Cum arată „toleranța” activiștilor homosexuali față de religie
Pângărirea și sfărâmarea obiectelor de cult, introducerea în anus a crucifixelor și statuetelor religioase – într-un cuvânt, „toleranță”.
Marea majoritate a asociaților care sprijină homosexualitatea și ideea căsătoriilor acestora în Biserică dar și eliminarea termenului de familie din vocabular promovează cu o ură viscerală anticreștinismul. Toate formele de proteste care se derulează în cadrul mișcării militante pentru drepturile homosexualilor conțin scene greu de reprodus. Acțiunile progresiștilor și neo-liberalilor sunt filmate și apoi promovate cu insistență în mediul online.
Refuzul înalților prelați, în special cei ortodocși de a accepta căsătoriile homosexuale în fața altarului a dat naștere acestor valuri de proteste de o violență fără precedent în istorie.
”Sunt acțiuni concertate și finanțate de ocultă pentru a destabiliza lumea creștină. În ultima vreme s-au întețit atacurile violente împotriva Bisericii, se înscenează tot felul de lucruri inimaginabile înalților prelați pentru ca apoi să fie promovate în mediul online sau prin mijloacele media audio-vizuale. Sunt vremuri grele. O sa ajungem să ne ferim să mai vorbim cu oamenii sau să mai mergem prin casele creștinilor de frică ca nu cumva să ni se însceneze cine știe ce oribilitate”, ne-a mărturisit un preot dintr-o parohie bucureșteană.
În opinia militanților pentru drepturile comunităților LGBT, Biserica și Dumnezeu sunt termeni care duc lumea în primitivism. Sub sloganul că fiecare om are dreptul la dragoste și iubire și că lumea trebuie să fie plină de tolernață, membrii și simpatizanții LGBT atacă în cadrul manifestațiilor lor orice înseamnă însemnă creștin.
Cel mai recent caz, în Spania, când un autocar în care se aflau tineri catolici plecați într-o excursie a fost vandalizat, ”elgibitiștii” scriind mai multe obscenități în locul în care vehiculul fusese parcat.
”Strigau la noi, urlau, băteau cu pumnii și picioarele în autocar. Ne cereau să plecăm cât mai repede de acolo pentru că altfel urma să nea dea foc. Poliția a intervenit foarte târziu pentru a calma spiritele. Este din ce în ce mai greu să fii creștin și nu înțeleg de ce”, spune Patricia Solares, o membră a Asociației ”Tinerii Catolici”.
În timpul unei manifestații (din deja celebra serie „Slut Walk”) a activiștilor pro-homosexualitate și pro-avort care a avut loc în Brazilia, de o „atenție specială” s-au „bucurat” obiecte de cult catolice.
În fața mulțimii care îi proteja ținându-se de mâini în semn de solidaritate, doi activiști și-au arătat „toleranța” și dorința de „pace socială” și „incluziune”: au pângărit crucifixe, statuete ale Sfintei Fecioare și icoane, înainte de a le sfărâma cu ciocanul.
Țările din Estul Europei care păstrează încă un viu respect față de valorile și tradițiile naționale sunt cel mai prost văzute în rândul comunităților pro-homosexualitate. Acuzate că sunt sub papucul amenințător al Rusiei, țările est europene în care s-au înrădăcinat organziații care promovează violent lupta anticreștimnism dar și homosexualitatea încep să se confrunte cu schisme în societate.
”E de bun-simţ să ne întrebăm de ce pornografia este liberalizată, atâta timp cât aceasta creşte – statistic vorbind! – rata infracţiunilor, chiar şi a celor juvenile, a violurilor şi crimelor, ca şi a tuturor comportamentelor de risc. De ce este promovată homosexualitatea, atâta timp cât este disolutivă pentru viaţa de familie, cât homosexualii sunt marcaţi de suferinţă fizică şi psihică mai mult decât media populaţiei? Oare statul nu ar trebui să lupte împotriva a tot ceea ce conduce la infracţionalitate şi la nefericirea oamenilor? Şi totuşi, sub acoperirea argumentului „drepturilor omului”, a divertismentului şi a „libertăţii de alegere” a propriilor fantasme, în statul modern, în statul-magic proliferează toate aceste comportamente, care sunt disolutive pentru existenţa şi fiinţa statului însuşi”, afirmă profesorul Virgiliu Gheorghe.
