28 iunie 1919, a avut loc semnarea Tratatului de la Versailles (Franţa), între Puterile Aliate şi Germania

0 25

2004 – Au început lucrările summit-ului NATO de la Istanbul, primul summit în formulă largită de 26 de membri, la care România a participat în calitate de membru al Alianţei.

2001 – Fostul preşedinte iugoslav Slobodan Miloşevici a fost extrădat către Tribunalul Penal Internaţional pentru a fi judecat.

1994 – În Japonia, secta criminală Aum Shinrikyo a răspândit gaz toxic sarin în metroul din Tokio, ucigând 7 persoane şi rănind 660.

1994 – 167 de parlamentari au depus în Parlamentul României cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui Ion Iliescu.

1991 – Ultima sesiune a CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), de la Budapesta, la care au participat Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Mongolia, Polonia, România, Ungaria, URSS şi Vietnam, a adoptat Protocolul privind desfiinţarea organizaţiei, urmând ca hotărârea să intre în vigoare la 90 de zile de la ratificarea acestuia.

CAER a fost creat la 25.I.1949, la Varşovia, de şase ţări socialiste: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi URSS.

Au mai devenit membre ale CAER: RDG – 1950; Mongolia – 1962; Cuba – 1972; RS Vietnam – 1978.

1984 – În Republica Socialistă România, Marea Adunare Naţională a adoptat „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”.

1977 – Plenara C.C. a P.C.R. a hotărât desfiinţarea cenzurii în forma ei de pâna atunci, trecând întreaga răspundere pentru conţinutul publicaţiilor, programelor de radio şi tv, redactorilor şefi, redacţiilor şi editurilor, pe lângă care s-a decis constituirea unor consilii de conducere, formate din activişti, specialişti, muncitori.

1967 – Israelul a anexat Ierusalimul de est.

1964 – Militantul de culoare Malcolm X a fondat organizaţia radicală pentru drepturile americanilor de culoare, Unitatea Afro-Americană.

1956 – Muncitorii din orașul polonez Poznań au declanșat proteste de masă împotriva guvernului comunist, proteste ce au fost înăbușite violent în zilele ce au urmat.

1948 – A fost fondată Uniunea Internaţională a Arhitecţilor (UIA), la Lausanne/Elveţia, prin unificarea Comitetului Internaţional Permanent al Arhitecţilor (creat în 1867) şi a Reuniunilor Internaţionale ale Arhitecţilor (întemeiate în 1931).

1948 – Organizaţia comunistă internaţională Cominform, subordonată Moscovei, a dat publicităţii  „Rezoluţia privind situaţia din Partidul Comunist din Iugoslavia”.

Iugoslavia a fost expulzată din blocul comunist.

1948Din iniţiativa UNESCO a fost înfiinţat, la Praga, Institutul Internaţional de Teatru.

1946 – A fost creată Organizaţia Internaţională de Radiodifuziune şi Televiziune.

1941 – Sovieticii au oprit execuţiile în masă de la închisoarea Brygidki, Lwow (Polonia), începute la 22 iunie.

Dintre cei 13.000 de prizonieri, majoritatea polonezi, doar 600 au fost cruţaţi.

1940 – Armata Sovietică a ocupat teritorii româneşti în urma Pactului Hitler-Stalin.

Ocuparea teritoriilor româneşti, foste părţi ale Principatului Moldova independent şi apoi sub suzeranitatea Imperiului Otoman, foste părţi ale Imperiului Austriac şi Imperiului Rus a fost făcută de străini din Basarabia şi Bucovina de nord, sau mai simplu părţi ale României ca succesoare de drept al Principatului Moldovei şi Principatului Munteniei, de către Armata Sovietică.

Ocuparea nepedepsită a teritoriilor româneşti a fost asigurată de semnarea în prealabil a Pactului dintre Germania Fascistă şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin (23 august 1939).

Premizele acestui furt l-au constituit: ambiţiile Germaniei Fasciste şi ale URSS de reviziure a hotarelor acestora din contul statelor naţionale mai slabe militar din Europa Centrală şi de Est (Polonia, România, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania); guvernarea României prin dictatură regală de către un rege slab precum era Carol al II-lea; incapacitatea militaro-economică a României interbelice de a face faţă unui război defensiv atât împotriva Germaniei Fasciste, cât şi împotriva URSS; lipsa aliaţilor defensivi ai României în momentul primirii Notei ultimative din partea URSS de cedare necondiţionată a unor mari teritorii româneşti la 26 iunie 1940 (se includ atât ineficienţa militară a Micii Înţelegeri (Cehoslovacia-România-Iugoslavia), semnată la 1920, cât şi Armistiţiul de pace al Franţei cu Germania Hitleristă, la 17 iunie 1940).

