1 octombrie 1860, se înfiinţează Conservatorul de muzică de la Iaşi

0 262

31 î.Hr. – Alexandru cel Mare îl învinge pe imparatul Darius al III- lea  al Persiei în bătălia de la Gaugamela.

A fost una dintre marile batalii din istoria lumii  și a dus la prăbușirea  Imperiului Persan.

Și-au pierdut viața peste 40.000 de perși, în timp numai câteva sute de macedoneni au căzut victime.

Alexandru cel Mare ( n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut şi sub numele de Alexandru Macedon, a fost  rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.) si  unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie.

Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat, iar la moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.

Alexandru cel Mare a contribuit substanţial la răspândirea civilizaţiei elenistice în întreaga lume.

1541 – S-a născut „El Gréco”,(Domênikos Theotokópoulos), celebru pictor spaniol de origine greacă.

„El Gréco” era originar din Candia, azi Heraklion / Creta, si a decedat la 7 aprilie 1614, în Toledo / Spania. A fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât și din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile sale în domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.

1860 – Se înfiinţează Conservatorul de muzică de la Iaşi 

Se înfiinţează la Iaşi Conservatorul de muzică şi declamaţiune, primul director fiind Francisc Serafim Caudella.

Se împlinesc în curând 155 de ani de la 1 octombrie 1860, când primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, semna decretul de înfiinţare a primei institutii de învăţământ superior din Ţările Române, Şcoala de Muzică şi Declamaţiune de la Iaşi, si apoi, doar la câteva săptămâni distanță, în 26 octombrie, decretul prin care se înființa Şcoala de pictură și sculptură, precum şi Muzeul Naţional de Pictură de la Iași.

Universitatea de Arte George Enescu din Iași este o instituție de invățământ superior de stat din Iași, România. Universitatea a fost înființată la 1 octombrie 1860 sub denumirea de „Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași”, iar 26 de zile mai târziu se înființează și „Școala de Sculptură și Pictură”. Facultatea există sub denumirea actuală din 1997.

De-a lungul timpului Universitatea din Iași a purtat următoarele denumiri:

1960 – „Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași”

1861–1931 — Școala de Belle-Arte

1931–1948 — Academia de Belle-Arte

1948–1992 — Institutul de Artă

1992–1997 — Academia de Arte „George Enescu”

din 1997 — Universitatea de Arte „George Enescu”

1864 – În temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu denumirea de „Şcoală de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură”, a fost înfiinţat Învăţământul de Arhitectură;

În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români, a luat hotărârea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitectură; aprobată în august 1892 şi condusă de Ion Socolescu, Şcoala de Arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români a funcţionat cu regularitate timp de 5 ani; această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţământ de stat, sub denumirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, prin reforma învăţământului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897; prin Hotărârea CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri al RPR cu privire la construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii din domeniul arhitecturii din 14 noiembrie 1952, Facultatea a devenit cunoscută sub denumirea de Institutul de Arhitectură. Prin Decretul nr. 147/1953 Institutului i s-a conferit numele lui Ion Mincu. Sub această titulatură instituţia a funcţionat până în anul 2000 când, în urma hotărârii Senatului universitar, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, care este şi în prezent titulatura oficială

1869 – Oficiul Poştal din Austria a emis primele cărţi poştale din lume.

O carte postala aniversara,emisa  in onoarea lui Emmanuel Herrmann, la 25 de ani de la aparitia primei carti postale.

1875 – Au început lucrările de construire, în Bucureşti, a Catedralei romano-catolice, cu hramul Sf.Iosif (terminată în 1883).

„Sfântul Iosif” este catedrală metropolitană și arhiepiscopală, ctitorul ei fiind Episcopul Ignatius Paoli, din Congregația Călugărilor Pasioniști, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la diverse personalități înstărite, dar și de la binefăcători din străinătate, cunoscuți sau prieteni ai Episcopului Paoli.

Lucrările au fost conduse de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formație. El fusese chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin (Irlanda), de către Episcopul Paoli. Începând cu anul 1880, lucrările în regie proprie au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch.

Piatra folosită la construcție a fost adusă din carierele de la Rusciuc (Bulgaria), iar cărămizile au fost achiziționate din București și localitățile învecinate.

Lucrările de construcție au început în zona absidei altarului, cu ample amenajări pentru consolidarea terenului și ridicarea nivelului acestuia.

Lipsa de fonduri și izbucnirea Războiului de Independență din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcția a fost încheiată.

1880 – Prima fabrică de lampă electrică a fost deschisă de către Thomas Edison.

