Știam că fostul vicepremier din dealul de la Cluj, Vasile Dîncu, poate fi uneori extrem de neinspirat în judecățile de valoare ale domniei sale, dar să-și bată toiagul de neamul românesc/prostesc chiar nu am crezut. Oricum, nu mă miră nimic, doar este vorba despre eminența cândva cenușie, acum putrezită, a suflării pesediste transilvănene.
Revelația din miez de noapte a fostului vicepremier, revelația care-i putea conferi Simonei Halep vreo 1,7 milioane de sponsori în ițari, ii și opinci cu urme de glie strămoșească a fost cât pe ci să mă dea pe spate. Spun ”a fost cât pe ‘ci”, pentru că am mare încredere în media discernământului la nivel național și dacă cumva greșesc am o altă convingere, anume că românii se ignoră reciproc și respectă tot mai puțin părerile semenilor. Însă revenind la marele om de stat, într-un moment de evlavie insomniacă, exvicepremierul s-a gândit să dea una tare pe facebook, una care să le snopească neuronii românilor patriotarzi, retrograzi și indeciși politic. Ia să-l cităm pe domnul în cauză:
”Un pic de demnitate, un pic de efort si un proiect de CENTENAR.
De câteva săptămâni ne tânguim că Simona nu a primit 2 milioane de la Addidas. Ce nedreptate, ce jignire pentru marea noastră campioană! În fiecare zi se inventează o știre ca, în fine, Simona s-a răzbunat, marele sponsor este la ușă. Ultima declarație a venit de la Victor Hănescu ”romanii sunt marginalizați”, povestind astfel si experiența personală. Cred ca este umilitor și pentru marea nostră campioană, iar această discuție penibilă nu duce la nimic. Atît de mult ne place să ne victimizăm că nimeni nu a venit cu un proiect simplu, usor de realizat, un proiect de solidaritate si actiune colectivă. Sa facem o coletă publică pentru Simona, am putea aduna, in cateva zile, donand fiecare fan cate putin, mai multe milioane de euro pentru a fi noi, poporul roman, sponsorul acestei fete care aduce imagine buna Romaniei și mare bucurie fiecăruia dintre iubitorii sportului. Daca cei 3 milioane de telespectatori romani de la finala recenta ar da cate un singur euro am putea scrie noi pe tricoul Simonei orice vrem. Poate SIMONA de Romania, sau Romania 100 de ani, am putea pune stema sau drapelul. Spun asta pentru ca Romania nu a participat cu nimic la formarea sportivei, sau cu foarte putin, familia ei a dus greul. Ar fi singura sportiva sponsorizata de tara ei, am castiga atentie si notorietate in anul Centenarului. Am putea sa platim chiar de la bugetul statului, pentru ca ar fi cel mai mare impact pentru brandul de tara. Trecem la actiune? Terminam cu jalea mioritică? Mai cersim un contract de sponsorizare sau deschide Federatia romana de tenis un cont pentru donatii?”.
(Am renunțat să corectez și să mai pun diacritice de la Hănescu, iar Addidas l-am lăsat intenționat eronat pentru că probabil al doilea d vine de la doct, așa cum le place unora să-l privească pe domnul profesor… – n.red.).
Acum că v-am împrospătat memoria, pe scurt: nu voi comenta această inepție, chiar voi supralicita! Eu propun o donație suplimentară din partea tagmei masculine a potențialilor donatori, mai exact propun ca toți care vor să doneze acel euro să adauge și un recipient cu sămânța personală (sperma, pe românește) rezultată în urma unui act sexual consimțit cu prietena/iubita/soția/amanta sau a autosatisfacerii personale, cantitatea individuală colectată urmând a fi donate unei bănci de spermă care să poate asigura propășirea neamului românesc fără teama unor accidente genetice de genul majorității celor care fac politica României în ultimii 20 de ani, sau genul celor care se exprimă liber consimțit și nesupravegheat psihologic pe rețelele de socializare. După două zile de la marea revelație sau refelație (cred că înseamnă același lucru), domnia sa vine cu o justificare care chiar m-a dat pe spate! Acum nu am mai avut scăpare. Cică a fost un experiment social. Să-l cităm ”again”, de data aceasta din interviul de pe gsp.ro:
” – Domnule Dîncu, cum ați ajuns la concluzia că Simona Halep ar avea nevoie de o chetă națională?
