7 ianuarie 1924, compozitorul George Gershwin finaliza “Rapsodia albastră” la vârsta de 26 de ani

0 134

 1502 – S-a născut Grigore al XIII-lea, papă al Bisericii Catolice din anul 1572, până în 1585.

Papa Grigore al XIII-lea, cunoscut și ca papa Gregor al XIII-lea, (n. 7 ianuarie 1502, Bologna — d. 10 aprilie 1585, Roma),

Unul din cele mai mari merite ale sale a fost actualizarea calendarului iulian in anul 1582. Actualul calendar îi poartă numele,calendar gregorian.

1610 – Matematicianul și astronomul Italian Galileo Galilei a descoperit patru sateliți ai planetei Jupiter – Ganimede, Io, Europa și Callisto.

Pe 7 ianuarie 1610, Galileo Galilei, părintele științei moderne, așa cum l-a numit Albert Einstein, a observat prin telescopul său ”trei stele fixe, totalmente invizibile prin micimea lor”, toate apropiate de Jupiter, aflate pe o linie dreaptă cu aceasta. Observațiile din nopțile ulterioare au arătat că pozițiile acestor „stele” în raport cu Jupiter se modifică într-un fel ce nu putea fi explicat dacă ar fi fost considerate stele fixe. La 10 ianuarie, Galileo a observat că una dintre ele a dispărut, observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. În câteva zile, el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter. Galilei descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io, Europa și Callisto. Tot el l-a descoperit și pe al patrulea, pe 13 ianuarie. Galilei a numit cei patru sateliți stele mediceene, în cinstea viitorului său patron  Cosimo II de’ Medici, Mare Duce al Toscanei, și în cinstea celor trei frați ai săi. Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în sateliți galileeni, în cinstea lui Galileo.

Cei patru sateliți au fost descoperiți între 1609 și 1610, când Galileo a adus unele îmbunătățiri telescopului său, care i-au permis să observe corpurile cerești mai distinct decât a fost posibil înainte. Descoperirea lui Galileo a arătat importanța telescopului ca instrument pentru astronomi, dovedind că există obiecte în spațiu care nu pot fi văzute cu ochiul liber. Mult mai important este faptul că descoperirea unor sateliți care nu orbitează în jurul planetei Pământ a fost o lovitură puternică împotriva teoriei geocentric a lui Ptolemeu, conform căreia toate corpurile cerești se învârtesc în jurul Pământului.

La început, Galileo și-a denumit descoperirea Cosmica Sidera („Stelele lui Cosimo”), dar denumirile au fost alese, în cele din urmă, de astronomul german Simon Marius. Marius a descoperit sateliții independent, în același timp ca și Galileo și le-a dat denumirile actuale (propuse de către Johannes Kepler) în lucrarea sa Mundus Jovialis, publicată în 1614.

1904 – A fost anunțat semnalul marinăresc utilizat în caz de pericol, CQD (“seek you, danger”), efectiv începând cu 1 februarie, înlocuit, un an mai târziu la 1 Aprilie 1905, cu SOS. 

(SOS poate fi privit ca o abreviere a: “save our ship”, “save our souls”, sau “send out succour”, dar in realitate nu este o abreviere, nici acronim).

La începutul secolului 20 în Anglia, apelul general pentru telegraful cu fir era numit “CQ”. Acest termen a fost adoptat de către restul lumii şi a fost folosit mai târziu de către telegrafia fără fir. Nu era încă stabilit de către Congresul Internațional nici un cod de pimejdie universal, astfel încât în 1904 compania Marconi a sugerat utilizarea codului “CQD”.

Tema de semnale SOS a ajuns la Berlin la a doua Conferință radiotelegrafică şi grupul a stabilit codul de urgență universal “SOS”. Conferința nu a specificat motivele pentru această denumire, dar codul era folosit înainte cu un an de conferință în Germania.

Codul a fost repede acceptat și din cauză că cele trei litere se scriu în codul Morse intr-o succesiune rapidă: trei puncte, trei liniuțe, trei puncte.

1926: S-a născut Mircea Sântimbreanu, scriitor de literatură pentru copii, publicist, scenarist și producator de film român.

Mircea Sântimbreanu, prozator, traducator, publicist și scenarist român, s-a născut pe 7 ianuarie 1926 la Băița, în județul Hunedoara.

 S-a remarcat și a fost îndrăgit ca scriitor de literatură pentru copii. Atras de lumea copilăriei și a școlii, Mircea Sântimbreanu a lăsat moștenire o operă vastă, destinată celor mici.

Cu și fără ghiozdan (1956), Lângă groapa cu furnici (1964), Recreația mare (1965), Extemporale și… alte lucrări scrise (1963) și Mama mamuților mahmuri (1980) sunt doar câteva titluri celebre ce fac parte din opera acestuia. Director al Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu a promovat mulți scriitori prin publicarea lucrărilor lor.

În literatură, Sântimbreanu a debutat în anul 1956 cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus ulterior în limbile maghiară, sârbă și germană. Au urmat și alte scrieri, unele dintre ele fiind distinse cu premii importante. Pentru Recreația mare a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București iar pentru Mama mamutilor mahmuri, Premiul Uniunii Scriitorilor.

