9 octombrie 1940, s-a născut John Lennon, compozitor și solist britanic (The Beatles)

0 244

2006 – Google a anunțat că preia compania YouTube. Fondatorii acesteia, Chad Hurley și Steve Chen, au continuat să conducă independenți afacerile firmei YouTube.

2006 – S-a stins din viaţă Paul Alan Hunter, jucător englez profesionist de snooker.

La 19 de ani a câștigat trofeul turneului „Regal Welsh Open” după ce l-a învins în finală pe John Higgins cu 9-5. În același an a fost desemnat de Asociația Jucătorilor de Snooker cel mai bun tânăr profesionist al anului 1998.

În 2001, la „Benson & Hedges Masters” l-a învins în finală pe Fergal O’Brien, recuperând de la 3-7 și triumfând cu 10-9. În 2002 a câștigat „Regal Welsh Open”, unde l-a învins în finală pe Ken Doherty cu 9-7 și „British Open”, după 9-4 în finală cu Ian McCulloch. În urma acestor succese a ajuns pe locul 4 în lume.

La 9 octombrie 2006, cu cinci zile înainte să împlinească 28 de ani, Paul Hunter a decedat în urma unui cancer la spitalul Kirkwood din Huddersfield, Anglia.

2004 – Pentru prima dată au avut loc alegeri democraticeîn Afganistan.

2001 – Fostul preşedinte iugoslav, Slobodan Miloşevici, a fost inculpat de Tribunalul Penal Internaţional (TPI) de la Haga pentru crime de război şi crime contra umanităţii, pentru rolul său în timpul războiului din Croaţia (1991-1995).

2000 – Premiul Nobel pentru medicină a fost atribuit în comun suedezului Arvid Carlsson şi americanilor Paul Greengard şi Eric Kandel pentru descoperirile făcute în domeniul „transmiterii semnalelor în sistemul nervos”.

1998 – Adunarea Naţională pakistaneză a votat un amendament constituţional pentru a trece la aplicarea Shariei (legile coranice), declarând Coranul „legea supremă a ţării”.

1989 – În Leipzig a avut loc o mare demonstrație la care au participat  aproape 70.000 de protestatari. Autorităţile comuniste nu au recurs la represalii armate împotriva demonstranților, astfel a început schimbarea regimului politic al RDG-ului.

1989 – Agenţia de ştiri oficială a Uniunii Sovietice a  anunţat  apariţia unui OZN în oraşul Voronej.

1983 – A avut loc un atac cu bombă la Rangoon, în Myanmar (Birmania): tentativă de asasinare a  preşedintelui sud-coreean Chun Doo-Hwan, în timpul unei vizite oficiale. Chun a supravieţuit, dar explozia a ucis 17 persoane din anturajul său, inclusiv patru miniştri, şi-a rănit alte 17. Patru funcţionari din Birmania au murit, de asemenea, în explozie.

1943 – A venit pe lume Marius Porumb, critic și istoric de artă român născut în Basarabia; membru corespondent al Academiei Române.

Funcții și responsabilități: din 1985: membru al Institutului Magna Graecia din Taranto, Italia; 1990-1992: membru al Comitetului Național a Muzeelor și Colecțiilor; din 1996: vicepreședinte Comisia Națională a Monumentelor Istorice, membru ICOMOS (Consiliul Internațional pentru protecția monumentelor istorice al UNESCO), membru CIHA (Consiliul Internațional de Istoria Artei), fondator și redactor responsabil al revistei de artă medievală „Ars Transsilvaniae”, membru al „Arbeitskreis fur Siebenburgische Landeskunde e.V. Heidelberg”, președinte al Asociaţiei „Ars Transsilvaniae” – România, președinte executiv Fundația „Virgil Vătășianu”, președinte al Asociației pentru Relații Culturale între România și Italia (ARCRI); din 2001: președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice

Distincții și premii:1995: Diploma de onoare a Arhivelor Statului Cluj;1997: Diploma de onoare a Muzeului Național Cotroceni; 2001: Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare; 2002: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca; 2002: Diploma de onoare a Prefecturii județului Alba; 2002: Premiul special la Salonul internațional de carte Oradea 2002 pentru vol. Arta românească, artă europeană. Centenar Virgil Vătășianu; 2002: Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor al Republicii Franceze; 2002: Decorat cu Ordinul Steaua României cu rang de Cavaler; 2003: Decorat cu Crucea Transilvană, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului; 2004: Laureat al Premiului Virgil Vătășianu, al Fundației Virgil Vătășianu; 2005: Cetățean de onoare al Comunei Vad, jud. Cluj; 2006: Diploma de onoare a Universității 1 Decembrie 1918, Alba Iulia; 2007: Cetățean de onoare al Comunei Câlnic, jud. Alba.

1940 – S-a născut John Lennon, compozitor și solist britanic (The Beatles)

Împreună cu prietenul său Paul McCartney, el a format unul din cele mai de titrate parteneriate compoziționale ale secolului 20. După destrămarea trupei care i-a adus consacrarea, Lennon a urmat o carieră muzicală individuală, fără însă a mai atinge vreodată nivelul de frenezie cvasi-universală perioadei primei Invazii britanice.

Născut și crescut în Liverpool, Lennon (foto, în dreapta, alături de bunul său prieten Paul McCartney) a fost implicat în mania skiffle, un stil de muzică cu influențe de jazz, blues, folk și country. Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles în 1960. Pe măsură ce trupa ce dezintegra spre sfârșitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră solo, în care a produs legendarele sale albume: “John Lennon/Plastic Ono band” și Imagine, și de asemenea cântece renumite precum “Give Peace a Chance” și “Imagine”. John Lennon s-a retras din domeniul muzical în 1975, pentru a fi aproape de familia sa, dar s-a relansat în 1980, cu un album numit Double Fantasy. El a fost ucis la trei săptămâni după lansarea acestuia.

Lennon era o natură rebelă și avea un spirit acerb în muzica sa, în compozițiile sale, în desenele, în filmele și în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice. S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în mișcarea anti-război.

Până în 2010 14 milioane de albume ale lui se vânduseră în întreaga lume, iar ca compozitor și interpret a fost de 27 de ori pe locul 1 în US Hot 100. În 2002, BBC l-a votat al optulea din cei mai mari 100 de britanici, iar în 2008 revista Rolling Stone l-a votat al cincilea din cei mai mari cântăreți al tuturor timpurilor. După moartea sa, a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (în 1987), și în Rock and Roll Hall of Fame (în 1994).

Lennon a început să deseneze la o vârstă fragedă, la îndemnul unchiului său. El a adunat poveștile, poeziile, benzile desenate și caricaturile în revista școlii Quarry Bank High School, pe care a numit-o Daily Howl. Scrierile erau adesea satirice, și de-a lungul paginilor, totul era un joc de cuvinte. Bill Turner, coleg de clasă, spune că Lennon a creat Daily Howl pentru a-și amuza cel mai bun prieten, și mai târziu colegul de formație în The Quarrymen, pete Shotton, căruia i-ar fi arătat toată munca sa înaintea oricui. Turner descrie cum una din benzile desenate a lui John descria o stație de autobuz, deasupra căreia stătea scris “De ce?”. Deasupra era o clătită, iar lângă autobuz, un om orb, care purta ochelari de soare, cu un câine, care purta și el ochelari de soare.

Dragostea lui John Lennon penru jocurile de cuvinte a găsit o audiență mai mare pe vremea când avea 24 de ani. Bill Harry scrie ca in his own write (1964) a fost publicată după ce un jurnalist care se ținea de trupa The Beatles l-a convins să îi arate lucrările sale. El i-a spus să scrie o carte. Precum Daily Howl, și aceasta carte conținea scurte povestiri, poeziii, piese de teatru și desene.