Edison a început să lucreze la becul electric în primăvara anului 1878. Avea 31 de ani şi şi-a luat o vacanţă împreună cu George Barker, un alt lector de la colegiu. Edison era deja celebru pentru inventarea fonografului, iar Barker a sugerat că Edison ar trebui să-şi concentreze eforturile înspre proiectarea unui bec electric pentru uz casnic. Lui Edison i-a surâs ideea şi când s-a întors la „fabrica lui de invenţii” din Menlo Park, New Jersey, a convocat o echipă de lucru şi a anunţat impetuos că aveau să-şi atingă scopul propus în şase săptămâni. De fapt, le-a luat mult mai mult.

Specificaţiile lui Edison erau exigente. Becul trebu.a să aibă o durată mare de viaţă, să funcţioneze cu un curent electric slab şi să rămână funcţional chiar dacă alte becuri din circuit erau decuplate. O problemă majoră cu becurile înainte de Edison era aceea că filamentele se ardeau sau se topeau rapid. In aer liber aceasta se întâmpla în câteva secunde, drept care s-a înţeles de la bun început, înainte chiar ca Edison să-şi pună în minte să rezolve problema, că filamentul trebuia închis într-un glob de sticlă din care trebuia scos aerul. Edison a folosit o pompă Sprengal, foarte eficientă în crearea unui vid aproape absolut.

Apoi Edison s-a ocupat de producerea filamentului perfect. Filamentele de platină rezistau numai 10 minute, după care se topeau, iar platina era oricum un metal scump. Edison a încercat filamente de carbon şi a reuşit să facă unul care lumina timp de două ore înainte de a se arde. în cele din urmă a născocit un filament fragil făcut dintr-un fir de bumbac carbonizat. Acesta a fost filamentul care a fost folosit în exponenta reuşită din noaptea zilei de 21 octombrie 1879.

Filamentul a devenit incandescent, emiţând o lumină roşiatică slab probabil echivalentul unui watt. Nu era ceva spectaculos, dar nu stins. A continuat să lumineze. Edison a mărit curentul, ceea ce a mărit strălucirea, şi becul a continuat să funcţioneze. Filamentul a cedat i cele din urmă, dar numai după peste treisprezece ore.

Experienţa a marcat începutul erei luminii electrice. În următorii trei ani, Edison a înfiinţat Compania de Lumină Electrică Edison, a construit o centrală electrică pe strada Pearl din oraşul New York şi a instalat o reţea de fire electrice prin vechile ţevi de gaze pentru a ajunge în locuinţele clienţilor. În 1900, un milion de oameni aveau acasă lumină electrică. Lumina a revoluţionat vieţile oamenilor, transformând noaptea în zi, dându-le posibilitatea să stea până târziu, să citească, să studieze, să facă muzică. Dar a adus şi posibilitatea lucrului în schimbul de noapte în condiţiile aproape echivalente schimbului de zi, expunându-i pe muncitori la un potenţial abuz din partea patronilor. Lumina electrică a reprezentat o ameninţare serioasă la adresa timpului liber, aşa cum fusese înainte iluminatul cu gaz.

1881 – S-a născut William Boeing, pionier al aviației, constructor de avoane american  (d. 1956)

William Boeing, născut la Detroit, pe 1 octombrie 1881, este creatorul companiei ce avea să devină cea mai mare producătoare de avioane din lume.

Tatăl său, Wilhelm Böing, originar din Hagen-Hohenlimburg, s-a îmbogăţit prin exploatarea minieră, deţinea numeroase terenuri şi avea şi o afacere secundară de comercializare de cherestea. Boeing şi-a anglicizat numele în William Boeing după ce s-a întors de la studiile în Elveţia în 1900 pentru a se înscrie la Universitatea Yale. Trei ani mai târziu, a părăsit universitatea pentru a intra în afaceri. A cumpărat păduri şi a intrat şi el în afacerea cu cherestea.

În timp ce era preşedinte la Greenwood Timber Company, Boeing a călătorit la Seattle, unde, în cadrul expoziţiei Alaska-Yukon-Pacific din 1909, a văzut prima „maşinărie“ zburătoare pilotată de om. A fost fascinat de aceasta, iar în scurt timp şi-a cumpărat un avion de la compania Glenn L. Martin şi a luat lecţii de zbor de la Martin însuşi. Boeing a lovit însă aeronava şi, când i s-a sps că vor trece mai multe luni până când piesele pentru repararea acesteia vor fi disponibile, i-a spus prietenului său George Conrad Westervelt: „Am putea construi un avion mai bun noi înşine şi am putea să-l construim mai rapid“.

