Draga Olteanu Matei, viață de artist pe scena teatrului și filmului românesc

0 214

Eu am o stimă deosebită pentru public. Nu o stimă abstractă, ci una bine precizată, în sensul că nu obişnuiesc să-mi trag spectatorii pe sfoară. Fiindcă publicul poate fi tras pe sfoară, iar actorul se întâmplă să fie tentat s-o facă.

În sălile noastre funcţionează, aţi văzut, o generozitate foarte largă a aplauzelor. E suficient ca cineva să bată din palme şi toţi încep să aplaude. Îi aplaudă şi pe unul şi pe altul, şi pe cel care merită cu adevărat şi pe cel care trage pe sfoară.

Publicul este deci într-un fel în mâna noastră. Noi putem să-I cultivăm, putem să-i inspirăm un gust sigur, dar se întâmplă să-I şi împiedicăm să discearnă ceea ce este de valoare de ceea ce e fals. Degeaba vom veni apoi să spunem că publicul nu ne inţelege, că el nu apreciază arta de calitate. Mai întâi, să-i oferim numai realizări de calitate, pentru a-I ajuta să se formeze, pentru ca apoi să poată distinge el însuşi ce e rău, şi ce e bine.

Publicul de cinematograf, îl cunosc mai puţin. Ceea ce mă întristează, e că nu-i plac filmele româneşti sau mai exact nu-i mai plac. Nuanţaţi cum vreţi, dar acesta este adevărul şi cred că, de multe ori, nu-i plac pe bună dreptate.

Eu n-aş spune că încriminez nici «publicul de bulevard» — copilandrii ăştia zgomotoşi care merg la meciuri şi la cinema în aceeaşi ordine de idei. În loc de morală, mai bine le-am oferi pe bulevard nişte săli de cinema civilizate, care să le inspire respect, să-i facă să simtă de la intrare că pătrund într-un lăcaş unde li se cere o altă ţinută, o altă comportare.” (Cinema nr. 6, iunie 1968)

Actriţa Draga Olteanu Matei s-a născut la Bucureşti, la 24 octombrie 1933, potrivit volumului ”Cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, 1996).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” în 1956. În septembrie, acelaşi an, a debutat în piesa ”Ziariştii” de Alexandru Mirodan. În perioada 1957-1990, a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Amza a făcut un personaj naţional din nea Mărin. Este marele său merit. Am jucat-o pe Veta în „Nea Mărin miliardar‟ şi a fost o mare bucurie pentru mine. Am stat în Oltenia când eram copil, am deprins foarte bine dialectul oltenesc. Am vorbit cu Amza atunci, când m-a chemat să joc, şi când i-am spus cât sunt de fericită. Chiar am vorbit cu Amza şi îi spuneam că aş fi fost foarte supărată dacă nu mă alegea pe mine.Îmi amintesc că eram cu toţii emoţionaţi la scena cu tortul, deoarece nu era decât unul. Dacă nu ieşea din prima, altul nu mai era. Dar când s-a strigat „Motor!‟ totul a ieşit cum s-a văzut în film.

Membră a Generaţiei de Aur a teatrului românesc şi cu o carieră care se întinde de-a lungul a 55 de ani, actriţa Draga Olteanu Matei a încântat spectatorii români interpretând zeci de personaje în filme, spectacole de teatru şi scenete TV. De asemenea, a scris scenariile pentru filmele “Patima” (1974, în colaborare cu regizorul George Cornea), “Dumbrava Minunată” (1980, regia Gheorghe Naghi), dar şi ”Cucoana Chiriţa” (1986, regia Mircea Drăgan) şi ”Chiriţa în Iaşi” (1987, regia Mircea Drăgan), după piesa ”Coana Chiriţa” a lui Vasile Alecsandri.

Draga Olteanu Matei a debutat în film cu un rol în lungmetrajul “Blanca” (1955), regizat de Mihai Iacob şi Constantin Neagu, în distribuţia căruia se regăseau, printre alţii, Amza Pellea şi Silvia Popovici.