– Eu n-am făcut o propunere de chetă, am făcut mai degrabă un experiment pentru dialogul de pe Facebook. În primul rând era elementul care ținea de faptul că ar trebui să nu ne mai isterizăm național atunci când un sportiv de-al nostru pierde un contract comercial. Noi am început s-o victimizăm pe Simona și să ne victimizăm pe noi. Am văzut și ultima declarație a lui Hănescu în care spunea că românii sunt marginalizați. Eu am vrut să punem capăt acestui lucru și să fim realiști. Am vrut să testez, atunci când trecem de la vorbe la fapte, în ce măsură și cum argumentăm noi acest lucru. A fost un proiect de dialog pentru că am vrut să văd cum funcționează un dialog pe Facebook. Sigur, eu lucrez și la o carte despre Facebook, adun date și am făcut o mulțime de studii până acum.
– Dar ce-ați urmărit mai exact?
– Am urmărit câteva lucruri. În primul rând am vrut să văd cum se raportează oamenii la acest bocet național legat de Simona și cum funcționează dialogul cu oamenii pe Facebook. Am stat o jumătate de zi pe Facebook, ceea ce n-am timp de regulă. Am încercat să văd diverse mecanisme de dialog cu oamenii. Am făcut și un later edit la jumătatea perioadei să vedem după aceea când explic intențiile textului dacă se schimbă ceva în atitudinea oamenilor. M-au interesat derivele din comunicare, violența de limbaj, am făcut mai multe experimente.
– Oamenii au reacționat în număr mare și pe site-ul GSP.
– Da, am citit. Acum voi vedea analiza socio-demografică. Adun toate comentariile de pe GSP și de pe Facebook. Voi încerca să văd cum s-au raportat oamenii la ce am scris. GSP mi-a făcut un serviciu prin acel sondaj pe care l-a pus la știrea respectivă cu Simona Halep. Am văzut acolo un tip de atitudine al oamenilor și se poate compara cu atitudinea pe care o studiez.
– La ce concluzie ați ajuns până acum?
– Una din concluziile pe care le-am tras a fost că din cauza politicului nici măcar nu mai putem comunica pe Facebook. M-a interesat acest lucru. Am fost surprins să văd în sondajul GSP că din cei peste 18.000 de oameni 60% dintre ei erau de acord să doneze pentru Simona (n.r. acest lucru se întâmpla marți la ora 12:00). Un lucru pe care nu l-am scris și pe care vi-l spun acum e următorul: intenția mea era să văd în ce măsură suntem conștienți că brandul Simonei nu vinde. Dacă am face o analiză economică am vedea că cei de la Adidas se raportează la piața internă de produse. Capitalismul nu are suflet, el funcționează după alte reguli. Un lucru pe care-l spun va scandaliza multă lume, dar trebuie să-l zic pentru că e purul adevăr. Handicapul Simonei suntem noi și România pentru că noi nu avem o economie performantă.”.
Mie, personal, mi-au dat lacrimile! Atâta sacrificiu din partea unui singur om, ca să salveze nația aceasta! Istoria nu poate rata un asemenea gest! Gestul ca gestul, dar ce idee! Genial! Genial! Genialllllll! Numai un sociolog putea avea o asemenea reacție! Jos pălăria! Fug repede să-mi șterg lacrimile, ca nu cumva să lăcrimez și din prepuț, că voi fi obligat de patriotismul fariseic să mă alătur și eu donatorilor. Nu mi-e de contribuția seminală la IQ-ul românesc, mi-e de acel euro amărât, pe care sincer, la ora asta chiar nu-l am!…