William Boeing a decis astfel să intre în industria aviaţiei. A cumpărat un atelier vechi de bărci din apropiere de Seattle, unde şi-a construit fabrica. A fondat afacerea în 1916 alături de prietenul său George Conrad Westervelt, denumind-o Pacific Aero Products Co., iar primul avion produs de companie a fost Boeing Model 1. Odată cu intrarea Americii în primul război mondial, în aprilie 1917, Boeing a schimbat numele companiei în Boeing Airplane Company. Compania a livrat Marinei Americane 50 de aeronave. La sfârşitul războiului, William Boeing a început să se concentreze pe aeronavele comerciale şi a construit o operaţiune de servicii poştale de succes, iar ulterior una de zboruri de pasageri ce a evoluat în United Airlines.

În aprile 1917, când SUA au intrat în Primul război mondial, compania lor, redenumită Boeing Airplane Company, a furnizat 50 de avioane Marinei americane. După război, Boeing s-a orientat spre fabricarea de avioane comerciale, punând monopol pe piaţa americană.

În 1933, William prezenta publicului modelul Boeing 247, primul avion de linie modern, cu două motoare, cel mai sigur al acelor timpuri.

În 1934, guvernul SUA l-a acuzat pe Boeing de practici monpoliste. În acelaşi an, Poşta Aeriană a obligat companiile aviatice să îşi separe operaţiunile de zbor de cele de dezvoltare şi producţie. Compania lui William Boeing a fost spartă în trei companii diferite: United Aircraft Corporation (în prezent United Technologies Corporation), Boeing Airplane Company (devenită Boeing Company), United Airlines pentru zboruri. În consecinţă, William Boeing şi-a vândut acţiunile şi a părăsit compania. După ce s-a retras din industria aviaţiei, şi-a petrecut restul vieţii pentru a dezvolta proprietăţi şi a creşte cai.

La 53 de ani, William Boeing se retrăgea în glorie din istoria aviatică, preferând să se dedice afacerilor imobiliare şi creşterii cailor. William Boeing a murit la 29 septembrie 1956, în urma unui infarct, în timp ce se afla pe yacht-ul său, cu un an înaintea zborului primului avion comercial cu reacţie Boeing 707. Compania pe care o fondase a fost dus mai departe de urmaşii săi, care au făcut din Boeing cel mai mare producător mondial de aeronave după comenzi şi după livrări.

De asemenea, Boeing este cel mai mare exportator al SUA. În 2010, Boeing Company avea active în valoare de 68,5 miliarde de dolari, un profit de 3,3 miliarde de dolari şi peste 160.000 de angajaţi în întreaga lume.

1882 – Inginerul H. Ilade a inaugurat în Bucureşti prima „fabrică de curenţi electrici” din România, instalată pe Calea Victoriei.

O lună mai târziu funcţiona cea de–a doua uzină, la Gara de Nord. Uzina din centru deservea Palatul Regal şi Teatrul Naţional. Sistemul introdus de Ilade, utilizarea lămpilor cu arc, la tensiuni ridicate  nu a dat rezultate mulţumitoare. În 1885, inginerul american de origine română Francisc Jelle, asistentul lui Thomas Edison, a venit în ţara noastră, unde a construit o uzină mai reuşită.

1890 – A fost fondat Yosemite-Nationalpark, unul din cele mai cunoscute parcuri naţionale din SUA, care se distinge printr-o floră cu specii unicat și prin cascada Yosemite, aflată la cea mai mare altitudine de pe continentul nord american.

Parcul Național Yosemite (în engleză Yosemite National Park este un parc național aflat în regiunea central-estică a statului american California, Statele Unite ale Americii, la aproximativ 300 km est de San Francisco.

Parcul național Yosemite are suprafața de peste 3.081 km 2 și se întinde de-a lungul versantului vestic al munților Sierra Nevada, la locul de întâlnire a trei comitate californiene, Madera, Mariposa și Tuolumne, relativ aproape de granița statului Kalifornien California cu statul Nevada Nevada.

Anual, parcul național este vizitat de peste trei milioane de turiști, care se deplasează mai ales de-a lungul văii Yosemite, situată în regiunea centrală a parcului. În anul 1984, Yosemite, care cuprinde un masiv stâncos impunător din granit, cu pâraie cu ape limpezi și cascade, a fost inclus în Patrimoniul mondial UNESCO. Parcul are altitudinea de 400 – 4000 m deasupra n.m., prezentând cinci sisteme ecologice. Aici există pâlcuri de arbori sequoia și o floră (3500 specii de plante) și faună bogată.

