6 iulie 1600, Mihai Viteazul s-a intitulat, într-un hrisov, „domn al Valahiei şi Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei”

0 28

2003 – La Singapore, o echipă internaţională de medici a efectuat, în premieră mondială, separarea unor siameze adulte.

2000 – Cele două camere ale Parlamentului federal al Serbia şi Muntenegru au adoptat, în şedinţe separate, trei amendamente la Constituţie, care modificau sistemul de alegere a preşedintelui ţării şi diminuau rolul Muntenegrului în cadrul sistemului legislativ de la Belgrad.

1995 – A avut loc abolirea pedepsei cu moartea în Africa de Sud.

1994 – Premiul UNESCO pentru Pace a fost înmânat principalilor coautori ai acordului israelo-palestinian, semnat la Cairo: premierul israelian Yitzhak Rabin, preşedintele Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, şi ministrul israelian de Externe, Shimon Peres.

1975 – Comore şi-a declarat independenţa faţă de Franţa.

1964 – A fost declarată independenţa protectoratului Nyassaland în cadrul Comunităţii Britanice, cu denumirea Republica Malawi.

1962 – S-a stins din viaţă, la Oxford, Mississippi, William Harrison Faulkner, scriitor American, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1949), maestru al romanului modern.

A scris versuri, romane (Plata soldatului, 1926; Ţânţari, 1927; Sartoris, 1929; Zăcând în ţărână, 1930; Absalom, 1936 – capodopera sa etc.).

Adevăratul timbru al creaţiei sale îl constituie descoperirea Sudului (Cătunul, 1940; Oraşul, 1957; Casa cu coloane, 1959). S-a afirmat ca scenarist de film.

1958 – Alaska a devenit al 49-lea stat al SUA.

1957 – Jucătoarea americană de tenis, Althea Gibson, a devenit prima sportivă de culoare care a câştigat Wimbledon-ul la simplu feminin.

1952 – Tramvaiele au fost scoase din circulaţie la Londra, după aproape un secol de serviciu în slujba călătorilor londonezi.

Mii de oameni au asistat la ultima cursă a unui tramvai din Londra.

1949 – A avut loc deportarea basarabenilor, declanşată la 6.07, ora 2 noaptea, încheiată la 7.07, ora 20.00.

Au fost deportate, în Asia Centrală, 35.796 de persoane.

1947 – În Uniunea Sovietică, a început producţia faimosului pistol automat AK-47.

1946 – SUA au lansat prima bombă asupra atolului Bikini (Pacific).

În perioada 1946-1958 au avut loc în zonă 59 de experienţe cu bombe atomice şi cu hidrogen.

1945 – Stalin a semnat Decretul Prezidiului Suprem al URSS, prin care fostul suveran Mihai I al României a fost decorat cu ordinul Victoria, cu diamante, cea mai înaltă distincţie militară sovietică.

1945 – Nicaragua a fost primul stat care a acceptat formal Carta ONU.

1919 – Dirijabilul englezesc R34 a aterizat la New York, după o călătorie ce a durat 108 ore.

A fost prima traversare a Oceanului Atlantic de către un astfel de aparat de zbor.

1918 – S-a constituit, în Italia, Comitetul de acţiune al românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, pentru Unirea cea mare, sub conducerea profesorului Simion Mândrescu.

1898 – A apărut, la Bucureşti, până la 6 iulie 1907, revista literară „Carmen”.

Publicaţia se distingea printr-un program şi o distincţie modernă, prosimbolistă.

1896 – S-a născut Jean Mihail, regizor român de film. Carieră lui constituie un exemplu de devotament închinat cinematografiei româneşti.

El s-a consacrat instituţionalizării filmului în România, într-un climat puţin favorabil unei astfel de cauze (1923). A lucrat în domeniul filmului artistic şi a semnat regia unor documentare. A fost apoi profesor de regie film la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1950-1952).

1885 – Savantul francez Louis Pasteur a preparat pentru prima dată vaccinul antirabic.

1854 – A încetat din viaţă, la München, George Simon Ohm, fizician german, cel care a efectuat cercetări de electricitate, optică şi acustică.

A studiat (din 1926) trecerea curentului electric prin conductori, stabilind o lege (1927) conform căreia intensitatea acestuia este direct proporţională cu tensiunea aplicată la capetele conductorului şi invers proporţională cu rezistenţă lui (Legea lui Ohm).

1852 – În Bucureşti, pe Podul Mogoşoaiei (azi – Calea Victoriei) s-a deschis cofetăria „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa”, fiii lui Constantin Capşa, cojocar de lux.

1785 – Dolarul a devenit moneda Statelor Unite.

1600 – Mihai Viteazul s-a intitulat, într-un hrisov, „domn al Valahiei şi Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei”

Mihai Viteazul, născut în 1558, la Dragoeşti, a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă, în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Muntenia, Transilvania şi Moldova.

La sfârşitul anului 1588, Mihai Viteazul a devenit stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593, ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor, a devenit voievod al Munteniei, efectiv de pe 11 octombrie.

