Meditație de sfârșit de an

0 219

Au mai rămas câteva ceasuri până când 2018 se va înclina înaintea lui 2019, cedându-i locul.. Mai avem încă timp pentru o analiză obiectivă a propriilor vieți: cum se încheie anul acesta? Am reușit să ne mai ușurăm de patimi? Am mai “pierdut pe drum” obiceiuri proaste și apucături greșite, în anul care se încheie? Simțim o binecuvântare tainică a propriilor inimi? Simțim o blândă încuviințare a conștiințelor noastre, auzim în inimi glasul conștiințelor spunând: “Da, anul acesta te-ai ostenit cum trebuie pentru mântuirea ta!”?

Să vorbească adevărul! Cum spunea un filozof: “Adevărul se rostește simplu”. Să ne răspundem cu DA sau NU la unele întrebări. Pentru că de aceste întrebări nu vom scăpa la moartea noastră. Fericit va fi cel care își face des bilanțul vieții, repetându-și fără frică întrebările cele grave! Să nu fugim de noi înșine.

Am renunțat la vorbirea de rău a semenilor noștri? Am început să fim nepăsători față de defectele, păcatele, greșelile și slăbiciunile altora? Am înăsprit severitatea față de propriile noastre defecte și greșeli?

Am fost mai darnici și mai milostivi față de cei care ne-au cerut ajutorul? Am rupt de la gura noastră și am dat câte o bucată de pâine și săracilor?

Am înmulțit clipele șederii noastre în dialog cu Dumnezeul nostru? Ne-am rugat mai mult în casele noastre, L-am slăvit mai mult pe Dumnezeu în casa Lui, biserica?

L-am primit pe Hristos Dumnezeu în templele trupurilor noastre? După primirea Împărtășaniei am încercat să iubim pe toată lumea, știind că Cel Care a intrat în noi este Iubirea întrupată?

Am început să renunțăm la viciile noastre care-i necăjesc și întristează pe cei din jur? Am renunțat la urâta patimă a beției, care ne omoară cu zile și pe noi, și familia care ne suportă zi de zi? Am scăpat de patima mâniei și a violenței, care terorizează familia în mijlocul căreia trăim? Am început să ridicăm mâinile, nu ca să lovim, ci ca să Îl chemăm în rugăciune pe Dumnezeu? Ne-am obișnuit să oferim o floare, o carte, o ciocolată? În loc să lovim, să mângâiem? În loc să împingem, să îmbrățișăm?

Am încercat să aplicăm porunca posturilor în viața noastră? Suntem ascultători față de Sfânta Biserică? Avem calendarul ortodox pe perete? Suntem atenți la mesajul lui? Am respectat sărbătorile cele mari ale Domnului și ale Maicii Sale? Am fost în biserici ca să lăudăm sfinții cei mari în zilele de prăznuire?

Aceste întrebări ar fi util să vi le puneți înainte de încheierea anului. Și să faceți eforturi ca în noul an să nu repetați greșelile trecutului. Iar ceea ce aveți bun, să faceți cu mai mare râvnă, având mereu mințile concentrate la mântuire și la veșnicie.

Să dea Dumnezeu să se împlinească în viața fiecăruia dintre noi urarea tradițională: “Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”!

Să avem mereu cu noi armele creștinului: floarea, zâmbetul și mângâierea! Cu ele să luptăm, cu ele să biruim în anul 2017!

(Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia)

Leave A Reply

Your email address will not be published.