Nota ultimativă a URSS, croită cu mult sânge rece, se încadra perfect înţelegerilor anterioare dintre Germania şi URSS, conjuncturii internaţionale europene în care aliaţii României erau incapabili de ajutor, precum şi situaţiei interne dificile a României.

În acel tragic moment istoric, România era guvernată de Regele Carol al II-lea care făcuse un lucru inadmisibil pentru un guvernant, şi anume a lichidat fizic persoana charismatică a Căpitanului şi întemeietorului Legiunii Arhanghelului Mihail, Corneliu Zelea Codreanu, precum şi altor membri de vârf, înscenând o evadare din închisoare.

Lichidarea fizică şi arestările în proporţie de 90% din conducerea Legiunii Arhanghelului Mihail i-a dezorganizat pe legionari, aducând la cârma mişcării o persoană mediocră şi foarte controversată precum Horia Sima.

Legionarii s-au răzbunat pe guvernare prin asasinarea Primului-Ministru Armand Călinescu, după care oamenii regelui Caroll II-lea au reacţionat prin metode medievale, atentatorii fiind executaţi pe loc şi lăsaţi cu zilele să putrezească în stradă.

Au avut loc sute de execuţii mai mult la întâmplare pe teritoriu, pornind un cerc vicios de violenţe în România.

Instaurarea dictaturii regale, prin dizolvarea parlamentului, şi măsurile represive împotriva conducerii legionare susţinute de masele largi au demonstrat incapactatea Regelui Carol a II-lea de a guverna, precum şi situaţia dificilă în interiorul României.

În conjunctura naţională şi internaţională, România a fost prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce au afectat România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.

Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, a convocat Consiliul de Coroană în două şedinţe la amiază şi în seara zilei de 27 iunie 1940, în componenţa a 27 de miniştri şi consilieri regali la prima şedinţă şi aceeaşi componenţă plus Alexandru Vaida-Voevod la a doua şedinţă.

Rezultatul primei şedinte a Consiliului de Coroană, 27 iunie 1940, a fost 11 contra cedării teritoriilor; 10 au acceptat cedarea teritoriilor; 5 pentru discuţii; 1 rezervat (Gheorghe Tătărescu, Primul-Ministru al României).

Rezultatul celei de-a doua şedinţe a Consiliului de Coroană, din 27 iunie 1940: 6 contra cedării teritoriilor (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu); 19 au acceptat cedarea teritoriilor; 1 expectativ – Victor Antonescu; Administraţia şi Armata română s-au retras de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României, precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940, primele unităţi militare sovietice au pătruns în teritoriile supuse ultimatumului.

1936 – În nordul Chinei, invadatorii japonezi au înfiinţat statul marionetă Manciuko.

1928 – A avut loc, la Ciuguev, lângă Harkov (URSS), Congresul al IV-lea al Partidului Comunist Român.

Membrii Congresului l-au desemnat ca secretar general (1928-1931) pe Vitali Holestenko (Barbu), membru al Partidului Comunist Ucrainean.

1923 – A fost adoptată Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclama principiul respectării şi garantării proprietăţii creaţiilor intelectuale.

1919 – A avut loc semnarea Tratatului de la Versailles (Franţa), între Puterile Aliate şi Germania, document ce punea capăt, din punct de vedere diplomatic, primei conflagraţii mondiale (28.VII.1914 – 11.XI.1918).

Tratatul a fost ratificat de România, la 14.IX.1920.

Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de 6 luni purtate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea oficială a Primului Război Mondial între forțele Aliaților (Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) și cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Hungary, Imperiul Otoman, Bulgaria).

Tratatul este urmarea armistițiului semnat la 11 noiembrie 1918, în pădurea din Compiègne, ce a pus punct luptelor. Tratatul stipula ca Germania să-și asume completa responsabilitate pentru declanșarea războiului și să plătească mari compensații (reparații de război) trupelor aliate. Germania pierdea, de asemenea, teritorii în favoarea țărilor vecine, suferea o severă limitare a forțelor militare și a fost deposedată de coloniile sale africane și cele de dincolo de ocean.

Reprezentanții noului Guvern german (Republica de la Weimar) au fost obligați de către învingători să semneze acest tratat, altfel luptele aveau să înceapă iarăși. Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Müller, a semnat Tratatul la 28 iunie 1919.

Tratatul a fost ratificat de către Liga Națiunilor la 10 ianuarie 1920. În Germania, tratatul a cauzat un șoc, resimțit, deseori, ca o traumă sau un complex anti-Versailles, care, eventual, a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar, în 1933, și la accederea lui Adolf Hitler la putere.

