23 august 1944, România a întors armele si s-a alăturat Rusiei în lupta împotriva Germaniei naziste

0 223

2007 – Reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, şi cei ai profesorilor au căzut de acord în ceea ce priveşte „Legea învăţământului preuniversitarˮ, cele două părţi înţelegându-se asupra descentralizării, titularizării şi finanţării în educaţie.2006 – Pentagonul a anunţat închiderea a patru dintre bazele sale din Germania, măsură care s-a înscris într-un plan amplu de redesfăşurare a trupelor americane staţionate în Europa.

2000 – S-a realizat, pentru prima oară în lume, o versiune integrală a celor 12.111 versuri din „Faustˮ de Johan Wolfgang von Goethe, de către regizorul german Peter Stein, în cadrul unui spectacol de 21 de ore, special creat pentru Expoziţia universală Expo-2000 Hanovra.

1989 – Aproximativ două milioane de oameni au demonstrat în favoarea independenţei faţă de URSS, dându-şi mâinile şi formând un lanţ uman lung de 600 km, de la Vilnius la Tallinn.

1973 – Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP, poziţie păstrată timp de 40 de săptămâni.

1948 – 1989 – Sărbătoare naţională a României, o zi în care defilările militare şi manifestaţiile omagiale dedicate partidului şi conducătorului iubit atingeau cote apocaliptice.

Această zi era sărbătorită cu fast, cu demonstraţii militare şi coloane nesfârşite de oameni ai muncii, tineri şi elevi agitând pancarte mobilizatoare, steaguri roşii şi tricolore, portrete ale liderilor comunişti. Partidul era, în acele vremuri, centrul vital al naţiunii, iar Nicolae Ceauşescu cel mai iubit conducător.

Până prin anul 1955, perioadă în care România a stat sub influenţa puternică a sovieticilor, defilările de 23 august se desfăşurau sub portretele legitimatoare ale lui Marx, Lenin şi Stalin.

1948 – A fost creat Consiliul Mondial al Bisericilor, care a reunit bisericile anglicană, ortodoxă şi numeroase biserici protestante.

1947 – Parlamentul român a ratificat „Tratatul de pace de la Parisˮ dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate. României i s-a recunoscut drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord, dar Basarabia şi nordul Bucovinei au rămas anexate URSS-ului; cobeligeranţa României nu a fost recunoscută, iar clauzele economice erau deosebit de grele.

1944 –23 august 1944, România a întors armele si s-a alăturat Rusiei în lupta împotriva Germaniei naziste

Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost acțiunea politică prin care regele Mihai a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, conducătorul statului la acea vreme și dispunerea încetării imediate a colaborării României cu Germania și începerea tratativelor de armistițiu cu Forțele Aliate. Data de 23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria românilor, deoarece repercusiunile deciziilor luate în acea zi vor fi resimţite de-a lungul câtorva decenii de acum înainte, aceste repercusiuni fiind inserate până la refuz în propaganda comunistă. Astfel, în după-amiaza zilei de 23 august, regele i-a invitat la palat pe mareșalul Ion Antonescu și pentru că acesta a refuzat cererea de a încheia imediat armistiţiul cu Aliaţii, regele a ordonat arestarea lui și a celor care îl susțineau. Generalul Constantin Sănătescu a fost numit prim-ministru, iar în seara aceleaşi zile, regele a citit la radio proclamaţia către ţară, în care anunţa ruperea relaţiilor cu Germania şi încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite. Totuși, odată cu desfășurarea acestui act de la 23 august, se poate spune că se grăbeşte procesul de instaurare a comunismului în România, deoarece această acțiune a regelui a avut susținerea unei coaliții a unor partide politice aflate în Blocul Național Democrat și unde Partidul Comunist aflat în acest bloc, începe să preia puterea. Desigur că acest act a avut și efecte pozitive pentru întreaga Europa, deoarece acest act a produs în frontul din sud-estul Europei o spărtură uriaşă, Hitler însuși având un şoc atunci când a aflat că acest eveniment a avut loc.

La fel de adevărat este faptul ca acțiunea de la 23 august 1944 a permis sovieticilor să ajungă mult mai repede la linia Dunării și să pună in pericol tot dispozitivul militar nazist din Balcani. De asemenea , odată cu aceasta insurecție, Reich-ul nazist va pierde petrolul românesc, petrol care era vital pentru “maşina de război germană”, iar acest lucru va  duce în final la scurtarea războiului cu cel puțin un an.

Mareșalul Ion Antonescu, conducător al statului, a fost arestat în urma loviturii de stat organizate de regele Mihai I al României și s-a format un guvern condus de Constantin Sănătescu.

Este ziua în care Regele Mihai, sprijinit de Blocul Naţional Democratic, l-a convocat pe mareşalul Ion Antonescu la Palatul Regal şi i-a cerut încheierea unui armistiţiu cu puterile aliate. Regele nu era de acord cu înaintarea Armatei Române în interiorul URSS, alături de Germania nazistă.

În cursul serii, Regele Mihai a transmis prin radio o proclamaţie către popor:

“România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite”, spunea Regele Mihai I, în Proclamaţia pentru ţară rostită la radio, în seara zilei de 23 August 1944.