Una dintre povești, numită “Nigel, Câine Bun”, întruchipează un câine fericit, care își marchează teritoriul pe un felinar, latră și dă din coadă, până aude un mesaj, că va fi omorât la ora trei. Lennon nu a fost numai surprins de succesul cărții, ci și ce faptul că această carte a fost analizată, și luată în serios. In His Own Write a format baza piesei de teatru “The John Lennon Play: In His Own Write”, adaptată de Victor Spinetti și Adrenne Kennedy. După negocierile dintre Spinetti și directorul artistic al Teatrului Național, Sir Laurence Olivier, piesa de teatru a fost lansată la Old Vic in 1968. Lennon și Ono au fost prezenți la deschidere, aceasta fiind a doua lor ieșire în public. După moartea lui John, mai multe povești au fost publicate, incluzând “Skywriting by Word of Mouth (1986)” , “Real love: Desenele pentru Sean(1999)”, “Ai: Japonia prin ochii lui John Lennon”.

În timp ce Lennon călătorea, în copilărie, pe autobuz cântând la un instrument muzical de suflat, cântecul său a captat atenția șoferului, care, impresionat, i-a spus că dacă va veni următoarea zi la Edinburgh, îi va da o muzicuță pe care un pasager o uitase din întâmplare în autobuz. Muzicuța a înlocuit rapid jucăria lui John. Mai târziu, el continuă să cânte la muzicuță, iar mama sa îl învață să cânte la banjo, iar mai târziu îi cumpără o chitară acustică.

La 16 ani, el începe să cânte la chitara ritmică, în trupa The Quarrymen, iar pe măsură ce cariera îi progresa, el a cântat la o varietate de chitări electrice. Ocazional, el cânta la bas, și de asemenea și la pian, la care a compus multe cântece precum „Imagine”, melodie cunoscută ca cea mai bună piesă solo.Cântând împreună cu McCartney la pian a dus la o piesa care ajunge numărul 1 în topuri: „I Want To Hold Your Hand” (Vreau Să Te Țin De Mână). În 1964 John devine primul muzician britanic care achiziționează o claviatură Mellotron.

1938 – A avut loc prima demonstraţie publică a radio-altimetrului, efectuată de către Laboratoarele Bell.

1934 – A fost asasinat, la Marsilia, regele Alexandru al Iugoslaviei, împreună cu cu L.Barthou, ministrul de externe al Franţei, complot pus la cale de către membrii  organizaţiei fasciste croate „Ustasa”.

1912 – A izbucnit primul război balcanic între Alianţa Balcanică (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru), pe de o parte, şi Imperiul Otoman, iar România s–a declarat neutră; conflagraţia s–a încheiat prin victoria coaliţiei antiotomane la 17/30 mai 1913.

1906 – A venit pe lume Léopold Senghor, poet, om politic, fost preşedinte al statului Senegal (1960–1980). Promotor al conceptului „la négritude”, Senghor a fost unul dintre luptătorii din avangarda mişcării pentru unitate africană.

1890 – S-a pus piatra de temelie a podului Feteşti-Cernavodă, lucrare proiectată şi condusă de inginerul Anghel Saligny.

1871 – A fost declanşat cel mai mare incendiu care a cuprins vreodată oraşul Chicago.

1859 – A văzut lumina zilei Alfred Dreyfus, ofițer francez de origine evreiască, condamnat în anul 1894 pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, ofițerul Esterhazy.

Convins de nevinovăția lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a publicat pe 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L’Aurore, un articol intitulat: J’accuse, adresat președintelui Republicii, Félix Faure, în care ataca cu asprime conducerea țării și așa numita „afacere Dreyfus”, fapt ce a condus la confruntări aprinse și la o reînviere a antisemitismului.

