(Foto-Reportaj, Nava Școală Mircea/Examene la bordul „amfiteatrului plutitor” pe Marea Marmara și în Bosfor)

0 14

Penultima zi a marșului, marți, 18 septembrie, ne găsește la jumătatea Mării Marmara, adică din cele aproximativ 100 de mile de la vest la est, noi mai avem la ora 9 dimineața aproximativ 50 de mile până la intrarea în Bosfor, unde sperăm să intrăm în jurul orei 15. Vântul rămâne puternic, dar a mai scăzut față de ieri la aproape 10 metri pe secundă, tot din nord-est, iar noi înaintăm acum cu o viteză de 7,5 noduri. Tot din cauza vântului vremea s-a răcit.

Pe punți, membrii echipajului sunt îmbrăcați acum cu scurte și hanorace. Ne pregătim pentru Bosfor, bărcile sunt trase, preventiv, în interiorul punții dunetă, în timp ce pe caporalul Andrei Teme, motoristul din sala mașinilor, dar și cu rol în bombard, îl regăsesc acum sus pe arborele artimon, „fluturat” zdravăn de vântul puternic, piturând țeava sirenei după reparația de ieri.

Așa cum aminteam, mecanicii trebuie să asigure reparațiile și mentenanța, nu doar la motoare, ci și la toate instalațiile și echipamentele electromecanice de pe punte. Iar dacă acestea se găsesc sus pe catarge, asta e.

 Azi este ziua examenului (colocviului) de practică pentru studenții de la bord, așa că, îmbrăcați regulamentar, sunt risipiți pe la puntea centru în grupulețe, repetă pe ultima sută de metri sau exersează nodurile marinărești, stăpâniți de emoții. Din cauza vântului puternic, examenul se va ține în interior, la careul ofițeri al navei.  Aici, altă atmosferă, academică am putea spune, intimidantă poate pentru studenți în elegantul careu ofițeri.

La masa din stânga, căpitanul Flaviu Kmen, șeful mecanic, și maistrul militar clasa a II-a Cristian Gâzea, șeful de echipaj, îi examinează pe studenți la cunoașterea navei, marinărie și matelotaj, în timp ce la masa din dreapta, căpitanii Sergiu Șerban, șeful practicii, și Florin Albici, secundul navei, conduc examenul la bazele navigației, navigație astronomică, COLREG, etc.

La examen… ca la examen. Unii „cad” pe subiect, alții încearcă să „improvizeze” cu șanse minime pentru exigenții examinatori. Prezintă lucrările de matelotaj, trec întâi pe la examenul de navigație, clasică sau astronomică, constelații, stele, navisferă, după care, mai veseli sau mai triști, ajung la cunoașterea navei, indicarea pe planurile navei a unui traseu ordonat, trebuie să facă față unui „tir” de întrebări despre toate echipamentele și instalațiile de pe navă, să știe să le localizeze și identifice, proceduri în caz de incendiu, avarie, etc., după care ajung pe mâna șefului de echipaj pentru testarea la nodurile marinărești, semnale cu sifleea sau soneria.

Grea treabă, greu examen, toată dimineața nu ajunge pentru examinarea tuturor studenților, așa că la ora mesei comisia ia o pauză să-și refacă forțele și să elibereze careul pentru masa de prânz. „Ostilitățile” continuă, după ora 15, până la ultimul cadet. Rezultatele? Le aflăm de la căpitanul Sergiu Șerban: „Studenții s-au pregătit, unii mai bine, alții mai puțin, poate și din cauza răului de mare și a oboselii acumulate, cu note cuprinse între 7 și 10, iar unii dintre ei s-au remarcat prin cunoștințele acumulate.”

La ora 16, deja intrăm în Bosfor cu un cer și o lumină extraordinară de apus, care amplifică frumusețea de pe ambele maluri. Sărbătoritul zilei, ultimul din acest marș, care este felicitat, chiar aici în strâmtoare, la împlinirea vârstei de 35 de ani, este caporalul Lucian Stoian. Ultimele fotografii de grup la prova, printre ultimele amintiri ale marșului.

Cu siguranță cadeții văd strâmtoarea cu alți ochi acum la întoarcerea acasă, decât în urmă cu o lună. Sunt mai blazați, mai siguri pe ei, au devenit deja tineri lupi de mare. La asfințit, Marea Neagră arată după cum îi este și numele și, ca aproape la fiecare marș de instrucție, își respectă reputația. Ne întâmpină cu nori negri de furtună, ploaie și o mică tornadă pe care o lăsăm liniștiți în siajul de la pupa, pe fundalul podului Sultan Selim, ultimul construit, chiar la intrarea în Bosfor.

 

Se dă ordinul de amarare a tuturor obiectelor de pe punte și de sub punte, nava începe să aibă o mișcare mai pronunțată de tangaj, chiar și puțin ruliu, hublourile de la cabine încep să fie „spălate” de valuri, o ușoară senzație de disconfort se insinuează în rândul cadeților, nu și al echipajului, marinari cu vechime pe mare. Dar un lucru este cert: suntem din nou acasă, aici în Marea Neagră.

(Text și foto: Bogdan Dinu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.