Înfrângerea lui Trump

0 169

La 7 iulie, curent, la Hamburg a avut loc prima întâlnire personală dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Deși planificaseră o discute de 30 minute, cei doi șefi de state au dialogat peste două ore, o atenție deosebită acordând situației din Siria și acuzației serviciilor de informații americane privind presupusul amestec al hackerilor ruși în alegerile din SUA.

Miniștrii de externe de la Moscova și Washington au prezentat în moduri diferite rezultatele întâlnirii: în timp ce Sergey Lavrov (așezat lângă V. Putin) a declarat-o drept victorie diplomatică a președintelui rus, Rex Tillerson a manifestat un evident scepticism vizavi de consecinţele acesteia.

Negarea afirmațiilor nejustificate ale unor apropiați ai Casei Albe privind ingerința Kremlinului în alegerile din SUA de către președintele rus l-a determinat pe omologul său american să-i accepte explicațiile și să închidă subiectul pentru totdeauna.

Remarcând principalele subiecte ale discuției (armistițiul din Siria, intrat în vigoare din 9 iulie;  atitudinea vizavi de statul nord-coreean; securitatea cibernetică; numirea lui Kurt Volker în calitate de reprezentant special al Statelor Unite la negocierile pentru soluționarea diferendului din estul Ucrainei; angajamentul participanților față de prevederile acordului de pace de la Minsk), Lavrov a menționat înțelegerea comună în vederea instituirii unui grup de lucru pentru soluționarea problemelor securității cibernetice, ignorând, însă, întrebarea despre următoarea întâlnire a celor doi lideri.

Mai târziu, analizând, rezultatele întâlnirii, Putin a declarat că Trump nu mai suspectează Rusia pentru spargerea adreselor electronice ale politicienilor americani.

Comentând numeroasele informații mediatice despre întâlnirea de la Hamburg, Dmitriy Peskov (secretarul de presă al Președintelui Federației Ruse) a declarat imposibilitatea deținerii informației despre conținutul conversației dintre cei doi lideri de către jurnaliștii străini care nu asistaseră la aceasta.

Întâlnirea Trump – Putin a constituit cea mai importantă temă a discuțiilor din week-endul precedent: aproape toate publicațiile au editat declarațile reprezentanților ruși despre atacurile cibernetice și constituirea grupurilor de lucru comune pentru asigurarea securității în domeniu. La fel ca și Putin, Trump a refuzat să țină o conferință de presă consacrată rezultatelor întâlnirii, iar R. Tillerson, spre deosebire de S. Lavrov, a vorbit extrem de vag despre conținutul convorbirii celor doi președinți, trecând sub tăcere, însă, reacția liderului de la Washington la negarea ingerinței Kremlinului în afacerile interne ale SUA de către președintele rus.

Alți oficiali americani au luat o poziție mai categorică: încă la 9 iulie, afirmând că Trump nu l-a crezut deloc pe Putin, Rhines Priebus (șeful administrației Casei Albe) l-a învinuit pe Lavrov de falsificarea conținutului tratativelor dintre cei doi președinți, iar republicana Nikki Haley (reprezentantul oficial al SUA la ONU), cunoscută pentru poziția dură împotriva Rusiei, a declarat că Moscova doar încearcă a-și salva fața după implicarea în alegerile din SUA.

Deși, inițial, nu se referise la discuția vizavi de alegeri, duminică seara Trump a infirmat intenția creării unui grup de lucru comun ruso-american privind securitatea cibernetică, anunțând inițierea dezbaterilor cu privire la ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei doar după soluționarea crizelor din Ucraina și Siria.

De mai mulți ani, Putin încearcă să implementeze doctrina slăbirii Vestului, aplicând lovituri extrem de precise și bine gândite asupra celor mai vulnerabile puncte ale adversarilor ideologici şi geopolitici.

După cum ne-am putut convinge, scenariile președintelui rus sunt foarte diferite: pentru a porni o avalanșă în Golful Persic, a recurs la difuzarea unei știri false prin intermediul hackerilor; pentru a o neutraliza pe H. Clinton, asigurându-i izbânda lui D. Trump, a spart e-mailurile și a publicat mesajele democraților; în ajunul alegerilor din Franţa, aceiași “omuleţi virtuali” au făcut publice scrisorile staff-ului lui E. Makron, răspândind zvonuri despre aventura lui cu şefa postului radio de stat.

Urmele “omuleţilor virtuali” ruşi depistate în sistemele informatice ale Bundestag-ului, ale conducerii Olandei, Estoniei şi altor state reprezintă dovezi elocvente ale tentativelor Kremlinului de a distruge, treptat, întregul Occident, fără investiţii materiale substanţiale.

Unii analişti politici au anunţat deja începerea celui de-al treilea război mondial nedeclarat: invadând Occidentul, Rusia trece de la etapa ciocnirilor la frontiere la faza luptelor directe, intrând în lupte pe toate fronturile pregătite cu grijă pe parcursul mai multor ani şi folosind în acest scop nu doar “omuleţii virtuali”, dar şi germenii multiplelor conflicte deja existente.

Exagerând oarecum puterea lui Putin, în loc să acorde mai multă atenţie propriilor probleme, liderii Uniunii Europene caută “urmele murdare ale cizmelor hackerilor ruşi” în toate eşecurile sale, în curând, probabil, fiind apţi să pună pe seama Kremlinului toate procesele geopolitice, inclusiv Brexitul.

Putin a obţuinut aproape tot ce şi-a dorit de la această întâlire, chiar din primele momente: învingându-l pe Trump în propriul său joc, a aşteptat ca acesta primul să-i întindă mâna, în scurt timp apărând în poza postată pe site-urile ruseşti cu un iz de aroganţă şi preeminenţă alături de “amicul american”.

Prin eşecul vădit (incapacitatea asigurării aliaţilor de tendinţa siguripsirii apărării colective, de năzuinţa onorării valorilor şi a principiilor fundamentale comune, precum şi imposibilitatea perceperii Kremlinului în calitate de cea mai serioasă ameninţare a securităţii mondiale), Trump şi-a relevat intenţia alinierii SUA la viziunea lui Putin asupra lumii, astfel, practic, recunoscându-i victoria absolută şi definitivă.

Evident, continuarea confruntării politice interne dintre Trump şi adversarii săi din SUA va avea un impact considerabil asupra politicii externe a Washingtonului. După întâlnirea de la Hamburg, rivalii preşedintelui american ar putea lansa un nou val de atacuri împotriva acestuia pentru disponibilitatea cooperării cu Moscova, intenţionând revizuirea sau chiar anularea acordurilor încheiate în cadrul întrevederii istorice din “oraşul liber şi hanseatic”.

(Eduard BOBOC)

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.