Ca urmare a acestui act, mareşalul Ion Antonescu şi miniştrii săi au fost arestaţi. România întorcea armele şi se alătura Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.

Istoricii militari spun că întoarcerea armelor din 1944 a scurtat Războiul Mondial cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti, iar istoricii academicieni sunt de acord că momentul de la 23 august a fost alternativa care a provocat cele mai mici pagube României.

Sunt însă şi voci care susţin că armistiţiul cu sovieticii nu ar fi fost cea mai înţeleaptă decizie, pentru că a avut şi efecte dramatice: a dus la capturarea a peste 170.000 de militari români şi la deportarea în URSS a peste 70.000 de români.

În urma reorientării României pe scena geopolitică,  URSS l-a recompensat pe Regele Mihai I  cu Ordinul Victoria, dar cu toate acestea el a fost obligat la câţiva ani după să abdice şi să părăsească ţara.

Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […]

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

  1. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

  1. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […]
  2. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.

Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

  1. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […]

I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […]

Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.

Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […]

Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […]

Mareșal ION ANTONESCU

1942 – A început Bătălia de la Stalingrad: un punct de cotitură al celui de-Al Doilea Război Mondial, considerată cea mai sângeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate şi de lipsa de grijă pentru populaţia civilă.

Bătălia a inclus campania de bombardamente a oraşului Stalingrad (în prezent – Volgograd), din sudul Rusiei, atacul terestru german asupra oraşului, luptele din interiorul oraşului însuşi şi contraofensiva sovietic toate acestea au dus la încercuirea şi distrugerea forţelor germane şi ale celorlalţi aliaţi din cadrul Axei. Numărul total al pierderilor a fost estimat la aproximativ 3 milioane.

Forţele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit şi nu şi-au revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării patriei, luptă care a dus, în cele din urmă, la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste.

1939 – S-a semnat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut şi ca „Pactul Stalin-Hitlerˮ, considerat un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, semnat de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov şi ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezenţa lui Stalin.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-şi asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câştige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roşie avea prea puţini ofiţeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareşalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar.

Semnarea Pactului şi aplicarea lui a avut grave repercusiuni asupra lumii, a început Al Doilea Război Mondial, cu un tribut de sânge nemaîntâlnit în istorie, cu distrugeri irecuperabile ale unor valori universale, cu suferinţe inimaginabile, cu pârjolirea unor întinse teritorii din Europa, Asia şi Africa, cu desfiinţarea unor state şi uciderea în masă a unor populaţii nevinovate. Hitler şi-a dorit războiul pentru obţinerea aşa-zisului „spaţiu vitalˮ („lebensraumˮ), a supremaţiei în Europa şi dincolo de hotarele acestui continent. Stalin l-a vrut şi el pentru declanşarea revoluţiei comuniste mondiale, asemănător acestui „spaţiu vitalˮ german.

1908 – S-a născut Arthur Adamov, dramaturg francez de origine ruso-armeană, reprezentant al teatrului contemporan de avangardă (teatrul absurdului), a cărui dramaturgie  a fost întemeiată pe procedeele antiteatrului, de o extremă sobrietate a realizării, ce simbolizează absurditatea condiţiei umane, singurătatea şi neliniştea, mutilarea morală.

1806 – A murit Charles Augustin de Coulomb, fizician francez, cel care a creat în domeniul mecanicii tehnice rezistenţa materialelor, frecarea de alunecare şi de rostogolire, torsiunea firelor; este autorul legii fundamentale a electrostatisticii, ce-i poartă numele.

1769 – George Cuvier, zoolog şi paleontolog francez, a inclus în grupul vertebratelor peştii, amfibienii, reptilele, păsările, mamiferele; a fost cel care a descoperit legea corelaţiei organelor.

1754 – A văzut lumina zilei Ludovic al XVI-lea, rege al Franţei şi al Navarei din 1774 până în 1789; a fost executat prin ghilotinare în timpul Revoluţiei Franceze.

1595 – A avut loc Bătălia de la Călugăreni, unde oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a obţinut o importantă victorie asupra oştilor otomane invadatoare conduse de Sinan Paşa.

După înfrângerea suferită la Călugăreni, reorganizându-şi oastea, Sinan Paşa a înaintat prudent către Bucureşti. Cum intenţia lui era să transforme Ţara Românescă în paşalâc, Satîrgi Mehmed Paşa a fost numit beilerbei şi a primit sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni, care trebuia să construiască şanţuri de apărare şi valuri din pământ întărit cu bârne şi cu căptuşeală din lemn. După acest moment, Sinan Paşa s-a îndreptat către Târgovişte, unde a ajuns în primele zile ale lunii septembrie. Şi aici a ordonat construirea unor întăriri din pământ, apărate de 1.500 de oameni şi 30 de tunuri.

1575 – Diaconul Coresi a terminat tipărirea, la Braşov, a unui „Octoihˮ slavon în două părţi: lucrarea s-a înscris în seria de tipărituri pe care Coresi le-a executat.

1346 – A avut loc Bătălia de la Crécy, din Războiul de 100 de ani, soldată cu victoria englezilor asupra Franţei, în cadrul căreia au fost utilizate, pentru prima dată, armele de foc în Europa.

Leave A Reply

Your email address will not be published.