O lecție de strategie militară

0 147

Am citit gargara abisala de mai jos de pe radu-tudor.ro, cu forumul strategico – militar în care îi capacim pe ruși. Și m-am crucit.

https://radu-tudor.ro/forum-de-securitate-agresiunea-rusie…/

Înainte să redescopere apa caldă oamenii aceștia ar trebui să învețe geografie militară. Și-ar da seama ca sunt în rahat până la semnele de armă.

În ştiinţa militară se operează frecvent cu noţiunile de teatru de acţiuni militare (TAM), terestre sau maritime, obiective şi direcţii strategice, direcţii operative, aliniamente strategice etc. TAM terestre reprezintă un spaţiu geografic de mărimea unei părţi dintr-un continent, pe care puterile militare beligerante şi-l revendică şi în care-şi desfăşoară operaţiile militare propriu-zise. Obiectivele strategice sunt regiuni economico-politice de importanţă vitală (complexe economice, surse energetice, de materii prime, reţele de transport energetic, etc.). Cucerirea obiectivelor strategice sau asigurarea controlului un timp îndelungat asupra acestora, conduce automat la schimbarea raportului de forţe dintr-un TAM.

Direcţiile strategice terestre sunt nişte fâşii imaginare, largi şi adânci dintr-un TAM care permit ducerea operaţiilor militare. Ele sunt axate pe un sistem dezvoltat al comunicaţiilor terestre care converg în mod obligatoriu către un obiectiv strategic. Direcţiile operative sunt segmente ale direcţiilor strategice care permit manevre de ocolire a terenului greu accesibil şi prin aceasta realizarea surprinderii. Aliniamentele strategice sunt definite de elemente geografice importante (lanţuri muntoase, cursuri de fluvii, litoralul maritim, etc.) şi marchează începutul sau sfârşitul unei etape a operaţiei strategice. Cucerirea, menţinerea sau pierderea unui aliniament strategic influenţează decisiv realizarea scopurilor strategice ale operaţiei.

Cea mai la îndemână clasificare a cercetătorilor militari indică câteva TAM europene

Câteva repere de delimitare a TAM Central-Estic în care România se află ar fi la vest, un aliniament descris de localităţile Hamburg, Stuttgart (Germania), Innsbruck (Austria), Zagreb (Croaţia), Sarajevo (Bosnia) şi Thesalonic (Grecia). La nord, limitele ar fi litoralul de sud şi est al Mării Baltice, Sankt-Petersburg (Rusia), la sud litoralul grec al Mării Egee, litoralul turc al Mării Negre, zona Caucazului şi Marea Caspică. Principalele direcţii strategice ale acestui TAM sunt: Baltică, Bielorusă, Ucraineană şi Balcanică. Ca la orice dreaptă din geometrie, pe o direcţie strategică sunt permise ambele sensuri de deplasare.

Direcţia strategică Baltică străbate câmpia nord europeană şi se termină pe litoralul Mării Baltice, pe teritoriul Estoniei, Letoniei şi Lituaniei. Caracteristicile terenului din această direcţie strategică nu împiedică în niciun fel manevra de forţe şi mijloace pe scară largă. Pe 22 iunie 1941, Germania împreună cu aliaţii săi a declanşat agresiunea militară împotriva URSS. Conform planului Barbarossa, pe direcţia strategică Baltică a trecut la ofensivă Grupul de Armate Nord, din Prusia centrală, având ca obiectiv strategic cucerirea oraşului Sankt-Petersburg.

Direcţia strategică Bielorusă are ca origine localitatea rusă Samara (fostă Kuibâşev), străbate teritoriul belarus, pe cel al Poloniei şi se opreşte la Berlin. Obiectivul strategic al acestei direcţii este oraşul Moscova. Nici pe această direcţie formele de relief nu ridică probleme în realizarea manevrei de forţe şi mijloace. Conform aceluiaşi Plan Barbarossa, pe direcţia strategică Bielorusă a trecut la ofensivă Grupul de Armate Centru, concentrate în Polonia, cu scopul strategic de a cuceri oraşul Moscova.

Direcţia strategică Ucraineană porneşte de la oraşul Volgograd (fost Stalingrad), urmează estul şi sudul Ucrainei, ajunge la Bratislava (Slovacia), apoi la Viena şi se opreşte la Munchen. O caracteristică a acestei direcţii este aceea că fâşia ei se îngustează la graniţa Ucrainei cu Slovacia datorită munţilor Carpaţi, Tatra şi Metaliferi.