Pentru întreaga sa activitate literară, scriitorul a fost declarat „Cetățean de onoare al municipiului Brad”.

1924 – Compozitorul George Gershwin finaliza “Rapsodia albastră” la vârsta de 26 de ani. 

Îndrăgostit de pian, de muzica de jazz şi de cea clasică, interpet şi compozitor, devine rapid o stea pe firmamentul muzicii americane şi este recunoscut şi pe bătrânul continent.

Primul succes l-a avut în 1919, cu “I Was So Young, You Were So Beautiful”, melodie din comedia muzicală “Good Morning Judge”.

Renumit la New York, a cucerit apoi Londra, cu cântecul “Swanee”, cântat de celebrul Al Jolson. Avea 21 de ani. De-a lungul unei vieţi scurte, avea să moară acum 65 de ani, la numai 36 de ani, a compus o operă considerabilă: peste 700 de cântece, 10 comedii muzicale, coloane sonore originale pentru film, muzică clasică.

Creaţia lui George Gershwin, compozitorul fermecătoarei “Rhapsody in Blue”, pulsează de energia oraşului în care s-a născut. Vibraţia electrică a străzii newyorkeze pare să reamintească şi azi, la fiecare pas, ritmurile compoziţiilor sale. Agitaţia neîntreruptă, casele de cărămidă roţie şi săgeţile de oţel şi sticlă al zgărie-norilor, parfumul insinuant de castane coapte ce pluteşte uneori, vacarmul automibilelor, sirenele, dar mai ales agitaţia nebună din cluburi şi baruri, unduirea ca în dans a tinerilor de pe trotuar, sunetele trupelor de jazz revărsate din restaurante, par impregnate de muzica lui.

Alain Duault asemăna New York-ul cu Veneţia. “Şi, spunea el, aşa cum Veneţia şi-a găsit identitatea în Vivaldi, New York, oraşul trepidând de muzică, îi seamănă acelui tânăr fiu de emigranţi evrei care a ştiut să-l simtă, să-l respire, să-l înţeleagă şi să-l facă să pulseze: Gershwin”. Atăzi, o sală de spectacole, un parc şi un hotel din New York îi poartă numele.

Compune, într-o lună, “Rhapsody in Blue”, care este cântată, în 1924, la “Aeolian Hall”. Faimosul glissando de clarinet care deschide opera încântă întreaga sală, în care se aflau violoniştii Fritz Kreisler şi Jasha Heifetz, pianiştii Sergueï Rachmaninov şi Leopold Godowsky, cântăreţele Mary Garden et Amelita Galli-Curci… Toscanini, care a dirijat, afirma: “Gershwin este singurul compozitor american adevărat”. De atunci, “Simfonia albastră” se cântă în toată lumea.

În 1933 se hotărăşte să compună o operă. Pleacă la Charleston, unde se desfăşoară acţiunea imaginată, pentru a asculta spirituals, pentru a merge în cafenelele rezervate negrilor. Întors la New York, crează o capodoperă “Porgy and Bess”. Premiera de la Boston, în 1935, este un triumf. La New York părerile sunt mai ponderate. Adevăratul succes va veni abia în 1942, la şase ani de la moartea lui. Dar, unele cântece, ca “Summertime” au devenit foarte populare, iar partiturile lor s-au vândut ca pâinea caldă.

În anul următor i se descoperă o tumoră cerebrală. Este operat la Los Angeles, dar la 11 iulie 1936, se stinge din viaţă.

1927 – Primul telefon internațional – de la New York la  Londra.

Prima convorbire telefonică transatlantică (de la New York la Londra) a avut loc între un redactor al cotidianului Daily Mail (situat pe Fleet Street din Londra) și un corespondent al ziarului, aflat la New York.

Propagarea sunetului s-a realizat, în lipsa cablurilor telefonice, cu ajutorul unei stații de transmisie radio cu unde scurte, aparținând serviciului poștal (British Post Ofice). Conversația a durat trei minute și a costat 15 lire sterline (corespondentul a 75 de dolari).

1990 – Turnul din Pisa este închis pentru siguranță pentru vizitatori, înclinarea devenind prea periculoasă.

Lucrările de renovare vor dura până la 15 decembrie 2001. Turnul înclinat din Pisa (în italiană Torre pendente di Pisa) este cea mai faimoasă clădire înclinată din lume și punctul de reper al orașului Pisa din Italia.

Turnul a fost planificat ca o campanilă pentru Domul din Pisa. După doisprezece ani de la punerea pietrei de temelie, la 9 august 1173, când construcția ajunsese la etajul al treilea, datorită proastei calități a solului, constituit din noroi argilos și nisip, turnul începea să se încline în direcția sud-est. Timp de o sută de ani construcția a fost stopată. Următoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea înclinată. După aceea, construcția a trebuit să fie întreruptă din nou, până în 1372, când turnul-clopotniță a fost finalizat.

Datorită importanței sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare care a început în anul 1990. În decembrie 2001 turnul a fost declarat stabil și sigur pentru 300 de ani și a fost redeschis accesului publicului.

Leave A Reply

Your email address will not be published.