Parcul Național Yosemite este situat în regiunea centrală a munților Sierra Nevada în California, din San Francisco se poate ajunge în cca. 6 ore cu autoturismul. Pe teritoriul parcului se află lacuri, (Lacul Mono), râuri și trasee de drumeție (1300 km) numeroase. Cele mai importante ape curgătoare sunt Merced și Tuolumne, care curg spre vest prin Valea Centrală Californiană și se varsă în râul San Joaquin.

Valea Yosemite reprezintă doar 1 % din suprafața parcului, dar acolo se găsesc cei mai mulți vizitatori.El Capitan, o proeminentă stâncă din granit care veghează asupra văii,este una din cele mai populare destinație destinate escaladatului stâncilor datorită diverselor rute de cățărare și disponibilitatea pentru cățărări în tot anul. Domurile din granit, cum ar fi Sentinel Rock și Half Dome se ridică la 900 și 1.450 metri, respectiv.

Partea înaltă a Parcului Yosemite conține peisaje superbe, cum ar fi: Tuolumne Meadows, Dana Meadows, Clark Range, Cathedral Range și Kuna Crest. Creasta Sierra și Pacific Crest Tail strabat Yosemite, cu porțiuni de rocă metamorfozată, cum ar fi Mount Dana și Mount Gibbs și porțiuni de granit,cum ar fii Mount Conness.Mount Lyell este cel mai înalt punct al parcului.

Parcul are 3 specii de copaci Sequoia Uriaș: Mariposa Grove (200 copaci), Tuolumne Grove ( 25 copaci) și Merced Grove (20 copaci). Sequoia uriașă este una din cele mai înalte și longevive specii de copaci. Coast Redwoods, înrudite cu Sequoia Uriașă, trăiesc de-a lungul coastei Californiei de Nord și sunt cei mai înalți, iar Basin Bristlecone Pine sunt cei mai vechi. Acești copaci erau mult mai răspândiți înainte de

1908 – Automobilul popular Model T, poreclită „Tin Lizzy” („Lizzy-tinichea”), promis de producătorul de automobile Henry Ford, s-a pus în vânzare, la preţul de 850 $. 

Maşina avea suspensie triplă, era făcută dintr-un aliaj de oţel uşor şi rezistent, motor cu patru cilindri, de 20 de cai putere şi circula cu o viteză de 40 km/h .

Masina avea suspensie tripla, era facuta dintr-un aliaj de otel usor si rezistent, motor cu patru cilindri, de 20 de cai putere, si circula cu o viteza de 40 km/h.

În 1908, Ford a proiectat Modelul T, special conceput pentru a face apel la mase. Era usor, rapid, si puternic. Henry a descoperit și folosit oțelul vanadiu în cadrul Modelului T, care a fost mult mai puternic decât orice alt oțel disponibil la momentul respectiv. De asemenea, toate model T au fost vopsite în negru, pentru că culoare vopselei se usca cel mai rapid. Deoarece Modelul T a devenit repede atât de popular încât a fost vandut mai repede decât a putut produce Ford, a început să caute modalități de a accelera procesul de fabricație.

În 1913, Ford a adaugat o linie de asamblare cu motor în instalație. Centurile motorizate transportoare au fost întrebuințate lucrătoriilor, care adăugau acum fiecare o componentă a mașinii noi dintr-o mașină mai veche. Linia de asamblare motorizata reducea semnificativ timpul și, astfel, costul de fabricație pentru fiecare masina. Ford a trecut pe aceste economii pentru client. Deși Modelul T a fost vândut pentru suma de $ 850, în cele din urmă prețul a scăzut la sub $ 300.

Ford a produs Model T din 1908 până în 1927, fabricând 15 milioane de mașini. Deși modelul T l-au făcut pe Henry Ford bogat și faimos, el a continuat să susțină accesul la masini pentru mase. În 1914, Ford a instituit o crestere de salariu pe zi de 5 $ pentru lucrătorii săi, care a fost aproape dublu față de muncitorii din alte fabrici auto . Ford credea că, prin ridicarea plății muncitorilor, muncitorii ar fi mai fericiți (și mai rapizi și mai eficienți) la locul de muncă, soțiile lor ar putea sta acasă să aibă grijă de familie, iar muncitorii au mai multe sanse sa stea la Ford Motor Company (ceea ce duce la atragerea lucrătorilor și distrugerea competiției).

Ford a creat, de asemenea, un departament sociologic în fabrică, care examina viețile lucrătorilor pentru bunăstare. Din moment ce el a crezut că știa ce era mai bine pentru muncitorii săi, Henry a fost împotriva sindicatelor.