(Marcel Iures a atras mânia ONG-urilor pro-homosexualitate după ce a declarat că este normal ca familia să fie compusă dintre un bărbat și o femeie)
Recenta manifestație LGBT de la Cluj în care a ieșit în evidență o anonimă locală, zisă și artistă, pe numele ei Oana Mardare, a scos la iveală o altă latură a organizațiilor care susțin cu pumnul dat în masă homosexualitatea. Invitat la Digi24 și întărâtat să zică măcar un singur cuvânt împotriva Bisericii și a familiei tradiționale, Marcel Iureș, unul din marii actori ai României a declarat că: „Eram la Los Angeles, la un press junckey maraton, și am avut o zi liberă și m-am uitat la televizor”, a povestit Marcel Iureș. „Acolo era celebra Oprah, care avea un talk-show, două ore a ținut chestia asta, cu o temă – el, un George și ea, o fostă John, la ora aia Jenny. Jenny era în flăcări pentru că voia să nască. După ce fusese făcută Jenny, nu i-a ajuns că era femeia, voia să și nască un copil. În jurul acestui subiect s-au adunat geneticieni, endocrinologi, chirurgi, microchirurgi, psihoterapeuți, psihologi, psihanaliști… O nebunie! Bineînțeles că, așa cum e democratic, erau cei care reprezentau minoritatea afro-americanilor de stânga, cei care se ocupa de protejarea gorilei de munte, a albinei, a viespii portocaliu cu galben, a elefanților indieni … Ideea era că Jenny era excedată și scandalizată în același timp de faptul că în America, țara tuturor posibilităților, societatea, specialiștii nu-i garantau că ea va naște un copil. Aia era scandalos pentru ea! George, iubitul și soțul ei, ținea cu ea. Normal că omul voia să aibă un copil, de la Jenny. Au fost două ore în care toată lumea și-a expus punctul de vedere. «E o aberație, vreți să fiu un criminal?», spuneau chirurgii. «Ah, sunteți niște lași», răspundea Jenny, în lacrimi. Și tot așa, la nesfârșit. Și endocrinologi… Pentru că Jenny avea pretenția să i se ofere garanții că va naște un copil bun și frumos, pe care și-l dorea. Bun, ne apropiam de final și Oprah spune că urmează să dea legătura în Dallas și se apropie camera de un cowboy, un pic mai în vârstă decât mine, cu niște ciocate, transpirat, pe o prispă… care zice: «Da, e ceva ce nu prea înțeleg. Până aici am priceput că toată lumea are drepturi, minorități de o mie de feluri, inclusiv doamna aceea care e un fost domn. Vă zic cazul meu, eu sunt alb, vedeți bine că sunt fumător, sunt catolic, bunicii mei au făcut o parte din America, sunt heterosexual, am 11 nepoți, îmi iubesc nevasta și muncesc de mă ia dracu’, de dimineața până noaptea. Ca să-nțeleg: e cazul să ne organizăm și noi? Spuneți-mi. Nu e nicio problemă. Ne organizăm!»”.
Pasul următor este coagularea acestor ONG-uri pro-homosexuale într-o organizație mai mare care să propună apoi candidați pentru parlament, să oblige statele să accepte cel puțin 3-4 membrii ai comunității LGBT în Guvern dar și candidatura la Președinție. Organizațiile ”elgibitiste” susțin că numai în cazul intrării în numar masiv în instituțiile politice vor putea să își atingă scopul. Adică, să poată controla mai ușor legislativul, să facă presiuni serioase asupra celorlalți politicieni pentru a promova legile lor. Țările nordice vor fi primele care vor încredința copiii smulși de la alte familii, homosexualilor, într-un prim experiment serios despre schimbarea socială gândită de progresiștii lumii.
