3 iunie 2002, s-a desfășurat, la Cluj, în perioada 3-9 iunie, prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania

0 18

2007 – În Craiova s-a inaugurat piața socio-umană din centrul civic al orașului, în mijlocul căreia se află prima fântână muzicală din România și una din puținele din întreaga lume.

2006 – Muntenegru a redevenit stat independent, proclamându-și în mod oficial separarea de uniunea statală Serbia și Muntenegru.

2002 – S-a desfășurat, la Cluj, în perioada 3-9 iunie, prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, primul festival din România destinat exclusiv lung-metrajelor.

1979 – O explozie ce a avut loc la puţul de petrol Ixtoc I, în sudul Golfului Mexic, a făcut ca 600.000 de tone de petrol să fie deversate în apă, fiind vorba de cel mai grav accident de acest gen până în ziua de astăzi.

1970 – O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Wisconsin din SUA, sub conducerea biochimistului american de origine indiană Gobind Khorana (Premiul Nobel pentru medicină pe 1968), a reuşit să producă în laborator prima genă artificială.

1969 – A fost transmis ultimul episod din serialul science fiction Star Trek, serialul fiind anulat de postul de televiziune NBC.

1964 – S-a stins din viaţă Frans Eemil Sillanpää, cel mai mare scriitor finlandez din secolul XX, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1939, pentru înțelegerea profundă a țărănimii din patria sa și pentru arta desăvârșită cu care i-a descris modul de viață și relația cu Natura.

A obținut recunoașterea internațională pentru romanul Nuorena nukkunut (Silja sau O soartă zbuciumată/Ca stinsă din viață de tânără) în 1931.

Asteroidul 1446 Sillanpää, descoperit de faimosul astronom și fizician Yrjö Väisälä, îi poartă numele.

Opera sa literară, care se desfășoară de-a lungul a patruzeci de ani, s-a dezvoltat sub semnul a trei imbolduri; în primul rând, un anumit misticism biologic potrivit căruia omul este stăpânit de forțele vieții și ale naturii. Ca să trăiești fericit, trebuie să te încredințezi și să te supui acestor forțe.

În al doilea rând, caracteristic pentru Sillanpää este sentimentul de milă profundă pentru săraci și năpăstuiți; aceasta nu-l împiedică, însă, nici să-i judece critic pe protejații săi.

A treia caracteristică a vieții și operei lui Sillanpää este o căutare dureroasă a propriei sale identități, simțindu-se rupt de mediul său social de origine și neputând să se simtă perfect integrat nici în mediul său social de origine, nici în mediul social pe care îl frecventa.

Din aceste zbuciumări și preocupări au luat naștere niște cărți în care viața omului simplu se împletește cu mediul său de viață, în general viața la țară, cărți cu un adânc conținut moral, reconfortant pentru mulți oameni necăjiți.

Primul său roman , Elämä ja aurinko (Viața și soarele), (1916), insistă asupra comuniunii dintre om și natură. Al doilea roman, Hurskas kurjuus (Sfânta mizerie), tratează despre viața mizeră a unui țăran fără pământ care moare împușcat în timpul războiului civil.

Romanul Nuorena nukkunut (Ca stinsă din viață de tânără) descrie viața scurtă a unei fete de la țară, Silja, care se păstrează curată într-un mediu brutal și murdar.

Romanul s-a bucurat imediat de un mare succes și s-a tradus în scurt timp în principalele limbi europene, precum și în ivrit, japoneză și orya (India).

1953 – A venit pe lume Patrick Blanc, botanist francez, om de știință și artist deopotrivă; s-a făcut remarcat datorită pereților vegetali care decorează fațadele sau holurile a numeroase muzee, hoteluri, clădiri comerciale sau de birouri din Paris, Madrid, Istanbul, Qatar, Kuala Lumpur sau alte mari orașe ale lumii.

Adevărate grădini verticale, creațiile lui Patrick Blanc au ca suport o structură verticală din metal, PVC și o pâslă foarte rezistentă la coroziune și cu o capilaritate ridicată, ce permite o distribuție uniformă a apei. Pe această pâslă își dezvoltă plantele rădăcinile.

La baza operelor sale stau zeci de ani de cercetare în Centrul Național de Cercetări Științifice din Paris, combinați cu călătorii de studiu în pădurile tropicale thailandeze.

Blanc a ajuns la concluzia că, pentru multe plante, solul nu reprezintă nimic mai mult decat un suport mecanic. Esențiale pentru dezvoltarea plantelor sunt apa, mineralele dizolvate în aceasta, precum și lumina și dioxidul de carbon necesare fotosintezei.

1924 – A decedat Franz Kafka, scriitor evreu de limbă germană, originar din Praga; reprezentant remarcabil al prozei modern.

A exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice, romanele sale caracterizându-se printr-o viziune halucinantă, grotescă, stranie asupra realității, marcată de expresionism și suprarealism, în care condiția tragică a omului este reprezentată parabolic.

Concepția sa de viață își găsea expresia într-o modalitate artistică originală, în care elemente de suprarealism se îmbinau cu o formă de exprimare proprie expresionismului.

Prezentând strivirea personalității în societate, Kafka înfățișa destinul fără perspectivă al omului într-o viziune halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate.

Romanele și nuvelele sale exprimă fie sentimentul tragic, împins la paroxism, al individului expus presiunii destructive al unui monstruos aparat birocratic (Procesul, 1925; Colonia penitenciară, 1919), fie imposibilitatea omului de a descifra sensul existenței sale civice (Castelul, 1926), fie dezintegrarea relațiilor interumane (Metamorfoză, 1915).

Impresia de coșmar și tensiunea dramatică, specifice scrierilor lui Kafka, sunt sugerate prin suprapunerea logicului cu absurdul, într-o formă parabolică, obsesivă.

1922 – Ion Vinea a editat, la Bucureşti, revista avangardistă Contemporanul, care promova sincronizarea literaturii naţionale cu cea mondială.

A apărut vreme de un deceniu.

1914 – Timp de câteva ore, Chișinăul a fost vizitat de împăratul Nicolae II-lea, în prezenţa căruia a fost dezvelit monumentul împăratului Alexandru I al Rusiei, înălţat pe str. Aleksandrovskaia, în faţa Mitropoliei (monumentul a fost distrus în 1918).

1875 – A murit Georges Alexandre César Léopold Bizet, compozitor francez al erei romantice, celebru mai ales datorită operei sale Carmen.

Opera Carmen (1875), bazată pe o nuvelă de Prosper Mérimée, a rămas până în prezent cea mai importantă creație a sa, deși la premiera din Paris nu s-a bucurat de prea mult succes.

Totuși, după moartea lui Bizet, opera a înregistrat un succes triumfal pe scena Operei de Stat din Viena.

Pentru contemporani, trăsăturile veristice ale operei au stârnit la început indignare, întrucât intriga operei are loc într-un mediu de țigănci cu moravuri ușoare, muncitoare la o fabrică de țigarete, dezertori, contrabandiști. Doar toreadorul corespunde idealului unui erou de operă.

Prin folosirea unor motive muzicale caracteristice, ca Habanera și Seguidilla, Bizet a deschis drumul adoptării muzicii tradiționale spaniole, care a făcut școală până în secolul al XX-lea, în special prin compozitorii francezi Emmanuel Chabrier sau Maurice Ravel.

1654 – A decedat William Harvey, medic englez, celebru pentru faptul că a elaborat teoria exactă a circulației sanguine.

Hieronymus Fabriciust, profesorul lui Harvey de la Padova, a descoperi existența valvulelor venoase, dar fără a înțelege rolul acestora. Harvey nu a fost mulțumit de explicațiile date de maestrul său și s-a angajat să rezolve problema circulației sanguine.

Spre deosebire de predecesorii săi, William Harvey a lucrat în termeni cantitativi, matematici și a propus metode fizice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice.

În anul 1628, acesta a publicat renumita lucrare Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et Sanguinis in animalibus (Cercetarea anatomică despre mișcarea inimii și a sângelui în animale; prescurtat De Motu Cordis), care a demonstrat justețea teoriei sale pe tema circulației sângelui în organismul uman.

Lucrarea conținea descrierea sistemului circulator, al cărui element de bază este inima, care pompează sângele din artere în aortă și mai departe spre extremități și ale părți ale corpului.

Harvey a dovedit, totodată, că inima transfuzează la fiecare oră 245 kg sânge. Acest rezultat l-a obținut folosindu-se de calcule hidraulice.

În acest timp, William Harvey devenise deja medicul de curte al lui Iacob I și, după moartea acestuia, al regelui Carol I. În anul 1636, l-a însoțit pe Earlowi Arundel într-o călătorie diplomatică la curtea împăratului german. Folosindu-se de ocazie, Harvey și-a prezentat teoria sa privind construcția sistemului circulator, la Norymberg.

După izbucnirea Războiului Civil în Anglia și atacul armatei parlamentare, a fost alături de rege în lupta de la Edghill, din 23 octombrie 1642, în calitate de medic personal al regelui.

Având în vedere opiniile sale regaliste, oamenii lui Cromwell i-au demolat casa, distrugând cu această ocazie majoritatea notițelor.

În anul 1651, William Harvey a publicat studiul de embriologie intitulat Exercitationes de Generatione Animalium. Primul semnal al existenței epigenezei, care tratează dezvoltarea ca proces de trecere a substanțelor simple în structuri tot mai complicate, au fost experimentele lui Harvey pe embrionii de găină.