Dreyfus a fost condamnat la 22 decembrie 1895 la degradare militară, sentință adusă la îndeplinire la 5 ianuarie 1896 în curtea Școlii militare, și la deportare pentru muncă forțată în Ile du Diable (insula Diavolului), iar în anul 1899, cu ocazia rejudecării procesului, la 10 ani de închisoare, fiind grațiat la 19 septembrie 1899 de președintele Émile Loubet și reabilitat abia la 12 iulie 1906.

1855 – Isaac Merritt Singer a obţinut un brevet privind modul de acţionare a maşinii de cusut (cu pedală şi curea). Maşina de cusut a fost inventată de Elias Howe, în 1846.

1831 – A fost asasinat Ioannis Capo d’Istria, primul preşedinte al Republicii Elene, unul dintre artizanii luptei de eliberare a grecilor de sub dominaţia otomană.

1688 – A decedat Claude Perrault, medic, arhitect şi teoretician francez; a proiectat faimoasa colonadă care închide curtea pătrată a palatului Louvru.

Perrault a construit, de asemenea, un observator, biserica St-Benoît-le-Bétourné, a proiectat o nouă biserică de Ste-Geneviève și a ridicat un altar în Biserica Sfinților Părinți mici, tot la Paris.

1621 – Hotinul a fost restituit de poloni Moldovei.

Spre sfîrşitul secolului XVI, Moldova era integrată în sistemul politic al Republicii Nobiliare Polone. Intervenţiile militare polone au adus la domnia Moldovei pe Ieremia Movilă (1595-1606), care a instaurat dinastia movileştilor, fără să fi avut legături de sânge cu vechea dinastie din Moldova. Planurile de hegemonie polone asupra întregului spaţiu românesc au fost zădărnicite de războiul Ruso-Polon din 1609-1618. În Moldova a urmat o perioadă de instabilitate şi dese schimbări de domnii la intervenţia Otomanilor şi Poloniei, deteriorând relaţiile dintre Poartă şi Polonia. Această neînţelegere s-a înteţit şi prin atacurile frecvente ale cazacilor zaporojeni şi tătarilor.

În urma unei expediţii otomane, în frunte cu Iskander Paşa împotriva cazacilor, s-a încheiat „Pacea de la Jarucha” (Busza) din 1917, prin care urmau a se sista intervenţiile polone în arealul dunăreano-pontic. Poarta s-a pregătit să atace pentru prima dată în istorie Polonia. Noul domn al Moldovei, Gaspar Graţiani (1619-1620), maurovlah din Dalmaţia, a fost numit de Poartă pentru a calma spiritele nemulţumite din cauza întăririi influenţei otomane în principatele româneşti. Cunoscând planurile Porţii, el le-a comunicat boierilor pentru a-i putea zădărnici, dar nu a fost ascultat nici chiar de ramura filopolonă a boierimii din Moldova. Principele Gabriel Bethlen (1613-1629) al Transilvaniei l-a denunţat pe Graţiani la Poartă, care intenţiona să-l mazilească pe acesta. Graţiani a început ostilităţi împotriva negustorilor otomani la Iaşi şi s-a retras cu oastea spre Polonia, spre direcţia Mohylow, unde în noaptea de 6/7 octombrie 1920 oastea polono-moldoveană a suferit înfrângeri zdrobitoare în faţa celei otomano-tătare a lui Iskander Paşa, atât hatmanul, cât şi domnul Moldovei pierzându-şi viaţa. Aceasta a reprezentat prima confruntare directă armată între oştile otomane şi cele polone.

Victoria de la Mohylow (Mohilău) l-a încurajat pe sultanul Osman II-lea să întreprindă personal o campanie împotriva Republicii Nobiliare Polone împreună cu tătarii, oştile domnului Valahiei, Radu Mihnea, şi ale noului domn al Moldovei, Alexandru Iliaş. Efectivul otoman consta în 100 000 oameni, trupe combinate din care 12 000 ieniceri, numeroşi spahii, cuirasaţi, tunari, la care se adăugau 80 000 tătari, în frunte cu hanul Djanibek Ghirai, 6 000 ostaşi a domnului Valahiei, Radu Mihnea. Obiectivul sultanului era cucerirea Poloniei şi transformarea acesteia într-o bază de atac împotriva Imperiului Habsburgic.