Sloganul ”copii nu sunt ai tăi ci ai statului” este agreat de LGBT și promovat cu isterie în toate mediile de propagandă.
”Suntem predispuși la a fi puși în fața unor fapte incredibile. Adopțiile tind să fie stopate pentru o perioadă de timp mai îndelungată pentru ca apoi să urmeze o explozie de cereri din partea cuplurilor homosexuale pentru a lua copii spre întemeierea unei familii. Sunt multe țări occidentale care au început să renunțe la cuvintele domn, doamnă sau domnișoară pentru a nu jigni membrii comunităților LGBT. Interesant de urmărit evoluția în societate a acestui flagel. Vom fi dominați autoritar de o minoritate agresivă”, spune Valeriu Eremia, preot paroh în Dolj.
Atacul la Biserică, prioritate numărul unu pentru ONG-urile care sprijină LGBT
De ceva vreme aflăm tot mai multe cazuri de preoți sau înalți prelați care sunt homosexuali. Nu le mai amintim aici. Cert este că toate imaginile sau înregistrările audio sunt îndoielnice și nu pot dovedi însă nimic. Mulți tineri s-au trezit dintr-o dată să afirme că au avut relații homosexuale cu preoți povestind cu lux de amănunte cum s-au desfășurat evenimentele.
(Episcopul Hușilor se află în mijlocul unui scandal mediatic după difuzarea în mediul online a unor imagini în care se susține că acesta ar avea o relație homosexuală cu un seminarist)
”Nu ne putem da seama dacă filmarea cu episcopul Hușilor este autentică sau nu. Imaginile apar blurate. Ceea ce se vede este un tânăr care primește o injecție apoi se dezbracă provocator în fața prelatului după care îl îmbrățișează forțat pe acesta. Este ceva asemănător cu celebrul caz Mihai Trăistariu care a fost acuzat de relații homosexuale de către un personaj dubios. Erau niște imagini filmate când artistul era sărutat pe gură, cu forța, de un individ, în plină stradă. Media de scandal a profitat din plin de scandal pentru a câștiga rating. În final, acel individ a recunoscut că a fost plătit pentru a provoca incidentul”, ne-a spus un lucrător al Poliției.
Cert este că atacurile asupra prelaților ortodocși este o temă de lungă durată de care comunitățile ”elgibiti” vor să profite la maximum. Cum Biserica Ortodoxă în special este instituția care se opune cel mai vehement căsătoriilor religioase ale homosexualilor atunci este firesc ca preoții să fie o țintă principală.
”Ei vor să adune probe, cazuri, să demonstreze că cei care se opun acestor căsătorii în biserică sunt la rândul lor homosexuali. Adică, dacă Biserica are în interiorul său preoți de o altă orietentare sexuală decât cea normală atunci este musai obligatoriu să își schimbe punctul de vedere și să accepte ceea ce cer comunitățile LGBT. Sunt vremuri foarte tulburi iar în curând va urma un circ uriaș”, spune un reprezentant al Patriarhiei.
Ce este de fapt homosexualitatea și câteva mituri demontate
Mitul nr. 1: Oamenii se nasc homosexuali
– Așa cum a scris în trecut ziarul online activenews, studiile demonstrează că nu există nicio dovadă că homosexualii s-au născut așa (Byne și Parson, 1993; Bailey și colaboratorii, 2000; Stanton și Yarhouse, 2007). Dimpotrivă, s-a constatat că homosexualitatea este cauzată de un complex de factori de mediu și educaționali (Peter și Bruckner, 2002).
Mitul nr. 2: Orientarea sexuală nu se poate schimba
– Sute de studii certifică faptul că mii de oameni care manifestau un comportament sau o atracție de factură homosexuală s-au schimbat in timp. Unii au întreținut relații homosexuale numai inainte de vârsta de 15 ani (Robert și colaboratorii, 1989; Gagnon și Simon, 1993).
