Conflicte armate, media internaţională, politicieni, bancheri, industria de armament

0 229

Cea mai mare parte a războaielor, domnule, sunt provocate pentru atingerea unor scopuri şi interese nevizibile omului de rând. Este un uriaş mecanism în care sunt implicate instituţii media, bancheri, politicieni şi gradaţi militari. Asta îmi spunea un amic după ce am dezbătut la o cafea probleme mărunte din istoria noastră contemporană. Textul de mai jos, scris de anonimus. ro este interesant şi documentat el arătând că adevăratele războaie se dau mai întâi, în spatele cortinei, în faţa microfoanelor instituţiilor media afiliate.

Mai jos, în text, o să vedem cât de importantă este emoţia colectivă în declanşarea unor conflicte. Şi peste tot şi toate stă banul, în toată splendoarea lui, industria de armament şi magnaţii care fac şi desfac totul. Să deschidem o bere şi să citim.

Fiecare conflict de amploare a avut în spate o minciună imensă, o intoxicare masivă de presă. Până acum, sunt 10. Care o fi a XI-a? Scenariul cu invazia rusă?

1. Vietnam (1964-1975)

Minciuna mediatică: Pe 2 şi 3 august 1964, forţele militare ale Vietnamului de Nord au atacat două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.

Ce am aflat ulterior: Acest atac nu a avut loc niciodată. A fost o invenţie a Casei Albe.

Scop: Impiedicarea câştigării independenţei de catre Vietnam şi mentinerea dominaţiei americane în zonă.

Consecinţe: Intre 2 şi 4 milioane de victime, malformaţii genetice (Agentul Orange) uriaşe probleme sociale.

2. Grenada (1983)

Minciuna mediatică: Mica insulă caraibiană a fost acuzată de construirea unei baze militare sovietice şi de punerea în pericol a vieţilor medicilor americani.

Ce am aflat ulterior: Nici vorbă! Preşedintele american Reagan a inventat aceste pretexte.

Scop: Impiedicarea punerii în aplicare a reformelor sociale şi democratice ale prim-ministrului Bishop (mai târziu asasinat). Reagan spunea: „Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră”.

Consecinţe: Represiune brutala prin puscaşi marini şi reinstaurarea controlului Washingtonului.

3. Panama (1989)

Minciuna mediatică: Invazia puşcasilor marini a fost făcută în scopul arestării preşedintelui Noriega, acuzat de trafic de droguri.

Ce am aflat ulterior: Noriega, care colaborase anterior cu CIA, ceruse drepturi depline asupra canalului Panama pentru ţară pe teritoriul careia se află şi încetarea dreptului de folosinţă liberă a americanilor, ceea ce pentru SUA era intolerabil.

Scop: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice.

Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2 şi 4 mii de civili, fapt ignorat atunci de mass media.

4. Irak (1991)

Minciuna mediatică: Irakienii au distrus incubatoarele din maternităţile kuweitiene.

Ce am aflat ulterior: Știre inventată de agenţia de publicitate Hill & Knowlton, plătită în acest scop de emirul Kuweitului.

Scop: Anihilarea opoziţiei Orientului Mijlociu faţă de Israel.

Consecinte: Nenumărate victime de război, după un embargou de lungă durată, care a interzis şi importul de medicamente.

5. Somalia (1993)

Minciună mediatică: Bernard Kouchner apare ca erou al unei campanii umanitare în Somalia.

Ce am aflat ulterior: Patru companii americane au cumpărat drepturile de exploatare asupra unui sfert din petrolul somalez.

Scop: Controlul militar al unei regiuni strategice.

Consecinţe: Incapabil sa controleze regiunea, Washingtonul o menţine într-un haos total.

6. Bosnia (1992-1995)

Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner dezvăluie existenţa „lagărelor morţii” în Serbia.

