24 februarie 1987, ziua în care Steaua a câștigat Supercupa Europei

0 185

Echipa de fotbal Steaua București cucerea, la 24 februarie 1987, Supercupa Europei, învingând la Monte Carlo puternica formație sovietică Dinamo Kiev, cu scorul de 1-0, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi din lovitură liberă.

Cu numai un an înainte, la 7 mai 1986, echipa bucureșteană câștiga la Sevilla Cupa Campionilor Europeni (CCE) în fața spaniolilor de la FC Barcelona (2-0 la loviturile de departajare), succes care i-a dat dreptul să dispute Supercupa Europei, ce se juca între câștigătoarele CCE și Cupei Cupelor.

Potrivit www.fcsteaua.ro, echipa roș-albastră aborda sezonul 1986-1987 cu obiectivul clar de a-și confirma statutul câștigat, atât prin continuarea și accentuarea dominației interne, cât și prin cucerirea celor două trofee care se nășteau prin succesul în fața Barcelonei: Cupa Intercontinentală și Supercupa Europei.

Cupa Intercontinentală, disputată la Tokyo, pe 14 decembrie 1986, a fost un meci special, pierdut în urma unei erori de arbitraj, care a anulat un gol regulamentar înscris de Belodedici, pe fondul jocului de un nivel superior practicat de “militari” în fața argentinienilor de la River Plate și a absenței lui Boloni.

Principala noutate pentru acel sezon o constituia promovarea lui Emerich Jenei la echipa națională și trecerea lui Anghel Iordănescu, antrenorul (secund)-jucător de la Sevilla (și din ultimii doi ani), în funcția de antrenor principal. În plus, despărțirea de Duckadam, forțat să se retragă din sportul de mare performanță, a fost suplinită excelent de tânărul Dumitru Stângaciu (folosit în toate cele 16 meciuri ale turului de campionat, alături de Belodedici, Balint și Pițurcă).

Echipa era, în mare, aceeași, în campionatul intern, dar lotul era în continuare, extrem de redus numeric. Steaua se bazase pe 13 jucători, titularii din meciul cu Anderlecht Bruxelles, din semifinalele CCE din 1986, respectiv Duckadam — Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bărbulescu — Balint, Stoica, Boloni, Majaru — Lăcătuș, Pițurcă, cărora li se adăugau Radu II și Bălan. A plecat Radu II și a fost adus Turcu. Practic, nu existau variante în momentul unei accidentări sau suspendări. Mai erau Ivan, Cireașă, Rotariu.

Gheorghe Hagi, la 21 de ani, era copilul teribil al fotbalului românesc și dublu golgheter al campionatului. A fost transferat atunci la Steaua, în special pentru meciul cu Dinamo Kiev. Astfel, avându-l pe Hagi în lot și neavând suspendați sau accidentați, Steaua avea posibilitatea trimiterii în teren a echipei ideale.

Intrată în vacanță, după revenirea din Japonia, din 16 decembrie 1986, Steaua pregătea Supercupa Europei, care avea să se dispute pe 24 februarie 1987, la Monte Carlo, împotriva câștigătoarei Cupei Cupelor, marea echipă sovietică Dinamo Kiev, condusă de celebrul Valeri Lobanovski.

Dinamo Kiev cucerise, în 1986, Cupa Cupelor, învingând în finală pe Atletico Madrid. Câștigase, până atunci, zece titluri ale Uniunii Sovietice și șapte Cupe. Echipa, care era formată, în mare, din titularii echipei naționale a Uniunii Sovietice, jucase patru sferturi de Cupa Campionilor (1973, 1976, 1982 și 1983) și o semifinală (1977). Dinamo Kiev jucase două finale de Cupa Cupelor, ambele câștigate cu 3-0 (Atletico Madrid și Ferencvaros Budapesta) și o Supercupă a Europei, câștigată în fața lui Bayern Munchen tot cu 3-0 (1-0, la Munchen și 2-0, la Kiev, în 1975). În echipa care întâlnea Steaua, pe 24 februarie 1987, erau doi jucători care câștigaseră Balonul de Aur, trofeul care desemnează cel mai bun jucător de fotbal al Europei: Oleg Blohin (1975) și Igor Belanov (1986).

Pe stadionul Louis II din Monte Carlo, în fața a 8.456 spectatori, Steaua s-a impus prin golul marcat de Gheorghe Hagi, din lovitură liberă de la 20 de m, în min. 43.

Antrenorul Anghel Iordănescu a folosit următoarea echipă: Stîngaciu — Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu — Bălan, Boloni, T. Stoica, Hagi (Balint) — Lăcătuș (Majearu), Pițurcă.

La rândul său, Valeri Lobanovski a aliniat o pleiadă de internaționali sovietici: Cianov — Bal, Baltacea, Kuznețov, Demianenko — Evtușenko, Iakovenko, Raț, Belanov (Mihailicenko) — Zavarov (Morozov), Blohin. Sovieticii au avut o singură absență, stoperul Besonov.

La mijlocul terenului, Steaua a propus multe combinații caracteristice, prin multe linii frânte, devieri, cu dublări și redublări, un-doi-uri cu schimbarea pozițiilor și lansări cu angajarea extremei Lăcătuș sau pătrunderile încheiate cu șut, în special ale tânărului Hagi.

Combinațiile pe zona centrală ale Stelei au adus, în minutul 44 al primei reprize, o lovitură liberă. Aceasta se bate cu vreo doi metri mai în spate față de locul faultului asupra lui Tudorel Stoica, de la 21 de metri, fix pe centrul porții. Sunt șase jucători în zid, Hagi își ia avânt și încearcă o execuție în forță, de tip foglia-seca, mingea sparge zidul, în mijlocul lui, este deviată dintr-un sovietic și-l păcălește pe Cianov, plecat pe direcția inițială a șutului. Steaua — Dinamo Kiev 1-0!