Oastea polonă, 30 000 ostaşi conduşi de marele hatman al Coroanei, Jan Karol Chodkiewicz, care la Nistru urmau să facă joncţiunea cu 20 000 de cazaci, a intrat prima în Moldova prădând până la Iaşi, asigurându-şi astfel provizii bogate după care s-au retras la Hotin. În oastea polonă se afla şi feciorul lui Simion Movilă, Petru Movilă, pretendent la domnia Moldovei, care mai târziu a devenit mitropolit la Kiev. Otomanii au asediat polonii la Hotin între 24 august/3 septembrie şi 19/29 septembrie 1621. Neînţelegerile dintre paşale, precum şi nesupunerea unor mari grupuri de ieniceri jigniţi de comportamentul sultanului au făcut mai puţin efectiv asediul Hotinului. Deşi sultanul a obţinut un succes militar, pacea încheiată ulterior a constituit o victorie politică de moment pentru că ambele părţi nu au respectat tratatul. Domnul Valahiei Radu Mihnea l-a convins pe sultan să nu ierneze în Moldova şi l-a convins să semneze tratatul de pace cu Polonia.

Prevederile tratatului de pace de la Hotin (9 octombrie 1621), ca şi cele ale păcii de la Jaruha (1617), interziceau orice intervenţie polonă în Ţările Române. Pentru că ambele părţi au interpretat tratatul în mod diferit, acest act va fi considerat ulterior în istoriografie ca un armistiţiu. În urma Păcii de la Hotin, această regiune a fost restituită de poloni Moldovei. Influenţa polonă în principatele româneşti a fost slăbită, iar în Moldova şi Valahia s-a accentuat dominaţia otomană ce s-a manifestat prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea acestor principate.

Cu ocazia campaniei Porţii împotriva Poloniei, otomanii au ocupat samavolnic Renii cu câteva sate care ţineau de ocolul Galaţilor.

1621 – A încetat din viaţă Teodosie Rudeanul, boier cărturar, unul dintre cei mai de seamă dregători ai lui Mihai Viteazul. T.Rudeanul este autor al unei cronici oficiale de curte scrisă în limba română (1597).

1221 – A venit pe lume Salimbene de Parma (Salimbene de Adam), călugăr franciscan, autor al unei „Cronici”, o istorie a oraşului Parma, scrisă în limba latină.

1201 – S-a născut Robert de Sorbon, teolog francez şi fondator al renumitei universităţi franceze Sorbona.

A fost confesorul regelui Ludovic al IX-lea, s-a dedicat înfiinţării unei societăţi eclesiastice destinate învăţământului gratuit, pentru tinerii săraci, dar merituoşi.

În 1250, Regina  Blanche i-a cedat o casă, situată în vecinătatea vechilor terme romane. Astfel a luat fiinţă Sorbon. Aceasta va deveni embrionul Universităţii din Paris care va răspândi timp de secole lumina culturii în Franţa şi pe plan internaţional.

1003 – Şeful viking Leif Erikson a sosit în L’Anse aux Meadows (în  actuala Canada) și-a devenit primul european cunoscut care a ajuns în America de Nord.

768 – După moartea lui Pepin „cel Scurt”, fiii acestuia, Carol și Carloman, au devenit regi ai Imperiului Carolingian.

Carol (cunoscut sub numele de Carol „cel Mare”) a rămas în scurt timp singurul rege al francilor și-a continuat opera tatălui său, astfel încât în urma cuceririlor sale, regatul francilor a devenit cel mai important din Occident. Papa l-a proclamat pe Carol împărat la data de 25 decembrie 800.

Leave A Reply

Your email address will not be published.