Donald Trump, omul providențial al Moscovei

0 131

Prin Tratatul INF din 1987, URSS ( apoi Rusia ) și SUA au distrus toate rachetele nucleare cu baza la sol, cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 și 5 500 km ( rază mică, medie și intermediară ). Rachetele cu rază de peste 5 500 km nu intră sub incidența acestui tratat, fiind considerate balistice intercontinentale ( ICBM ). Datorită acestei înțelegeri, SUA nu a mai construit și nu și-a mai putut amplasa rachetele sale nucleare în Europa. Principalii beneficiarii acestui tratat fiind statele europene și Rusia.

Retragerea unilaterală a SUA din Tratatul INF, anunțată de Trump, aparent nu afectează SUA, întrucît distanța între continentul american și partea europeană a Rusiei este de peste 5 500 km. Trump a crezut că-l păcălește pe Putin cu scuturile ”antibalistice” americane din România și Polonia, de tip VLS MK-41, luate de pe crucișetoarele AEGIS din clasa Ticonderoga. Care pot lansa și rachete de croazieră Tomahawk, înarmate cu focoase nucleare miniaturizate W80 de 5-50 Kt. Numai că rachetele de croazieră americane au o viteză de 20 de ori mai mică decît rachetele balistice rusești și amprenta lor termică poate fi reperată din satelit încă de la lansare.

De aceea, Pentagonul fierbe, știiind că a rămas descoperit și că are nevoie urgentă de noi tipuri de rachete balistice pe care să le amplaseze în Europa, în apropierea granițelor Rusiei. Singura problemă la care președintele Donald Trump nu s-a gîndit, este aceea că SUA nu mai dispune de motoarele rachetă necesare construirii acestor vehicule. Atîta timp cît NASA a primit fonduri mari, armata americană a avut la dispoziție cele mai puternice motoare rachetă. Dar în ultimii 15 ani NASA a devenit o fantomă a celei care a trimis primii oameni pe Lună. Așadar în mod involuntar, prin ieșirea SUA din Tratatul INF, Trump îi face un serviciu lui Putin. Din care Rusia cîștigă enorm.

O rachetă balistică capabilă să lovească, cu un focos nuclear cîntărind 650-1 000 kg ( cu puterea de 1 – 8. Mt ), o țintă aflată la distanța de 1 500-2 500 km, cîntărește 18-24 t, are lungimea de 15-20 m și diamentrul de 1.5-1.8 m. Racheta are 1-2 trepte, o viteză de 4.5 km/s, apogeul la altitudinea de 600-900 km. Motoarele sale trebuie să dezvolte o tracțiune de cel puțin 75 000-100 000 kgf. Rachetele folosite de scuturile antibalistice americane GBMD, SM-3 ( 1b, 2 ) și THAAD au o tracțiune mult prea mică și sunt inutile.

Concluzia este că Rusia poate utiliza, un singur motor RD-191, de la racheta Angara, construind și operaționalizînd în 6-8 luni o nouă rachetă balistică nucleară, cu o rază de acțiune de pînă la 5 000 km. Ceea ce pentru SUA este catastrofal. România și Polonia sunt în cea mai nefericită situație, întrucît pe teritoriul lor au fost amplasate scuturile antibalistice americane. Dacă pînă acum, timpul la dispoziție pentru a corecta o eroare la lansarea accidentală a unei ICBM era de 20-25 de minute ( timpul parcurs de o ICBM din Rusia pe continentul ameriacan ), acum nu mai rămîn decît 4 minute ( distanța Rusia-Polonia sau Rusia-România fiind în jur de 1 000 km ). Totodată, România și Polonia deven ținte ale mega focoaselor de 8 Mt de pe rachetele balistice rusești. Focoase care nu neutralizează numai scuturile americane ci au o capacitate de distrugere uriașă a populației și a infrastructurii.

(Vasilescu Valentin)

Leave A Reply

Your email address will not be published.