– O metaanaliză care a luat în considerare 30 de studii realizate între 1954 și 1994 a ajuns la concluzia că 33% din homosexualii tratați au devenit heterosexuali (Jones, 2000). Cel mai riguros studiu din punct de vedere al metodologiei folosite a investigat rezultatele terapiei de conversie prin credință – cu implicarea preoților și practică sacramentală. Rata de succes a fost de 38% (Jones și Zarhouse, 2007).
– Cea mai semnificativă dovadă privind întoarcerea la heterosexualitate a homosexualilor o avem de la psihiatrul pro-gay Robert Spitzer, care, prin chestionarea a 200 de persoane care trecuseră prin terapie, a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ceea ce înseamnă comportament, identitate, atracție, excitație, fantasmare și alte aspecte ale vieții și psihologiei unui homosexual (Spitzer, 2003).
Mitul nr. 3: Eforturile de schimbare a orientării sexuale le pot face rău homosexualilor și sunt imorale
– Studiile confirmă contrariul. Din 800 de persoane care trecuseră prin terapia întoarcerii la heterosexualitate, numai 7,1% au afirmat că au suferit anumite probleme (J. Nicolosi și colaboratorii, 2002).
– Analizând stresul psihologic, starea de bine spiritual și alți factori psihoemoționali, Jones și Zarhouse (2007) au constatat că nu există nicio consecință negativă a schimbării de orientare sexuală.
– La fel, Robert Spitzer, psihiatru pro-gay, a constat și el că schimbarea este reală și nu există nicio consecință negativă (Spitzer, 2003).
– Dimpotrivă, persistarea în modul de viață homosexual aduce cea mai mare suferință. În acest context, nu există nedreptate mai mare produsă unui om cu înclinație homosexuală decât aceea de a nu-l ajuta să se schimbe.
Mitul nr. 4: Homosexualii reprezintă zece procente din populație
– În realitate, mai puțin de 3% din americanii adulți s-au autoidentificat ca homosexuali și bisexuali (Lauman, 1994) – aceasta după peste cinci decenii de propagandă a homosexualității!
Mitul nr. 5: Homosexualii nu suferă de tulburări psihice într-o măsură mai mare decât heterosexualii
– În realitate, în rândul homosexualilor se înregistrează cele mai mari procente de boli mentale și abuz de droguri- incomparabil mai mult decât în oricare alt grup din societatea umană.
– Un studiu din 2003 constată că, în rândul homosexualilor, se înregistrează cele mai mari rate de consum de diferite droguri, depresie, violență domestică și abuz sexual în copilărie (Stall și colaboratorii, 2003).
– Cea mai mare metaanaliză, realizată în anul 2008, care a avut în vedere peste 13.000 de articole pe acest subiect, compilând datele de la primele 28 cele mai riguroase studii, a ajuns la aceeași concluzie: lesbienele, gay-ii și bisexualii au cel mai mare risc de tulburări mentale, ideație suicidală, consum de substanțe halucinogene și autorănire deliberată (King șicolaboratorii, 2008).
– La aceleași rezultate ajunge, de altfel, și GMLA – Asociația Medicală a Gay-lor și Lesbienelor (Silenzio, 2010; O’Hanlan, 2010).
– Motivul invocat de homosexuali, că problemele lor psihologice s-ar datora stigmatizării la care sunt supuși de populație, nu rezistă nici la cea mai simplă analiză, căci în țări ca Olanda sau Noua Zeelandă, unde simpatia populației atinge cele mai înalte cote, homosexualii se confruntă în cel mai mare grad cu consumul de droguri, probleme de anxietate etc. (Sandfort, 2001, Fergusson, 1999).
Mitul nr. 6: Comportamentul homosexual nu este periculos pentru sănătatea fizică
– Promiscuitatea sexuală, precum și natura actelor homosexuale presupun un grad uriaș de boli cu transmitere sexuală și alte boli grave (Bagdy, 2009; Kazal, și colaboratorii 1976; Evans și colaboratorii, 2007; Silenzio, 2010, O’Hanah, 2010).