1924 – A fost adoptat Calendarul Gregorian de către Biserica Ortodoxă Română, după ce instituțiile statului român îl foloseau încă din 1919, ca urmare a Decretului-Lege nr.1053 a Consiliului de Miniștri.

În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu.

Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

În Grecia acest calendar a fost adoptat în 1924.

Această măsură nu a fost adoptată și de bisericile ortodoxe răsăritene. În loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an și adopta o nouă regulă pentru anii bisecți care făcea ca să nu fie nici o diferență între cele două calendare până în anul 2800.

Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia și altele din zona est-mediteraniană (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Cipru) au adoptat calendarul iulian revizuit.

Aceste biserici, care folosesc noul calendar, vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian până în anul 2800. Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Ierusalim și câțiva episcopi din Grecia nu au acceptat calendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian – 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100.

Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare.

Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian.

1924 – S-a născut în localitatea Plains din statul american Georgia, Jimmy Carter, al 39-lea preşedinte al SUA (între anii 1977-1981), laureat al Premiului Nobel pentru pace pe anul 2002

A fost nominalizat candidat la presedintie de catre democrati in 1976, invingand un concurent puternic, pe Gerald Ford. Dupa investire, pe plan intern s-a evidentiat mai mult prin promisiuni decat prin initiative puse in practica, insa pe plan international a fost responsabil de semnarea tratatului istoric de la Camp David dintre Israel si Egipt, in 1979. Popularitatea s-a a scazut dramatic din cauza problemelor economice intampinate de SUA, astfel incat la urmatoarele alegeri a pierdut batalia cu Ronald Reagan.
A fost recompensat cu un premiu Nobel pentru pace in anul 2002 pentru eforturile sale de a aplana conflictele internationale si de a apara drepturile omului. A fost primul presedinte american care a scris un roman, “The Hornet’s Nest”, aparut in anul 2004.

S-a inscris in Academia Navala si pana in 1953 a facut parte din structurile armatei.

1958 – Este fondata in Statele Unite,  Administratia Nationala pentru Problemele Aeronauticii si Cercetarii Spatiului Cosmic – NASA.

Primele programe NASA au fost cercetări privind zborul spaţial cu echipaj uman şi au fost conduse sub presiunea competiţiei între SUA şi URSS (Cursa spaţială) în timpul Războiului rece. Programul Mercury, iniţiat în 1958, a plasat NASA pe calea explorării spaţiului cosmic de către om cu misiuni desemnate să descopere dacă omul poate supravieţui în spaţiu. La 5 mai 1961, astronautul Alan B. Shepard Jr. a devenit primul american în spaţiu când a pilotat Freedom 7 într-un zbor suborbital. John Glenn a fost primul american pe orbită în jurul Pământului la 20 februarie 1962 într-un zbor de 5 ore cu Friendship 7. Cea mai recentă realizare a NASA, o zi istorică pentru savanţi, este amartizarea robotului spaţial Curiosity, la data de 6 august 2012, ora 8:32 (ora locală), după o călătorie de aproape opt luni şi 567 de milioane de kilometri. Acest sofisticat robot spaţial, practic un laborator mobil, a început căutarea eventualelor semne de viaţă pe Marte, pentru a perioadă de doi ani. Curiosity este primul laborator ştiinţific, cu propulsie nucleară, trimis către o altă planetă. Are o greutate de o tonă şi a intrat în atmosfera planetei Marte cu o viteză de peste 21 de mii de kilometri pe oră

1966 – Consiliul de Stat al R.S.Romania, a emis Decretul 770 (completat prin Legea 6/1973), iniţiat de Nicolae Ceauşescu, prin care se interzicea întreruperea cursului sarcinii (avortul), măsură abuzivă care a determinat numeroase decese şi înrăutăţirea sănătăţii femeilor ca urmare a unor intervenţii avortive în condiţii de clandestinitate.

1998 – A intrat în vigoare statutul oficial al „Europol”, organism al poliţiilor europene, cu sediul la Haga, ce operează sub egida Uniunii Europene (statut devenit operaţional de la 1.VII.1999); 

Convenția de instituire a Europol, în temeiul articolului K3 din Tratatul de la Maastricht, a fost aprobată în 1995 și, după ratificarea de către statele membre, a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998. În conformitate cu Convenția de la fiecare stat membru a fost obligat să desemneze o unitate națională pentru a face legătura între propriile autorități competente și Europol.

Leave A Reply

Your email address will not be published.