19 iunie 1983, a fost inaugurat podul rutier de la Agigea, cu o lungime totală de 300 m

0 32

2011 – Pasajul Basarab a fost deschis traficului auto.

Este cel mai lung pod hobanat din România, având o lungime de 360 m, cel mai lat pod hobanat urban din Europa – 43,3 m, cel mai lung pasaj rutier din Bucureşti – 1,9 km, cel mai complex ansamblu de poduri din Capitală – viaducte de beton armat, pod metalic în arc (120 m), pod metalic hobanat şi cel mai mare punct intermodal din România.

2001 – La Institutul de Cardiologie „Prof. Dr. C. C. Iliescu” Fundeni s-a efectuat primul implant de cord artificial complet în interiorul bolnavului, prima intervenţie de acest gen din Europa Centrală şi de Est.

2001 – A fost redeschis pentru public Muzeul figurilor de ceară (muzeul Grevin din Paris), dupa şase luni de lucrări de restaurare, primele de la inaugurarea sa în 1882.

Printre cele 80 de noi exponate se numără şi statuile actorului Arnold Schwarzeneger, designerului Jean-Paul Gaultier, cântăreţului Ray Charles etc.

1999 – Forţele sârbe s-au retras din zona 2, situată în centrul şi estul provinciei Kosovo, conform acordului încheiat cu NATO.

1992 – România şi Republica Azerbaidjan au stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă.

1987 – Biserica Sfânta Vineri – Hereasca, din Bucureşti, datând din 1645, cu hramul Cuvioasa Parascheva, a fost demolată din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.

Prin grija preotului paroh Gheorghe Bogdan, cea mai mare parte a bunurilor sacre ale bisericii au fost salvate, fiind date în custodie Mănăstirii Cernica şi Muzeului Hereşti.

1983 – A fost inaugurat podul rutier de la Agigea, cu o lungime totală de 300 m, circulaţia desfăşurându-se pe patru benzi.

1953 – Soţii Julius şi Ethel Rosenberg au fost executaţi în SUA (în ciuda protestelor internaţionale) sub acuzaţia că au livrat Uniunii Sovietice secretul bombei atomice (în 1993, la 40 de ani de la execuţie, soţii Rosenberg au fost achitaţi).

1930 A avut loc prima trecere în zbor, cu planorul, peste Canalul Mânecii, efectuată de canadianul Robin Beardmore.

1906 – S-a deschis, în parcul din Dealul Filaretului (actual Carol I), Expoziţia generală română, dedicată împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I (1866-1914).

1899 – A venit pe lume George Călinescu, critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.

Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.

Şi-a semnat întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.

Gheorghe Vișan (numele adevărat) a fost crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu femeia în casă și copilul, s-a mutat la Botoșani, apoi la Iași. Aici, Gheorghe Vișan (viitorul scriitor) a fost înscris la Școala Carol I, de pe lângă Liceul Internat.

În 1907, Maria Vișan (mama sa naturală) a acceptat ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De atunci, s-a numit Gheorghe Călinescu (acesta a rămas, pe tot parcursul vieții, numele său oficial, utilizarea – evitată consecvent de scriitorul însuși –, atât în exprimarea orală, cât și în scris, a prenumelui George).

Primele două clase primare le-a făcut la Iași, la Colegiul Carol I, celelalte două la București, la Școala Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la București și și-a încheiat studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr și pe cele universitare la Bucureşti, la Facultatea de Litere și Filozofie.

A fost profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi a plecat la Roma, pentru doi ani cu o bursă oferită de Academia din România, instituție de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan.

În 1926, acesta s-a mutat cu chirie într-o casă din București, a obținut o detașare la Liceul Gh. Șincai și a citit pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. A editat, de asemenea, revistele Sinteza în (1927), în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personală Capricorn în (1930).

Aventura de a avea propria sa revistă s-a încheiat cu un eșec financiar, dar în paginile acestor reviste a descoperit rețeta criticii aplicate literaturii române. Cele două reviste au constituit astfel un soi de poligon de încercări. Dar cea mai fertilă experiență e cea de cronicar la revista Viața românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu.

