe ultimul loc între țările membre UE la categoria tineri (30-35 de ani) care au terminat o facultate, în timp ce în topul țărilor cu populație cu minim 10 clase efectuate stăm mult mai bine aflându-ne pe locul trei.
Bucureștiul era numit micul Paris de pe la sfârșitul secolului XIX până la finalul perioadei interbelice. Acum suntem pe ultimul loc între țările membre UE la standardul de viață și calitatea vieții, în timp ce în clasamentul realizat anual de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, din cele 177 de state luate în calcul suntem pe poziția 60 cu produs intern brut/cap de locuitor în valoare de 9060 de dolari. Simulăm europenismul nu prin legi sau democrația reală ci prin paradele gay și drepturile acordate minorităților.
Am fost grânarul Europei, însă acum 30% din copiii României cu vârsta de până la șase (6) ani trăiesc la limita sărăciei.
Vreți un top în care să fim lideri? Suntem liderii clasamentului ratei mortalității infantile cu o valoare de 9 la mie, în condițiile în care media europeană este de 3,1 la mie. În cazul mortalității materne avem o valoare de 6 la mie, dublu față de media europeană. Deținem aurul și la mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin și avem argintul în clasamentul care privește incidența bolii. La nivel mondial suntem pe locul 52 în privința mortalității infantile, al abandonului școlar și al căsătoriilor cuplurilor în care cel puțin soțul sau soția sunt minori.
Suntem premianții cu coroniță și în ceea ce privește lipsa condițiilor pentru cei aflați în pușcării cu o medie de 1,34 mp/încarcerat, iar conform OMS (Organizația mondială a Sănătății) suntem pe locul 5 în lume (din 194 de țări participante în top) la consumul de alcool, media anuală de consum/cap de locuitor fiind de 14,4 litri alcool pur, fiind întrecuți doar de Belarus, Moldova, Lituania și Rusia.
Cândva, presa respecta și reflecta voința poporului. Editorialiștii luptau împotriva sistemului și au plătit pentru asta. Eminescu sau Ion Carp, vă spun ceva? Mi-am scos din grila tv canalele de știri, citesc presa în mediul online doar pentru a-i supraveghea jocurile, pentru că ultimele sondaje îmi transmit că poporul are încredere în Mircea Badea, Gâdea, CTP, Ion Cristoiu și Andreea Esca. Naivilor, să vă spun ceva! La capitolul libertatea presei deținem locul 42 din lume, fiind situați între Papua Noua Guinee și Nigeria. Ceea ce voi mâncați pe pită scărpinându-vă în creștet, după ureche sau chiar în cur când nu mai aveți unde, se numește prostirea și manipularea maselor, pentru că pe marii jurnaliști deontologi îi mână doar propriile lor interese și mai ales, banul. Toți sunt cumpărați sau datori vânduți compromisurilor făcute în mizerabila lor carieră profesională.
Să vă mai spun una! Până la înființarea ANAF, am fost al doilea exportator de citrice din lume, în condițiile în care la noi în magazine abia dacă mai găsești mere românești. Aloooo, România producător de banane, portocale și curmale? Mai exact suntem paradisul evazioniștilor fiscali. Prin România se tranzitează milioane de tone de citrice nefacturate care intră din Turcia sau nordul Africii prin portul Constanța, plecând în țările membre UE cu factură.
Suntem ultimii din Europa la capitolul forță de muncă calificată, calificații noștri emigranți contribuind la PIB-ul Spaniei, Italiei, Germaniei, Canadei și SUA.
Am fost educați de oameni mari cu valori creștine, acum Dumnezeu ne este cel mai mare inamic. Profesorii noștri veneau din glia țărănească și studiau la greu pentru învrednicirea proprie, însă niciodată nu l-au uitat pe Dumnezeu în rugăciunile, tristețile sau bucuriile lor. Acum Dumnezeu a devenit un subiect de gâlceavă și un laitmotiv pentru un desuet cancan conversațional. Conversațiile despre Divinitate poartă în umbra lor ura și urmărește fățiș dezmembrarea societății în tabere cu ambiții fundamentaliste, pe alocuri chiar radicaliste.
Am primit de la străbuni o țară care trebuia păstrată liberă și puternică! Ce lăsăm copiilor noștri? Dacă nu ne trezim, dacă nu vom lupta cu leprele politice și cu brațele lor artificiale, acele excrescențe maligne întrupate în lachei-lichele prin intermediul cărora ne subjugă manipulându-ne, atunci nu merităm să ne numim români! Nu merităm să aparținem acestui pământ!