A aderat la „Liga Sfântă” creştină, constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, din care iniţial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana (Anglia şi Polonia au manifestat rezerve faţă de politica de cruciadă a papalităţii). Ulterior, a aderat şi Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianţă a celorlalte două state, Moldova şi Valahia.

Aron Vodă, domnul Moldovei, a semnat un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianţa antiotomană.

Aderarea Munteniei la „Liga Sfântă” a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini şi a întregii garnizoane otomane staţionată în Bucureşti. Pe acest fundal, Mihai a pornit o ofensivă generală împotriva Înaltei Porţi, atacând cetăţile turceşti de pe ambele părţi ale Dunării (Giurgiu, Hârşova, Silistra). A urmat o serie de victorii împotriva tătarilor şi turcilor (Putineiu, Stăneşti), culminată cu incendierea Rusciukului.

După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă a pornit o campanie similară. Datorită recunoaşterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă şi succesorul sau, Răzvan Ştefan, Mihai a trimis o delegaţie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relaţiile munteano-transilvănene. Nerespectând porunca domnitorului, delegaţia de boieri, condusă de mitropolitul Eftimie, a semnat un tratat cu Bathory, prin care Mihai devenea locţiitorul acestuia pe propriul său tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt.

Comandând o armată de cca. 16.000 de ostaşi, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduşi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul a obţinut victoria la Călugăreni – 13 august 1595.

Contraofensiva otomană l-a forţat să se retragă în munţi, aşteptând sprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, Ştefan Răzvan a fost înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor.

Mihai Viteazul a început (cu sprijin transilvănean şi moldovean) eliberarea oraşelor Târgovişte (5-8 octombrie 1595), Bucureşti (12 octombrie 1595) şi Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

În 1594 şi în anii următori, Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc, Sistova, Nicopole şi Vidin.

Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreţii lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est şi Plevna în vest. Această acţiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul, care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeaşi perioadă.

În 1601, Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii odată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel Dobrogea şi gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.

Întreaga creştinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”.

Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de „Sfânta Alianţă”. În Transilvania, Sigismund a renunţat la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea înclinat către politica polonă). În această situaţie, unitatea militară a ţărilor române s-a diminuat, iar Mihai Viteazul, pus în faţa destrămării coaliţiei antiotomane, a decis aplicarea „planului dacic”, în speţă, Unirea celor trei provincii.

În iulie 1599, a trimis o solie la Praga, pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârşitul aceluiaşi an, a intrat în Transilvania prin pasul Buzău, şi după victoria asupra lui Andrei Bathory, şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia, pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy. În mai 1600, Mihai Viteazul l-a alungat de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingându-l la Bacău, realizând astfel, prima unire a ţărilor române.

Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Valahiei, Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei”.

1535 – Filosoful şi demnitarul englez Sir Thomas Morus (More), A FOST executat pentru trădare împotriva regelui Henric al VIII-lea al Angliei.

Thomas More (d. 6 iulie 1535, Londra) a fost avocat, scriitor şi om de stat englez, un erudit umanist. A fost Lord Cancelar, din 1529 până în 1532.

Morus este autorul faimoasei şi controversatei sale lucrări „Utopia”, care a apărut în 1516, în care a introdus termenul de „utopie” ( în greacă „niciun loc”, dar similar cu „eu topos” – „loc fericit”), numele dat de el unei naţiuni insulare ideale, imaginare, al cărui sistem politic a fost descris în această carte.

A refuzat să–l recunoască pe Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunţe la principiile sale şi la religia sa catolică, acel refuz având drept consecinţe închiderea sa în Turnul Londrei, şi apoi executarea lui pentru înaltă trădare.

În 1935, la patru sute de ani de la moartea sa, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică şi a fost apoi declarat protectorul politicienilor şi oamenilor de stat, de către papa Ioan Paul al II-lea.

Ziua în care este serbat în calendarul catolic, 22 iunie, este aceeaşi cu ziua sfântului John Fisher, singurul episcop din perioada Reformării Engleze care şi-a păstrat fidelitatea faţă de papă.

John Fisher şi Thomas Morus au fost închişi, în aprilie 1535, în Turnul Londrei, în acelaşi timp şi din aceleaşi motive.

Fisher a fost executat înaintea lui Thomas Morus, pe 22 iunie 1535. Morus a fost canonizat şi de Biserica Anglicană în 1980.

1483 – Richard al III-lea a fost încoronat rege al Angliei.

Richard al III-lea (2 octombrie 1452 – 22 august 1485) a fost ultimul rege din Casa de York şi înfrângerea lui în Bătălia de la Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze şi sfârşitul dinastiei Plantagenet.

1413 – A apărut prima menţiune documentară a Episcopiei din Rădăuţi.

1189 – Richard I, supranumit „inimă de leu”, a fost încoronat rege al Angliei.

Leave A Reply

Your email address will not be published.