Din 1931 a devenit profesor definitiv de literatură română. În 1933 a inaugurat în Adevărul literar și artistic rubrica celebră Cronica mizantropului, care a dat titlul cărții de eseuri.

Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creanga ș.a.).

A publicat, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului.

A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste până în anul morții, în 1965.

A scris romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului.

A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.

Intelectual cu idei de stânga, dar care, în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea, a publicat în Revista Fundațiilor Regale ode ditirambice la adresa monarhului, G. Călinescu a aderat, după abdicarea regelului Mihai și instaurarea comunismului, în 1947, la noua ideologie, surâzându-i avantajele practice obținute de pe urma acestei adeziuni.

A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, (la Kiev, Moscova, Leningrad, 1949) și în China comunistă (Am fost în China nouă, 1953) , publicându-și impresiile de călătorie în aceste două volume.

În anul 1953 i-a apărut romanul Bietul Ioanide, iar începând cu 1956, a reintrat în viața literară printr-o rubrică permanentă (Cronica optimistului) ținută în săptămânalul cultural Contemporanul.

Începând cu anii 1955-1956 și până la moarte (12 martie 1965), scriitorul a fost reabilitat, formulându-se numai aprecieri pozitive privind angajarea sa civică, activitatea sa de intelectual democrat din perioada interbelică.

Şi-a retipărit aproape întreaga operă, cu excepția Istoriei sale monumentale, care a fost republicată în anii 80, de asistentul său, devenit între timp profesor, Alexandru Piru.

1878 – România a prezentat, prin I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu, Congresului de la Berlin (desfăşurat în perioada 1/13.VI-1/13.VII.1878), un Memorandum, sintetizat în următoarele cinci puncte: nicio parte a teritoriului să nu fie dezlipită de la statul român; teritoriul naţional să nu servească ca drum de trecere al trupelor ruseşti din Bulgaria; România, în virtutea drepturilor ei seculare, să ia din nou în stăpânire gurile Dunării, inclusiv Insula Şerpilor; să primească despăgubiri proporţionale forţelor angajate în luptă; independenţa ei să fie solemn recunoscută şi teritoriul ei declarat neutru.

1866 – A apărut Legea asupra taxelor vamale, prima organizare vamală a Principatelor Române.

1865 – A murit Evanghelie Zappa, moşier, negustor şi întreprinzător aromân, binecunoscut, la jumătatea secolului al XIX-lea, atât în Ţările Române, cât şi în Grecia.

A fost primul care a lansat, cu mulţi ani înaintea francezului Pierre de Coubertin, ideea renaşterii olimpismului modern. În acest sens, Zappa a redactat un proiect şi a creat un fond necesar organizării jocurilor şi construcţiei unui aşezământ olimpic (Zappeionul din Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferinţe şi cu săli de gimnastică).

În anii 1859 şi 1870, statul grec a organizat, cu fondurile date de el, două ediţii modeste ale olimpiadelor moderne.

În România, Zappa a susţinut financiar construcţia Ateneului şi înfiinţarea Academiei Române, precum şi reclădirea Bucureştiului, pârjolit de un mare incendiu.

1857 – La Paris a fost încheiat un Tratat între Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman, cu privire la frontiera dintre acesta din urmă şi Rusia, prin care s-a hotărât ca Delta Dunării şi Insula Şerpilor să fie repuse sub suveranitatea Porţii Otomane, în loc de a fi alipite Moldovei.

1848 – Guvernul provizoriu al Valahiei a fost arestat în urma unui complot al boierimii reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București).

În urma unor acțiuni energice a maselor, Guvernul provizoriu a fost eliberat, iar cei doi colonei arestați.

1846 A fost jucat, în SUA, primul joc de baseball din istorie, după regulile recunoscute şi astăzi.

Leave A Reply

Your email address will not be published.