Acasă cu soțul meu. Obișnuiam să petrecem împreună noi doi toate sărbătorile, nu doar Revelionul. Ne îmbrăcam frumos, puneam muzică bună, ne uitam și la televizor și dădeam calificative unuia sau altuia. Ne simțeam foarte bine acasă atunci, cum ne simțim și acum. Ce preferam? Ce prefer și în ziua de astăzi, muzică bună, clasică, de bună calitate, fie că e vorba despre compozitori români, fie străini. Ce mă deranjează foarte mult sunt textele de proastă calitate și temele alese. Noi ne luptăm foarte mult pentru limba română și mă doare când văd că oamenii noștri maimuțăresc occidentul cu formule de tipul “OK”, “cool”, etc, fiindcă datoria noastră, a tuturor actorilor români, este să ne apărăm limba.

Printre colegii de platou, alături de care îndrăgita actriţă a jucat, s-au aflat de-a lungul timpului, actorii Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Victor Rebengiuc, Tamara Buciuceanu-Botez, Adrian Pintea, Dem Rădulescu, Emil Hossu, Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu, Mitică Popescu, Octavian Cotescu, Marcel Iureş, Maria Ploae, Radu Beligan, Ilarion Ciobanu, George Constantin, şi mulţi alţii.

A interpretat roluri antologice în filme care au marcat istoria cinematografului românesc: “Setea” (1960, regia Mircea Drăgan), “Un surâs în plină vară” (1963, regia Geo Saizescu), ”Astă seară dansăm în familie” (1972, regia Geo Saizescu), “Pistruiatul” (1973, regia Francisc Munteanu, serial TV), ”Ştefan cel Mare – Vaslui 1475” (1974, regia Mircea Drăgan), “Fraţii Jderi” (1974, regia Mircea Drăgan), “Ilustrate cu flori de câmp” (1974, regia Andrei Blaier), “Filip cel Bun” (1975, regia Dan Piţa), ”Toamna bobocilor” (1975, regia Mircea Moldovan), ”Bunicul şi doi delincvenţi minori” (1976, regia Maria Callas Dinescu), ”Eu, tu şi Ovidiu” (1977, regia Geo Saizescu), ”Iarna bobocilor” (1977, regia Mircea Moldovan), ”Gustul şi culoarea fericirii” (regia Felicia Cernăianu), ”Nea Mărin Miliardar” (1979, regia Sergiu Nicolaescu), ”Iancu Jianu, zapciul” (1980, regia Dinu Cocea), “Buletin de Bucureşti” (1982, regia Virgil Calotescu), “Căsătorie cu repetiţie” (1985, regia Virgil Calotescu), “Cucoana Chiriţa” (1986, regia Mircea Drăgan), “Chiriţa în Iaşi” (1987, regia Mircea Drăgan), ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (1991, regia Nae Cosmescu), ”Dănilă Prepeleac” (1996, regia Tudor Tătaru), ”Ministerul comediei” (1999, serial TV, regia Horaţiu Mălăele), ”Faimosul Paparazzo” (1999, regia Nicolae Mărgineanu, pentru care a primit Premiul Uniunii Cineaştilor din România pentru participarea extraordinară), ”Poveste imorală” (2000, serial TV, regia Constantin Dicu), ”Cuscrele” (2005, serial TV, regia Nae Cosmescu), ”Narcisa Sălbatică” (2010, serial TV, regia Mihai Bauman), ”Măria Sa, Birlic!” (2010, film documentar, regia Carmen Olaru).

Eu nu m-am gândit că o să ajung actriţă, dar a existat de timpuriu ceva. M-am pomenit dintr-o dată gândind bine, recitând bine, dansând bine – toate acestea veneau în joaca mea. Când aveam 3 ani mi s-a dat rolul lui Iepurache-ţac, cel care deschidea uşa lui Moş Crăciun; nu ştiu ce-oi fi făcut eu, lumea s-a amuzat, eu nu-mi aduceam aminte prea bine ce-oi fi făcut eu acolo, nu mă puteam vedea. Atunci însă, când trebuia să optez pentru ceva, aş fi vrut să mă angajez în ansamblul armatei, ca dansatoare. Părinţii mei au insistat pentru institut – n-am crezut nicio clipă că o să intru, erau peste o mie de candidaţi, am intrat 14 şi am rămas până la sfârşit patru.

Ca actriţă de teatru, s-a remarcat în piesele: ”Coana Chiriţa” după Vasile Alecsandri, ”Gaiţele” de Kiriţescu, ”Căruţa cu paie” de Mircea Ştefănescu, ”Hagi Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, ”Domnişoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu, ”Pisica în noaptea de Anul Nou” de D. R. Popescu şi ”Autorul e în sală” de Ion Băieşu. Pe scena Naţionalului, a mai jucat în ”Azilul de noapte” de Maxim Gorki, în ”Crimă pentru pământ”, o dramatizare după romanul cu acelaşi nume al lui Dinu Săraru.

