(FOTO) Şcoala ramelor pe ploaie în largul insulei nimfei Calypso

0 11

Surpriză pentru cadeţii bordului în această dimineaţă de duminică. Suntem în continuare la ancoră lângă insula Othonoi din nord-vestul insulei Corfu, cel mai vestic punct al Greciei, ne propunem să plecăm abia spre seară şi pentru a nu irosi timpul – chiar dacă este duminică – s-a hotărât coborârea bărcilor pentru ceea ce aici la bord se numeşte în mod tradiţional „şcoala ramelor”.

Cadeţii au fost împărţiţi în cinci „armamente” (echipaje) pe cele două bărci de 10+1 ale N.Ş.Mircea. După lăsarea bărcilor la apă în cele două borduri de pe puntea dunetă este rândul cadeţilor să coboare. Cum? În mod tradiţional, adică pe „atârnători”! Nu râdeţi, termenul marinăresc se referă la parâmele cu noduri (denumite nuci!) din loc în loc pe care cadeţii coboară de pe puntea dunetă în barcă.

Încalecă copastia (balustrada), apucă zdravăn cu mâinile atârnătorul, se desprind de punte, se balansează puţin şi apoi cu ajutorul mâinilor şi cu parâma strânsă între picioare pentru a controla căderea se lasă uşor în barcă.

Un fleac nu-i aşa? Poate pentru unii, pentru alţii lucrurile sunt mai complicate. Dacă băieţii în general se descurcă bine, cu mici excepţii, fetele au unele ezitări. Nu toate însă. Ioană Brumă „aterizează” perfect în barcă, fără nici un fel de probleme. Nici nu este de mirare, ani de zile a fost soldat gradat profesionist aici la bordul N.Ş.Mircea, la staţia radio, şi nu este la prima experienţă de acest fel.

De doi ani este studentă la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” şi iată, acum a revenit la navă din postura de cadet. Colega sa Andreea Manole dă ceva emoţii comandantului navei, se balansează prea mult, scapă parâma dintre picioare dar reuşeşte să se ţină doar în mâini şi apoi să ajungă cu bine în barcă.

Este foarte important să revenim în ţară toţi sănătoşi, fără incidente, accidente sau răniri dar este la fel de important ca practica marinărească şi instruirea să se desfăşoare conform programului şi tradiţiilor de la bord. Iar dacă asta înseamnă coborârea pe atârnători, ei bine, aşa s-a întâmplat. Fără excepţii, atât pentru băieţi cât şi pentru fete. Desigur, precedat de instructajul de rigoare şi cu respectarea tuturor normelor de protecţia muncii.

La cadeţii germani lucrurile stau cu totul altfel. Anul trecut pentru ei şcoala ramelor a fost opţională şi doar 3-4 dintre ei au coborât în barcă. Acum a fost obligatorie şi toţi au fost nevoiţi să pună mâna pe rame. Dar aşa cum aminteam obiectivele practicii ca şi normele sau standardele de protecţia muncii sunt diferite în cele două marine astfel că toţii cadeţii germani au coborât în bărci pe scările de pilot de la puntea centru şi nu pe atârnători.

Sunt în bombard – coborât din motive de siguranţă la o astfel de activitate – împreună cu căpitanul Flaviu Kmen, şeful mecanic maistrul clasa a II-a Cristian Gâzea, şeful de echipaj, caporalul Andrei- Ionuţ Teme, motorist, fericit să fie în barcă după atâtea carturi în „infernul” din sala maşinilor, şi caporalul Marius Duţu, unul dintre timonierii navei detaşat de la o unitate din Brăila.

Ca o paranteză, pe lângă echipajul de bază al navei la fiecare marş sunt detaşaţi la bord numeroşi alţi ofiţeri, maiştri militari sau soldaţi astfel încât putem afirma fără teama de a greşi că pe lângă faptul că este un ambasador al României N.Ş.Mircea este şi Marina Română în miniatură deoarece regăsim aici marinari din foarte multe unităţi şi din aproape toate garnizoanele de marină: Constanţa, Mangalia, Brăila sau Tulcea.

Pentru a încălzi motorul pornim în viteză spre insulă aflată la aproape o milă distanţă de navă. La câteva sute de metri ne oprim să admirăm coasta. Apa este de un albastru incredibil şi foarte limpede. Se văd perfect stâncile de pe fundul mării. Nu degeaba celebrul Jacques Cousteau şi nava sa de cercetare Calypso a revenit de mai multe ori aici.

Potrivit legendei în vechime a fost insula nimfei Calypso care locuia într-una din numeroasele grote de aici. Tot potrivit legendei Odiseu s-a îndrăgostit de Calypso şi a rămas ca un prizonier aici timp de şapte ani. Noi am stat la ancoră doar o zi aici şi din păcate nu am avut timp să explorăm insula. Vremea este ciudată, cu soare şi nori, chiar stropi de ploaie şi o mare puţin agitată astfel că toţi cei din bombard suntem uzi leoarcă.

Mă transfer în barca condusă de maistrul militar clasa a II-a Marius Tomiţă (detaşat de la Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu” pentru acest marş) să-i văd pe cadeţi la treabă. Este mai greu, mai ales pentru cadeţii străini să ţină ritmul. „Unu – rama în apă, doi – rama în aer!” strigă Tomiţă, repetând imediat în engleză pentru că cadetul bulgar Ilian Iliev şi cei doi chinezi se uitau nedumeriţi.

Cadeta germană Julia Singer din cealaltă barcă ne provoacă la o întrecere. Refuzăm politicos, armamentul bărcii este obosit iar timpul este pe terminate, dar Tomiţă promite că data viitoare o să organizăm o astfel de „regată”. Cine crede că şcoala ramelor se face doar pe timp frumos, cu soarele strălucind pe albastrul Mediteranei şi pe mare calmă se înşală.

Începe o ploaie torenţială dar ramele continuă să se scufunde în mare până la expirarea timpului regulamentar. Contabilizăm o altă experienţă, şcoala ramelor pe ploaie în largul insulei nimfei Calypso. Poate că am supărat-o pe nimfă tulburând apele insulei cu entuziasmul tinereţii. Cine ştie?

(Text şi foto: Bogdan Dinu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.