Repriza a doua a reprezentat un joc de siguranță al Stelei, care a avut posesia și acțiunile cele mai importante, fiind tot timpul la cârma jocului, gestionat inteligent spre o victorie sigură. Superioritatea echipei militare a fost evidențiată de statisticile meciului: raportul șuturilor spre poartă în favoarea Stelei, 15-10, iar pe poartă 7-4. Cea mai sugestivă, însă, pentru raportul de forțe din teren, a fost statistica cornerelor, de 10-1 în favoarea echipei românești. De altfel, antrenorul Lobanovski a recunoscut, la final, superioritatea echipei steliste: “Succesul formației Steaua este absolut meritat. Nu avem nicio scuză pentru înfrângerea noastră”.

Declarații ale jucătorilor steliști despre victoria de la Monte Carlo:

Tudorel Stoica: “Câștigarea acelui trofeu a fost un lucru extraordinar pentru toți cei implicați, dar și pentru fotbalul românesc, în general. Mai ales că Dinamo Kiev era o echipă extraordinară, cu superjucători. Am demonstrat prin acel joc că n-a fost o întâmplare câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Am învins clar la Monte Carlo chiar dacă am avut un început mai ezitant. Am demonstrat că la acea oră eram cea mai bună echipă din Europa, asta deși URSS era o superputere în fotbal”.

Echipa de fotbal Steaua București la sosirea în Capitală, după câștigarea Supercupei Europei în fața echipei Dinamo Kiev; în imagine: Victor Pițurcă, Gheorghe Hagi, Dumitru Stângaciu, Cristian Gațu și Ladislau Boloni.

Adrian Bumbescu: “Supercupa a fost ceva nou pentru fotbalul românesc, păcat că nu am câștigat și Cupa Intercontinentală. Noi eram atunci o echipă foarte bună, legată. Pentru mine a fost și mai special evenimentul pentru că sunt născut pe 23 februarie, cu o zi înainte de momentul când s-a desfășurat meciul. Dinamo Kiev se confunda, practic, cu echipa națională a URSS, iar victoria noastră a fost o confirmare că performanța de la Sevilla n-a fost o întâmplare. Poate peste 200 de ani se va mai naște o echipă ca a noastră de atunci, ar fi trebuit să ni se facă statui pentru ce am realizat”.

Miodrag Belodedici: “Dinamo Kiev era o echipă foarte puternică, majoritatea jucătorilor de la ei erau în naționala URSS, așa că a fost vorba atunci și de o rivalitate sportivă, dar și politică, pentru că eram două echipe din partea comunistă a Europei. Conducătorii noștri chiar au insistat să ne pregătim bine și să învingem, punând în felul acesta presiune pe noi. Eu, fiind mai tânăr, chiar am fost pus pe gânduri. Ne-am concentrat foarte mult, la ședința de pregătire a meciului au asistat și conducătorii, care trebuiau să se asigure că vom învinge pe rivalii din URSS. Eu, care de-abia începusem să înțeleg fenomenul meciurilor internaționale, nu-i știam atât de bine pe adversari, dar am considerat că o astfel de cupă era foarte bine văzută și urmărită de toată lumea”.

Mihail Majearu: “Orice trofeu câștigat, mai ales unul internațional, este un lucru extraordinar, un moment la care orice jucător își dorește să ajungă. Pentru mine meciul a decurs foarte greu stând pe banca de rezerve. Hagi de-abia venise și a fost el în echipa de start, iar eu am intrat un singur minut la final. Am fost bucuros că am câștigat, a fost ca o încununare a anului acela extraordinar. Steaua de atunci era una dintre echipele de vârf ale Europei, lucru confirmat și de traseul din CCE realizat în anii următori”.

Gabi Balint: “În comparație cu finala CCE a fost mult mai greu, iar noi am fost un pic norocoși. Dinamo Kiev era foarte puternică, o bătuse pe Atletico Madrid în finala Cupei Cupelor. Eu am jucat puțin spre final. Victoria a fost o confirmare după câștigarea Cupei Campionilor. Noi eram un pic dezamăgiți după pierderea Cupei Intercontinentale și acest trofeu a venit ca o compensație, ni l-am dorit foarte mult, mai ales că partida s-a desfășurat la Monte Carlo, unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa”.

Echipa de fotbal Steaua București la sosirea în Capitală, după câștigarea Supercupei Europei în fața echipei Dinamo Kiev; în imagine: Tudorel Stoica, Ladislau Boloni și Adrian Bumbescu.
Echipa de fotbal Steaua București la sosirea în Capitală, după câștigarea Supercupei Europei în fața echipei Dinamo Kiev;

La 24 februarie 1987, a fost prima oară când Supercupa Europei s-a disputat într-o singură manșă. A fost prima Supercupă a Europei jucată pe Stadionul “Louis II” din Monaco. Din 1998 acest lucru a devenit tradiție. Meciul a fost arbitrat de italianul Luigi Agnolin, care a oficiat la “centru” finala Campionatului European din 1988. Singurul arbitru român care a arbitrat o Supercupă a Europei a fost Nicolae Rainea, la 19 decembrie 1978, atunci jucând FC Liverpool și Anderlecht Bruxelles, scorul fiind 2-1. În tur, belgienii învinseseră cu 3-1, la 4 decembrie 1978.

Leave A Reply

Your email address will not be published.