Mítul nr. 7: Copiii crescuți de homosexuali nu sunt diferiți de ceilalți copii, crescuți de heterosexuali
– Studiile arată clar că cel mai bine dezvoltați sub aspect psihosomatic sunt copiii născuți și crescuți de părinții naturali (Moore și colaboratorii, 2002; Pruett, 2000; Hunter, 1997).
– Copiii educați în casele homosexualilor se confruntă cu o mulțime de probleme, în primul rând psihologice, dar și sociale (Sarantakos, 1996; Regnerus, 2012).
– Există și studii făcute de homosexuali care încearcă să mascheze aceste probleme, însă acestea sunt marcate, după cum se arată în mai multe metaanalize, de o mulțime de erori metodologice (Lerner și Nagai, 2001).
Mítul nr. 8: Homosexualii nu molestează copiii într-o măsură mai mare ca heterosexualii
– Pedofilii sunt, în majoritatea cazurilor, bărbați (Fisher, 1994).
– O treime din toți copiii abuzați sexual de bărbați sunt băieți. Ceea ce arată că un mare număr dintre homosexuali sunt pedofili (Freund, 1984; Freund și colaboratorii, 1989).
– Mulți dintre pedofili recunosc că sunt homosexuali (Erickson, 1988; Lauman și colaboratorii, 1994).
Mitul nr. 9: Homosexualii sunt puternic dezavantajați și discriminați în societate
– Cercetările arată că, de obicei, homosexualii au un nivel mai ridicat de școlarizare decât populația generală (Robert și colaboratorii, 1994; Barret și colaboratorii, 2002).
– Cât despre venituri, studiile demonstrează că nu se poate nicidecum vorbi de un dezavantaj din acest punct de vedere (DeNavas-Walt și colaboratorii, 2008; Badgett, 1998; Antecol, 2008).
Mítul nr. 10: Relația homosexuală este identică cu cea heterosexuală, diferă doar sexul partenerilor
– Studiile făcute chiar de homosexuali demonstrează că este mult mai puțin probabil ca un homosexual să-și asume o relație pe termen lung decât un heterosexual (Sthrom și colaboratorii, 2006). Iar dacă întrețin o relație stabilă pe termen mai lung, fidelitatea este foarte puțin probabilă (Xiridou și colaboratorii, 2003; Lee, 2003).
– Relațiile monogame aproape că nu există la homosexuali, în condițiile în care, în jumătate dintre cuplurile afiate în relație de parteneriat civil, cei doi consimt să întrețină relații sexuale în afara cuplului (Solomon și colaboratorii, 2005).
– Probabilitatea de despărțire este de trei ori mai mare în cazul homosexualilor și de patru ori mai mare în cazul lesbienelor decât în cazul persoanelor heterosexuale (Kurdek, 2004).
– În cuplurile de homosexuali și lesbiene, violența domestică este de aproape de două ori mai mare decât în cuplurile heterosexuale (Brand și Kidd, 2009). Prin comparație cu heterosexualii, este mult mai probabil ca un homosexual sau o lesbiană să fie abuzați de către partener (Cochran și Cauce, 2006).
Un lucru este clar. Din cercul ONG-urile vin vești din ce în ce mai clare despre o ofensivă asupra autorităților statului care vor fi somate să accepte căsătoriile homosexualilor și lesbienelor dar să și impună Bisericii o acceptare a acestui lucru. Iar cazuri cu preoți sau prelați care chipurile ar fi homosexuali vor mai apărea în spațiul public, urmate de intense dezbateri dar și de cereri spre Biserică de schimbare a opticii. Sunt oameni care forțează cu orice preț ușile Sodomei și a Gomorei și dărâmarea din temelii a Bisericii. Va fi un război din care însă nimeni nu avea de câștigat.