Nu vi se pare că toată lumea se bate cu pumnul în piept… „Tărişoara mea… România‟… Ce mare a fost Caragiale! Sunt româncă, asta sunt. Asta mă alcătuieşte pe mine, nu! Sunt româncă, m-am născut româncă şi româncă o să mor. Sunt o româncă dintre cele care suferă că limba română este batjocorită în halul în care este astăzi şi a ajuns să fie distrusă de nişte mode, altfel nu aş putea să le spun.

După pensionarea sa din Teatrul Naţional (1992), marea actriţă a înfiinţat, la Piatra Neamţ, compania teatrală pentru actori neprofesionişti ”Teatrul Vostru”. A devenit oficial pietreancă la începutul lunii septembrie 2007, când a obţinut buletin de Piatra Neamţ. La 25 octombrie 2007, i-a fost acordat titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ.

Draga Olteanu Matei a lansat, în 2008, audiobook-ul ”Golătatea înconjură, iar foamea dă de-a dreptul”, care cuprinde reţete culinare în versuri, culese, scrise şi povestite chiar de ea.

La 22 aprilie 2010, prin spectacolul ”Frumosu’ de la Marea Neagră” de la Sala Palatului, marii actori Draga Olteanu Matei şi Jean Constantin au sărbătorit, împreună cu cei mai iubiţi actori şi cântăreţi de muzică uşoară, 55 de ani de carieră.

Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos, şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor. Asta e de-a lungul vieţii, dar un sfat pe care l-am primit de la Marcela Rusu, în primii ani de teatru, a fost să râd norocului în faţă. Să nu mă plâng niciodată. Un sfat bun. Dacă vrei să ai noroc râzi norocului în faţă că altminteri te ocoleşte el pe tine!

Contribuţia adusă teatrului şi cinematografiei româneşti a fost recunoscută prin numeroasele premii, titluri, diplome, pe care le-a primit de-a lungul carierei, printre care: Premiul ACIN 1975 (”Ilustrate cu flori de câmp”, ”Filip cel Bun”), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2004), Premiul TVR şi PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriţă (2003), Premiul Gopo pentru întreaga carieră (2010), Premiul pentru întreaga activitate oferit în cadrul Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj (2011).

În 2002, i-a fost acordată distincţia Ordinul Naţional ”Steaua României” de către Preşedinţia României, pentru dăruirea cu care a servit scena şi cultura românească.

În orice epocă, tinerii sunt gata să se ataşeze tuturor timpurilor de personaje care ies mai mult sau mai puţin în evidenţă, dar eu ştiu cu precizie de ce generaţia mea a putut să se orienteze către „personalităţi‟, şi nu către „persoane‟. Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională. Educaţia primită până la vârsta majoratului, experienţele parcurse – iar generaţia mea a trecut prin momente foarte grele – profesorii noştri, adevărate enciclopedii, ne erau călăuze în hăţişul multelor impresii contradictorii ce ne asaltau din toate părţile.

Începând din data de 29 octombrie 2011, Draga Olteanu Matei are o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti. Prezentă la eveniment, îndrăgita actriţă a declarat: “După Dumnezeu, vă mulţumesc tuturor, cei care aţi venit aici şi cei care nu sunt aici, pentru că datorită dumneavoastră eu am fost actriţă, m-am străduit din toată inima să vă bucur şi să vă susţin starea de bine”.

În 2014, i-a fost înmânat de către principesa Margareta, Ordinul ”Coroana României” în grad de Ofiţer, în cadrul unei ceremonii care a avut loc în Holul de Onoare al Castelului Peleş din Sinaia. În acelaşi an, soţul său, dr. Ion Matei, care i-a fost alături 44 de ani, a murit.

Draga Olteanu Matei s-a numărat printre personalităţile culturale ajunse la senectute, care au fost omagiate cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, în 15 ianuarie 2018, la Ateneul Român, eveniment organizat la iniţiativa Ministerului Culturii.

La 3 mai 2018, actriţa a fost internată în secţia de chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Piatra-Neamţ, unde a fost supusă mai multor investigaţii medicale.

Leave A Reply

Your email address will not be published.