1444 – A fost semnat Tratatul de alianță dintre Iancu de Hunedoara și Ștefan Tomșa, regele Bosniei, împotriva turcilor și dușmanilor.

Tratatul a fost reînnoit la 11 noiembrie 1449.

1267 – A fost menționat pentru prima dată oraşul Mediaş.

1098 – Oraşul Antiohia a fost pierdut de turci în urma asediului cruciaţilor în cadrul Primei Cruciade.

Asediul Antiohiei a avut loc în timpul primei cruciade, în perioada octombrie 1097 – iunie 1098. Cruciaţii  au asediat oraşul apărat de musulmani din 21 octombrie 1097 până pe 2 iunie 1098.

Antiohia fusese pierdută de Imperiul Bizantin în mâinile turcilor selgiucizi de puţină vreme, în 1085. Din 1088, guvernatorul musulman al Antiohiei fusese Yaghi-Siyan.

Yaghi-Siyan era îngrijorat de înaintarea în Anatolia a armatelor cruciate (1097) şi el a cerut ajutor în statele vecine musulmane, dar fără succes.

Cruciaţii au sosit în faţa porţilor Antiohiei pe 20 octombrie 1097, conduşi de Godfrey de Bouillon, Bohemund de Taranto şi Raymond al IV-lea de Toulouse.

În timp ce Raymond dorea să dea imediat atacul, Godfrey şi Bohemund preferau să asedieze oraşul. Raymond a cedat fără nicio tragere de inimă şi, a doua zi, cruciaţii au încercuit parţial oraşul.

Asediul trena şi, în decembrie, Godfrey s-a îmbolnăvit, iar proviziile, care fuseseră din belşug până în acel moment, au început să se sfârşească odată cu venirea iernii.

Din cauza lipsei de provizii, în tabăra cruciaţilor a apărut foametea, care a omorât atât oamenii, cât şi caii: unul din şapte oameni a pierit de foame şi au mai rămas în viaţă numai 700 de cai. Au mai primit ajutoare care, însă, nu au reuşit să aprovizioneze în cantităţi suficiente tabăra cruciadă.

Odată cu sosirea primăverii au început a sosi aliaţii cruciaţilor. În martie, a ancorat în portul Sfântul Simeon o flotă engleză condusă deEdgar Atheling, care aducea din Constantinopol materiale pentru construirea maşinilor de asediu. Acestea au condiţionat primele rezultate importante ale asediului.

Asediul a continuat, iar la sfârşitul lunii mai 1098, în ajutorul Antiohiei a sosit o armată musulmană din Mosul sub comanda lui Kerbogha. Această armată era mult mai numeroasă decât cele care încercaseră până atunci spargerea asediului creştin.

Cruciaţii şi-au dat seama că trebuie să cucerească Antiohia mai înainte de sosirea întăririlor musulmanilor lui Kerbogha. Bohemund a reuşit să stabilească contacte cu Firouz, un sodat armean care păzea Turnul celor Două Surori, care dorea să se răzbune din motive personale pe Yaghi-Siyan, şi l-a mituit pentru ca să deschidă poarta cetăţii.

Bohemund a convocat adunarea cruciaţilor şi le-a cerut ca, după cucerirea oraşului prin mită şi trădare, să fie de acord să i-l ofere lui ca pradă de război. Raymond a răspuns furios că oraşul trebuie predat împăratului bizantin, aşa cum se căzuse de acord la Constantinopol în 1097, dar Godfrey, Tancred, Robert şi alţi lideri creştini au fost de acord cu pretenţiile lui Bohemund.

La 2 iunie, Firouz i-a transmis lui Bohemund să mimeze un marş spre coloana în înaintare lui Kerbogha, iar mai apoi să se întoarcă noaptea şi să atace zidurile cetăţii. După ce a fost dusă la îndeplinire această schemă, Firouz a deschis porţile turnului pe care îl apăra şi oraşul a fost invadat de creştini.

Creştinii sirieni rămaşi în cetate au deschis la rândul lor restul porţilor şi au participat alături de cruciaţi la masacrarea musulmanilor.

În timpul violenţelor, cruciaţii au ucis şi creştini localnici alături de musulmani, inclusiv pe fratele lui Firouz.

Yaghi-Siyan a încercat să fugă, dar a fost prins de creştinii sirieni în afara zidurilor cetăţii, a fost decapitat, iar capul lui i-a fost oferit lui Bohemund.

La sfârşitul zilei de 3 iunie, cruciaţii controlau cea mai mare parte a oraşului. Patriarhul ortodox al Antiohiei a fost reinstalat în funcţie de legatul papal, Adhemar de Le Puy, care spera să păstreze bunele relaţii cu bizantinii.

Leave A Reply

Your email address will not be published.