18 octombrie 1599, Şelimbăr, Mihai Viteazul, domn al Valahiei, a înfrânt oastea transilvăneană, în frunte cu Andrei Bahory

0 209

2006 – Alpinistul român Ticu Lăcătuşu a reuşit să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6.403 metri) din masivul himalayan Tsartse. Vârful a fost botezat Europa.

1991 – Președintele URSS, Mihail Gorbaciov, a semnat împreună cu liderii a opt republici sovietice,  Acordul de Colaborare Economică a Republicilor suverane (Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan, Turkmenia și Uzbekistan).

1968 – Poliția a efectuat o percheziţie în apartamentul lui John Lennon și al lui Yoko Ono, găsind 168 g de marijuana. Mai târziu, cei doi au pledat vinovat și au plătit o amendă de 150 £.

1968 – Atleții americani Tommie Smith și John Carlos, câștigători ai medalilor de aur, respectiv bronz, în proba de 200 de metri sprint, la Jocurile Olimpice de la Mexico City, au fost excluși din lotul american și din Satul Olimpic. Decizia a fost luată după ce, la ceremonia de înmânare a medaliilor, cei doi protestaseră față de situația populației de culoare din SUA, făcând salutul specific organizației „Black Power”.

1967 – Stația interplanetară automată Venus-4, lansată la 12 iunie 1967, s-a dezintegrat înainte de a fi atins suprafața Planetei Venus. Venera 4 Lander a dispărut înainte de a fi lovit Venus.

1967 – Filmul de desene animate The Jungle Book („Cartea junglei”), produs de studiourile Walt Disney, a fost prezentat în cinematografele americane.

1931 – A încetat din viaţă, la West Orange, Thomas Alva Edison, celebru fizician şi inventator american. A inventat sistemul duplex în telegrafie (1864), în 1877 a inventat fonograful, în 1878 a brevetat telefonul cu bobină de inducţie şi microfon cu cărbune, iar în 1894 kinetoscopul. A realizat becul electric, inventând dulia şi soclul cu filet. În 1882 a realizat prima centrală electrică din lume. A inventat, în 1912, primul tip de cinematograf vorbitor, prin combinarea cinematografului cu fonograful.

1918 – A avut loc înfiinţarea Societăţii Simfonice „George Enescu” din Iaşi, România.

1918 – A apărut proclamaţia „Către naţiunea română”, prin care se aducea la cunoştinţă opiniei publice constituirea Consiliului Naţional Român Central, ca unic for de conducere a românilor transilvăneni (Consiliul se va ocupa de pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918).

1910 – A luat fiinţă Seminarul Matematic de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza”, menit a fi un centru de dezvoltare a cercetării ştiinţifice, în special în domeniul ştiinţelor exacte. Ctitor a fost prof. univ. Al. Myller (1879-1965), care a fondat Şcoala Matematică din Iaşi. Seminarul, purtând numele fondatorului, funcţionează şi în prezent.

1909 – Hugues d’Eywo a filmat, la Bucureşti, pe hipodromul Băneasa, demonstraţiile aviatorului francez Louis Blériot (cel care a traversat primul Canalul Mânecii la bordul unui avion, la 25 iulie acelaşi an); a fost prima peliculă românească cu subiect sportiv, din care s-au păstrat câteva fragmente, încadrate ulterior într-un montaj de actualităţi.

1888 – Statul român a sechestrat liniile ferate aflate în proprietatea societăţilor particulare.

1881 – S-a inaugurat linia de cale ferată Buzău-Mărăşeşti, prima construită în întregime de ingineri români. Construcţia liniei a început în anul 1879.

1878 – Rusia a luat în stapânire totală ţinutul istoric Basarabia, numit şi Bugeac.

1867 – Alaska a trecut de la ruşi în stăpânirea SUA pentru suma de 7,2 milioane de dolari. Această zi este sărbătorită anual în  Statele Unite ca „Ziua Alaska”.

1859 – S-a născut, la Paris, filosoful francez Henri Bergson, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1932, considerat fondatorul curentului filosofic al intuitismului.  A fost elev al liceului Bonaparte în perioada 1868 – 1877, apoi a studiat la Ecole Normale Supérieure (1878 – 1881), unde a fost coleg cu Jaurès,  obținând examenul de agregat în filozofie (1888). În 1889, Bergson și-a susținut doctoratul în litere cu două teze: „Essai sur les données immédiates de la conscience”  și „Quid Aristoteles de loco senserit”. A fost numit profesor la Collège de France în 1897. A dus o viață consacrată studiului, în care singurele evenimente importante au fost aparițiile fundamentalelor lucrări care i-au alcătuit opera: „Matière et Mémoire” (Materie și memorie, 1896), „Le Rire” (Râsul, 1900), „L’Évolution créatrice” (Evoluția creatoare, 1907), „L’Énergie spirituelle” (Energia spirituală, 1919). A devenit celebru în Europa și America încă de la publicarea primelor titluri.