Ce am aflat ulterior: Finn şi Kouchner au minţit. Lagărele respective cuprindeau prizonieri de război, ţinuţi acolo în vederea unor schimburi ulterioare. Însuşi preşedintele bosniac musulman Itenegovic a recunoscut acest lucru.

Scop: Distrugerea Iugoslaviei socialiste, ultima rămasă pe listă, şi a sistemului ei de siguranţă socială, pentru a instaura, în schimb, controlul regiunii de către companiile multinaţionale, care să poată folosi liber rutele comerciale strategice, precum fluviul Dunărea şi zona Balcanilor.

Consecinţe: Patru ani de măcel înfiorător pentru toate naţionalitatile (bosniaci, sârbi şi croaţi). Război provocat de Berlin şi prelungit de Washington.

7. Iugoslavia (1999)

Minciună mediatică: Sârbii au comis genocid împotriva albanezilor kosovari.

Ce am aflat ulterior: Pură invenţie a NATO, după cum a recunoscut chiar purtătorul de cuvânt oficial al NATO, Jamie Shea.

Scop: Instalarea unei baze militare americane în Kosovo, într-una din puţinele zone din care se putea exploata uraniu; punerea Balcanilor sub controlul NATO şi transformarea acestei organizaţii într-o poliţie cu puteri discreţionare, la nivel global.

Consecinţe: 2.000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo, pusă în practică de către UCK (Armata de eliberare din Kosovo) şi legitimată de NATO.

8. Afghanistan (2001)

Minciuna mediatica: Bush a vrut să razbune atacurile din 11 septembrie 2001 şi să-l captureze pe Bin Laden.

Ce am aflat ulterior: Nu exista nicio dovadă privind existenţa organizaţiei teroriste Al-Qaida. Mai mult, talibanii se oferiseră să-l extradeze pe Bin Laden.

Scop: Controlul militar al Asiei Centrale, considerată regiune strategică, în vederea construirii unei conducte care să traverseze Afghanistanul, pentru a permite controlul rezervelor de petrol din Asia de Sud.

Consecinţe: Ocupaţie pe termen lung şi creştere uriaşă a producţiei şi traficului de opium.

9. Irak (2003)

Minciună mediatică: Saddam posedă arme periculoase de distrugere în masă. Afirmaţie făcuta de Colin Powell la Naţiunile Unite, cu prezentare de dovezi.

Ce am aflat ulterior: Casa Alba a ordonat agenţiilor de spionaj falsificarea acestor rapoarte (vezi afacerea Libby) sau, pur şi simplu, fabricarea lor.

Scop: Controlarea tuturor resurselor de petrol şi şantajarea rivalilor: Europa, Japonia, China…

Consecinte: Irakul a fost scufundat în haos şi barbarie, iar femeile irakiene au fost obligate să revină la starea anterioară, de supunere totala şi obscurantism.

La câţiva ani după conflict, mulţi politicieni englezi şi americani au regretat acest război cerând scuze pentru victimile şi pagubele produse.

10. Venezuela – Ecuador (2008)

Minciuna mediatica: Chavez sprijina terorismul, importă arme, este un dictator (motivul definitiv nu a fost bine stabilit).

Ce am aflat ulterior: Mai multe baloane mediatice au fost deja sparte. Printre acestea: Chavez trage în propriul popor, Chavez antisemit, Chavez militarist… Încercările de demonizare au continuat până în clipa morţii sale (5 martie 2013). Succesorul sau, Nicolas Maduro, şi-a exprimat dorinţa de a deschide o anchetă asupra morţii lui Chavez. Încă înainte de deces, Maduro a lăsat să se înţeleagă că „duşmanii istorici” ai ţării ar fi provocat şi cancerul conducătorului.

Scop: Companiile multinaţionale din SUA vor să menţină controlul asupra petrolului şi celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.

Consecinţe: Washingtonul duce un război generalizat pe continentul sud-american: lovituri de stat, sabotaj economic, şantaj, amplasarea de baze militare în apropierea resurselor naturale. (după anonimus.ro)

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.