Oratoriul de Crăciun-Muzica inimii

0 16

Oratoriul de Crăciun (Germană: Weihnachts-Oratorium), a fostcompus de Johann Sebastian Bach pentru a fi interpretat în biserică pe perioada Crăciunului. Opera a fost creată pentru Crăciunul din 1734 și încorporează muzică din compoziții mai vechi, inclusiv trei cantate seculare compuse în 1733 și 1734 și o cantată de biserică, acum pierdută. Data este confirmată de Bach în manuscris.

În afară de reprezentaţia din1734, lucrarea nu a mai fost interpretată până în 1857 când a fost pusă în scenă de Sing-Akademie zu Berlin sub bagheta lui Eduard Grell. Oratoriul de Crăciun este un exemplu sofisticat de parodie muzicală. Autorul textului este necunoscut, deși un colaborator frecvent al lui Bach pentru oratoriile sale era Christian Friedrich Henrici (Picander).

Lucrarea aparține unui grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui Bach în 1734 și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind Oratoriul de Înălțare și Oratoriul de Paști. Toate sunt parodii ale unor compoziții mai vechi, deși Oratoriul de Crăciun este de departe cea mai lungă și complexă lucrare.

Oratoriul este structurat în șase părți, fiecare parte fiind compusă pentru interpretare la una din evenimentele importante din perioada Crăciunului. Lucrarea este adesea interpretată integral sau împărțită în două părți egale. Durata totală a lucrării este de aproape trei ore.

Prima parte (pentru Ziua Crăciunului) descrie nașterea lui Iisus, a doua (pentru 26 decembrie) vestirea păstorilor, a treia (27 decembrie) adorarea păstorilor, a patra (pentru Anul Nou) tăierea împrejur a Domnului, a cincea (prima duminică după Anul Nou) călătoria Magilor iar a șasea (Boboteaza) adorarea Magilor.

Structura narativă a lucrării este definită în mare parte de cerințele bisericii pentru calendarul Crăciunului 1734/1735. Bach a abandonat practica sa uzuală să compună cantatele sale bazându-se pe textele Evanghelice care reflectau sărbătoarea calendaristică a zilei respective pentru a obține o structură narativă coerentă.

Asta ar fi avut ca rezultat fuga Familiei Sfinte înainte de sosirea Magilor, ceea ce ar fi fost nepotrivit pentru un oratoriu compus cu intenția de a fi coerent. Bach a eliminat conținutul celei de-a treia zi de Crăciun (27 decembrie), Evanghelia după Ioan și a împărțit povestea celor două grupuri de vizitatori – păstorii și Magii – în două. Astfel, a rezultat o expunere mult mai coerentă a poveștii Crăciunului.

Oratoriul a fost compus pentru a fi interpretat în cele șase zile de sărbătoare din sezonul de Crăciun 1734/1735. Partitura originală conține indicații și cu privire la când să fie interpretată fiecare parte. A fost compusă pentru a fi interpretată în cele două biserici importante din Leipzig: Biserica Sfântul Toma și Biserica Sfântul Nicolae.

Bach exprimă unitatea întregii lucrări prin însăşi muzica, parțial prin folosirea tonalităților. Părțile I și III sunt scrise în Re major, partea a doua în gama subdominantă Sol major. Părțile I și III sunt orchestrate similar pentru trompete exuberante, în vreme ce partea a doua pastorală este, prin contrast, orchestrată pentru instrumente de suflat din lemn și nu include un cor de deschidere. Partea a patra este compusă în Fa major (tonalitatea relativă a lui Re minor) și marchează cel mai îndepărtat punct muzical față de introducerea oratoriului, fiind orchestrat pentru corni.

Bach începe o călătorie muzicală înapoi spre tonalitatea ce a deschis lucrarea prin tonalitatea dominantă La major a părții a cincea spre o revenire triumfătoare la Re major pentru ultima parte. Pentru a întări această conexiune, între începutul și finalul lucrării, Bach refolosește coralul ce deschide prima parte “Wie soll ich dich empfangen?” pentru coralul care încheie lucrarea, “Nun seid ihr wohl gerochen”. Această melodie corală este aceeași ca a “O Haupt voll Blut und Wunden”, pe care Bach a folosit-o de cinci ori în lucrarea sa, Patimile după Matei.

Muzica reprezintă o exprimare sofisticată a tehnicii de parodiere, prin care o muzică existentă este adaptată pentru un alt scop. Bach a preluat majoritatea corurilor și ariilor din lucrări care au fost compuse înainte. Mare parte din această muzică era “seculară”, adică scrisă pentru omagierea persoanelor regale sau al altor personalități locale importante, nefiind destinate pentru a fi interpretate în biserică.

Leave A Reply

Your email address will not be published.