Funcții și distincții numeroase i-au încununat opera, culminând cu alegerea ca membru al Academiei franceze (1914), Premiul Nobel (1927) și Legiunea de Onoare (1930). A făcut politică și, după Primul Război Mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale. Filozofia sa era una dualistă: lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă doctrinele științifice și privesc lucrurile ca entități independente în spațiu. În contrast cu intelectul se află intuiția, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiția ne oferă o idee despre forța vieții care străbate toate ființele. Intuiția percepe realitatea timpului; durata este exprimată din punctul de vedere al vieții și nu se poate divide sau măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.

 1830 – S-a aşezat piatra de temelie pentru monumentul Walhalla.

Templul Walhalla onorează personalităţi celebre din istoria Germaniei: politicieni, suverani, oamenii de ştiinţă  artişti şi  scriitori de limbă germană. Edificiul a fost construit în Germania, la est de Regensburg, în Bavaria.

Numele Templului Walhalla vine din mitologie şi a fost conceput în 1807 de Prinţul Ludwig al Bavariei,  din ordinul căruia a fost construit între 1830 şi 1842, sub supravegherea arhitectului Leo von Klenze .

1813 – Napoleon a fost înfrânt în „Bătălia naţiunilor”.

Cea mai mare bătălie din cadrul războaielor napoleoniene, confruntarea de la Leipzig, a fost şi prima în care geniul militar Napoleon s-a aflat în defensivă. După dezastruoasa campanie din Rusia, din 1812, mulţi aliaţi de-ai lui Bonaparte îl părăsiseră. Cu cavaleria decimată şi o armată compusă majoritar din recruţi înzestraţi cu foarte puţină experienţă, „monstrul corsican” a avut de înfruntat o uriaşă armată formată din ruşi, austrieci, prusaci şi suedezi. Aceştia din urmă erau conduşi de unul dintre cei mai capabili mareşali bonapartişti, Jean Berdadotte, care, deşi considerat un trădător de patrie în Franţa, a fost unul dintre puţinii ofiţeri superiori francezi care au supravieţuit căderii lui Napoleon, întemeind chiar dinastia ce domneşte şi astăzi în Suedia. Istoricii susţin că la Leipzig, Napoleon a fost învins de propriul său geniu militar.

1802 – S-a născut Damaschin Bojincă, istoric şi publicist, ministru în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. S-a distins, pe lângă profesia sa de bază, jurist, şi ca istoric, etnograf şi folclorist. Pentru posteritate, Damaschin Bojincă a rămas celebru cu vehementul, dar şi documentatul său „răspuns” la „cârtirea” consilierului Sava Tököly, care nega descendenţa latină a poporului român.

1776 –  Într-un bar din New York, cu decoraţiuni de cozi de cocoş, i s-a servit unui client, pentru prima oară, cocktail (în traducere, coadă de cocoş).

1697 – A venit pe lume pictorul italian Canaletto (Giovanni Antonio Canal), fiul lui Bernardo Canal și al soției acestuia, Artemisa, provenind dintr-o veche familie venețiană. În tinerețe, Antonio și-a însoțit tatăl, învățând de la el meseria de decorator și pictor- scenograf. Fastul și grandoarea decorurilor din teatre au rămas în amintirea lui Antonio Canal, care a început să fie numit „Canaletto”, care va reda în tablourile sale acea atmosferă de frumusețe și eleganță. În jurul anului 1717, Canaletto a lucrat împreună cu tatăl său la decorurile unor opere ale lui Vivaldi, „Arsilda, regina din Pont” și „Încoronarea lui Darius”. În același timp, și-a încearcat talentul și ca pictor de șevalet și-a pictat vederi din Veneția, influențat de Marco Ricci și Carlevaris, precursori ai „vedutelor” (vederi citadine ) venețiene. În anul 1719, Canaletto a plecat la Roma, iar întâlnirea cu pictorii de aici l-a făcut să renunțe la teatru pentru a se dedica exclusiv picturii. Odată cu revenirea în orașul său natal (1790) și primirea în corporația pictorilor, și-a început cu adevărat cariera artistică. Canaletto a primit primele comenzi din partea unor călători străini care făceau comerț cu opere de artă, comandând artistului primul tablou. Prin intermediul acestuia, a executat și două tablouri pentru prințul englez Richmond, care comandase pictorilor italieni o serie de 24 de tablouri reprezentând remarcabile personalități din viața publică a Marii Britanii. O expoziție cu operele lui, organizată în anul 1725, i-a consolidat reputația. Canaletto a lucrat, printre altele, pentru Palatul Princiar, pentru ambasadorul Franței („Primirea ambasadorului Franței la Palatul Dogilor”, 1926) și pentru generalul Schulenberg, condotierul Republicii Veneția.

1599 – (18 octombrie – stil vechi, 28 octombrie – stil nou)  A avut loc bătălia de la Şelimbăr, în cadrul căreia Mihai Viteazul, domn al Valahiei, a înfrânt oastea transilvăneană, în frunte cu Andrei Bahory. Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia (21 octombrie (stil vechi), 1 noiembrie (stil nou) 1599), iar întreg teritoriul Transilvaniei a trecut sub autoritatea lui Mihai.