Planul Barbarossa a alocat direcţiei strategice ucrainene Grupul de Armate Sud, compus din germani, italieni, unguri şi români. Pe direcţia principală de ofensivă a acţionat Subgrupul de Armate A, având drept obiectiv strategic luarea în stăpânire a zonei petrolifere Groznâi-Baku. Pe direcţia secundară de ofensivă a acţionat Subgrupul de Armate B, cu misiunea de a înfrânge rezistenţa apărătorilor sovietici, de la Kursk şi Stalingrad, deplasându-se ulterior de-a lungul fluviului Volga, până la vărsarea lui în Marea Caspică, la Astrahan. N-a mai fost cazul, întrucât o parte a diviziilor Grupului de Armate Sud au fost încercuite în jurul Stalingradului, nimicite sau au fost forţate să se predea.

Direcţia strategică Balcanică este o punte de legătură cu continentele asiatic şi african. Spre deosebire de celelalte direcţii strategice, cea balcanică are parte de un teren accidentat, greu accesibil, motiv pentru care este compusă din 2 articulaţii sub forma unor fâşii înguste, numite direcţii operative.

Direcţia operativă Turcă porneşte de la Istanbul, pe unde se face trecerea de pe continentul asiatic, prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Intră pe teritoriul bulgar avansând până la Burgas, după care cunoaşte 2 variante. Prima variantă străbate Carpaţii Meridionali ai României, ajunge prin poarta Mureşului la Belgrad-Pancevo sau prin poarta Someşului la Budapesta. A 2-a variantă îşi schimbă cu 90 de grade direcţia pe teritoriul Bulgariei, devenind paralelă cu lanțul munţilor Balcani şi ocoleşte teritoriul României. Ajunge pe teritoriul Serbiei la Niş, apoi la Belgrad şi Pancevo, străbate teritoriul Ungariei şi se opreşte la Viena.

Direcţia operativă Greacă îşi are originea în portul Thesalonic, locul unde în primul război mondial, pe 5 octombrie 1915, un contingent militar englez şi francez a debarcat, deschizând un nou front în Balcani. De la Thesalonic, direcţia operativă Greacă, urmează culoarul râului Vardar până la Skopje (Macedonia), de unde schimbă cursul spre Serbia, pe râul Morava până la Niş, unde face joncţiunea cu direcţia operativă Turcă. În al 2-lea Război Mondial, germanii, italienii şi ungurii au încheiat cu succes operaţia ofensivă din 6-23 aprilie 1941, soldată cu ocuparea Iugoslaviei şi Greciei. Forţa de izbire a fost concentrată în Austria şi direcţia principală de ofensivă s-a suprapus pe direcţia operativă Greacă.

Oamenii de ştiinţă sovietici au intuit în anii ’60 că ţările din TAM-urile Europei nu posedă resurse energetice şi că din punct de vedere economic, acest fapt asigură pentru următorul secol, o excelentă piaţă de desfacere pentru gazul rusesc. În perioada războiului rece, URSS a construit o întreagă reţea numită Drujba pentru a asigura continuitatea aprovizionării cu gaze a Europei. Iar traseul gazoductului Drujba se suprapune peste 3 din cele 4 direcţii strategice ale TAM Central şi Estic (Baltică, Bielorusă și Ucrainiană. Gazul arctic rusesc alimentează deja direcţia strategică Baltică (prin gazoductul North Stream 1 și în curând 2 ) şi pe cea Bielorusă. Din toamna anului 2012, conducta de gaze North Stream transportă gaze din Rusia până în Germania, pe sub Marea Baltică, ocolind ţările baltice şi Polonia, Gazprom colaborând la construcţia ei cu companii germane, franceze şi olandeze.

Gazoductul Nabucco, susţinut de UE, a rămas şi azi în faza de proiect datorită refuzului Turkmenistanului şi Azerbaidjanului de a furniza gazul necesar. În locul lui, a apărut gazoductul Turkish Stream 1 și urmează 2, al Gazprom şi al partenerului italian Eni. Acesta porneşte de la portul Anapa și urmează varianta direcţiei operative Turce, care ocoleşte România, alimentând în schimb Serbia, Ungaria, Slovenia şi Italia. De asemenea, Gazprom construieşte tronsoanede conectare în Croaţia, Macedonia şi Bosnia-Herţegovina.

România care are o poziţie centrală pe direcţia strategică Balcanică şi o impresionantă infrastructură naţională de transport a gazelor creată în epoca socialistă, utilizată în prezent la 1/2 din capacitate, e pe dinafară și face seminarii prostești.

(Valentin Vasilescu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.