Condiții

Tratatul prevedea crearea Ligii Națiunilor, un țel important pentru președintele american Woodrow Wilson. Liga Națiunilor avea să arbitreze conflictele dintre națiuni înainte ca ele să fi ajuns la război. Nu toate cele “14 puncte” ale președintelui Wilson au fost realizate, spre exasperarea atât a germanilor, cât și a lui Wilson. Cu alte cuvinte, principiul naționalităților s-a aplicat inconsecvent, doar atunci când convenea Aliaților victorioși. În cazul unor teritorii locuite în majoritate de populație germană s-a aplicat principiul istoric, nu cel național. Satisfacerea revendicărilor din partea Franței a fost obiectivul principal în acest tratat. Alte prevederi includeau cedarea unor colonii aflate sub dominație germană (Togo, Camerun, Africa Germană de Sud-Vest – azi, Namibia -, Africa Germană de Est – azi, Burundi și Rwanda – și pierderea unor teritorii anexate sau cucerite de către Germania în trecutul recent:

  • Alsacia-Lorena (aparținând Franței, din secolul XVII până în 1871), prin politica expansionistă a lui Ludovic al XIV-lea, a fost redată Franței (14.522 km², 1.815.000 locuitori, (în 1905));
  • Nordul Schleswigului, zona Tønder în Schleswig-Holstein, după Plebiscitul Schleswig, a fost redat Danemarcei (3.228 km² sau 3.938km²);
  • majoritatea teritoriului din Marea Poloniei (“Provinz Posen”) și estul regiunii Pomerania (Prusia de Vest), pe care Prusia îl cucerise în Glasvandul Poloniei, au fost redate Poloniei după Marea Răscoală Poloneză (53.800 km² cu 4.224.000 locuitori (în 1931), inclusiv 510 km² și 26.000 locuitori din Silezia Superioară);
  • zona Hulczyn din Silezia Superioară a fost acordată Cehoslovaciei (316 sau 333 km² și 49.000 locuitori);
  • Estul Sileziei Superioare, după plebiscit, a fost redat Poloniei (3.214 km² cu 965.000 locuitori);
  • zona orașelor germane Eupen și Malmedy a fost acordată Belgiei;
  • zona Soldau din Prusia de Est, incluzând calea ferată pe ruta Varșovia-Gdansk, a fost acordată Poloniei (492 km²).

Inconsecvența aplicării principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul național doar în detrimentul Germaniei, nu și în cazul teritoriilor cu majoritate germană aflate în dispută, a dus la frustrările care au constituit sămânța celui de-al Doilea Război Mondial.

1914 – Asasinarea, de către naționalistul sârb Gavrilo Princip, a arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg , moştenitorul tronului Austro-Ungariei, şi a soţiei sale, la Sarajevo, a marcat izbucnirea Primului Război Mondial.

1913 – A avut loc Conferinţa de pace de la Bucureşti prin care s-a încheiat Al Doilea Război Balcanic.

Prin tratatul semnat la această conferinţă, României i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeţele Durostor şi Caliacra – Cadrilaterul).

1883 – Mihai Eminescu a fost arestat la Baia Mitrașevschi și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu.

1848 – Trupele ruseşti au ocupat Iaşiul în cadrul revoluției pașoptiste din Muntenia și Moldova.

Guvernul provizoriu a părăsit în grabă Bucureştiul, refugiindu-se la Rucăr.

1846 – A fost patentat saxofonul de către Adolphe Sax, în Franţa.

1838 – A avut loc încoronarea reginei Victoria a Marii Britanii.

1835 – S-a inaugurat, la Iaşi, prima instituție de învățământ superior din principatele românești, Academia Mihăileană, unde s-au ţinut cursuri de istorie, drept, chimie, matematică şi de arhitectură.

1635 – Guadelupa a devenit colonie franceză.

1581 – A ieșit de sub tipar „Evanghelia cu învățătură” sau „Cazania”, ultima și cea mai de seamă carte tipărită de diaconul Coresi.

1519 – Carol al V-lea a fost ales împărat al Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană.

1389 – A decedat Ştefan Lazar Hrebeljanovici, cunoscut sub numele de cneazul Lazăr, conducător al sârbilor în bătălia de la Kosovo împotriva armatelor otomane.

A pierit în luptă pe câmpia de la Kosovopolie (câmpia Mierlei) împreună cu cea mai mare parte a nobilimii sârbe. În această bătălie a murit şi sultanul otoman Murad I, ucis de sârbul Milos Obilici.

Cneazul Lazăr este venerat ca un sfânt în Biserica Ortodoxă Sârbă şi este cântat ca un erou în poezia populară.

1358Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, a acordat negustorilor braşoveni liberă trecere pentru negoţul lor cu Ţara Românească.

S-a confirmat existenţa unui drum comercial ce pornea din Transilvania şi continua pe Valea Prahovei şi a Buzăului spre Dunăre, drum care s-a numit „drumul Brăilei”.

Leave A Reply

Your email address will not be published.