Influenţa militaro-politică a Poloniei în principatele româneşti la sfârşitul secolului al-XVI-lea a constituit un pericol eminent pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia. Politica regelui Poloniei Sigismund al III-lea (1587-1623) şi a cancelarului său, Jan Zamoyski, de a controla politic malul nordic al Dunării, cu implicarea lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei, susţinut la domnie de poloni) şi Andrei Bathory (principe în Transilvania, fost cardinal în Polonia, ocrotit şi sprijinit de cancelarul polon Jan Zamoyski) prefera schimbarea domnitorului în Muntenia pe unul loial Poloniei (pe Simion Movilă, fratele domnitorului Moldovei, Ieremia Movilă), făcând demersuri în acest sens către Poarta Otomană. În acelaşi context, Andrei Bahory, noul principe al Transilvaniei, a trimis un ultimatum lui Mihai Viteazul de părăsire a domniei în Muntenia (Valahia).

Mihai Viteazul, ilustru strateg şi om de o verticalitate şi claritate rară a gândirii, s-a văzut nevoit să atace primul în Transilvania pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova. Marşul surprinzător al lui Mihai peste munţii Carpaţi a fost efectuat în două coloane. Prima coloană care includea grosul armatei a urmat direcţia Ploieşti – pasul Tabla Buţii – Valea Oltului – Făgăraş – Sibiu, iar a doua coloană cu o armată mai puţin numeroasă pe direcţia Craiova – Valea Oltului – pasul Turnul Roşu – Ţara Bârsei. Pentru condiţiile de relief foarte accedentat, armata lui Mihai Viteazul a realizat o viteză mare de marş (20-25 km pe zi). Atacul celei de-a doua coloană, care a ajuns prima la Sibiu, nu a dat răgaz lui Andrei Bathory pentru a pregăti armata proprie de război. În acelaşi timp, Prima coloană a asigurat prin direcţia sa de avansare oastea muntenească de un eventual atac din partea Moldovei, ce putea face joncţiunea cu saşii. Mihai a reuşit să se asigure de suportul secuilor, sătui de suprimarea maghiară, care l-au susţinut cu 8 000 – 10 000 ostaşi, totodată, asigurând că vor bloca pasurile de munte în cazul unui atac din partea lui Ieremia Movilă al Moldovei, prin secuime.

La 26 octombrie, Mihai a făcut joncţiunea dintre ambele coloane, având un efectiv total de aproximativ 40 000 ostaşi dintre care: 8 000 – 10 000 oşteni de la ţară, 14 000 mercenari, 6 000 haiduci, 8 000 – 10 000 de ostaşi secui, artileria 180 tunuri. După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzând 2 000 morţi, 1 000 răniţi şi toată artileria. Mihai Viteazul a urmărit inamicul pe un spaţiul larg închizând porţile vestice ale ţării, Mureşul şi Someşul.

În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei, Andrei Bathory, a fost ucis de ţăranii secui. Mihai Viteazul va intra deja la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei, Alba Iulia, obţinând controlul militar al principatului.

1569 – S-a născut poetul italian Giambattista Marino, reprezentantul cel mai însemnat al barocului italian, numit „marinism”, după numele său. A scris sonete pe tema iubirii, poeme pe teme biblice şi bucolice. Capodopera sa este poemul de inspiraţie mitologică „Adonis” (1623).

1495 – Ştefan cel Mare al Moldovei a terminat construcţia bisericii domneşti din Dorohoi, biserică pictată din 1529.

1409 – Sigismund de Luxemburg l-a înnobilat pe Voicu, fiul lui Şerb, din familia Huniazilor, pentru meritele sale militare şi credinţa dovedită regelui, donându-i posesiunea regală Hunedoara. Un an mai târziu, la 10 februarie 1410, regele a confirmat această donaţie, după cum cerea cutuma medievală.

1405 – A venit pe lume Papa Pius al II-lea, la Corsignano, în Siena, Italia. Papa Pius al II-lea, cu numele de botez Enea Silvio Piccolomini a fost Papă de la 19 august 1458 până la moartea sa, în 1464.

Lucrarea sa cea mai importantă şi cea mai lungă este autobiografia Comentarii în 13 cărţi, o sursă importantă de informaţii istorice, publicată pentru prima oară de Cardinalul Francesco Piccolomini Bandini, o rudă îndepărtată (1458). A  fost un poet foarte admirat  de contemporanii săi, dar celebritatea sa s-a datorat şi romanului Povestea celor doi iubiţi, care continuă să fie citit şi în zilele noastre, fiind  singurul roman erotic scris de un Papă.

Papa Pius al II-lea a inaugurat un proiect urban neobişnuit, probabil primul exerciţiu de planificare al unui oraş din Europa medievală. El a fost preocupat de reconstruirea oraşului său natal, care poartă acum numele Pienza.

Leave A Reply

Your email address will not be published.