20 octombrie 1919, este fondat clubul de fotbal “FC Ceahlăul” de către un grup de elevi și profesori de la Liceul Petru Rareș

0 218

2012 – Al XII-lea recensământ al populaţiei şi locuinţelor din România (populaţia stabilă: 19.042.936 persoane, locuinţe: 8,5 milioane); recensământul anterior a fost efectuat în 18 – 27 martie 2002 (populaţia stabilă: 21.680.974 persoane).

1973 – S-a inaugurat, în prezenţa Reginei Elisabeta a II-a, Opera din Sydney, Australia.

Proiectul uneia dintre cele mai îndrăzneţe clădiri contemporane aparţine arhitectului danez Jorn Utzon. Iniţial, Opera din Sydney a fost evaluată la şapte milioane de dolari australieni. În final a costat însă 102 milioane, iar construcţia acesteia a durat mai mult de cinci ani.

Construcţia avangardistă are în afara renumitei săli de operă şi un teatru, săli de concerte, restaurante, săli de expoziţie şi un cinematograf.

1973 – A avut loc Masacrul de sâmbătă noaptea, cum au numit analiştii politici americani una dintre crizele consemnate în scandalul Watergate şi care s-a soldat cu eliberarea din funcţie a procurului care trebuia să investigheze cazul. Preşedintele Richard Nixon a decapitat conducerea Departamentului de Justiţie al SUA, prin demiterea lui Elliot Richardson şi a adjunctului acestuia, William Ruckelshaus, după ce aceştia au refuzat să îl demită din funcţie pe Archibald Cox, procurorul numit să investigheze modul în care s-a pătruns în birourile Partidului Democrat din Hotelul Watergate, Washington. „Masacrul” a început în momentul în care Cox i-a cerut lui Nixon să îi predea o copie a înregistrărilor făcute în Biroul Oval. Preşedintele a refuzat şi a încercat să îl îndeparteze pe insistentul procuror. A reuşit pentru că acesta a fost până la urmă înlăturat din funcţie de un alt reprezentant al Departementului de Justiţie.

Scandalul Watergate a izbucnit în vara anului 1972, prin intrarea în efracţie în birourile Partidului Democrat cu scopul de a spiona activitatea membrilor, acţiune de care Casa Albă nu era străină. La doi ani după izbucnirea acestei crize politice, preşedintele Nixon a fost forţat să demisioneze.

1944 – În timpul vizitei de la Moscova, primul ministru britanic (W. Churchill) i-a propus lui Stalin înţelegerea cu privire la împărţirea zonelor de influenţă în Balcani, acesta din urmă acceptând-o.

1935 – Comuniştii chinezi, conduşi de Mao Tzedun, au ajuns în nord–vestul Chinei, la capătul unui marş de 10.000 km de–a lungul ţării, cunoscut ca „Marşul Cel Lung”.

„Marșul cel Lung” a fost o retragere militară masivă a armatei comuniste chineze, precursoarea Armatei Populare de Eliberare, mișcare strategică înfăptuită pentru a evita anihilarea totală în lupta cu forțele Kuomintangului. Armata Republicii Sovietice Chineze, condusă de Mao Zedong și Zhou Enlai, era pe punctul de a fi definitiv distrusă în provincia Jiangxi (octombrie 1934) de armatele conduse de Chiang Kai-Shek. Comuniștii au scăpat din încercuire și s-au retras către nord într-un marș de aproximativ 8.000 km și 370 de zile. Retragerea s-a desfășurat prin unele dintre cele mai dificile terenuri ale Chinei de vest, spre apus, și mai apoi către nord, către provincia Shaanxi.

„Marșul cel Lung” a asigurat Partidului Comunist Chinez izolarea de care avea nevoie, permițând armatei sale să se refacă în nordul Chinei. De asemenea, această acțiune a crescut reputația partidului comunist în rândurile țărănimii chineze, în mod special datorită hotărârii și vitejiei participanților la „Marșul cel Lung”. Acest respect a crescut după punerea la punct a doctrinei militare cunoscute ca „Cele trei reguli ale disciplinei și cele opt puncte de atenție”, care stabilea, printre altele, că proprietatea țărănească nu trebuie confiscată, locuitorii satelor trebuie respectați și că orice alimente necesare aprovizionării luptătorilor trebuie plătite cinstit producătorilor. Printr-o astfel de politică, Mao a asigurat nu numai sprijinul material al țăranilor, dar și o rezervă importantă pentru recrutarea în rândurile Armatei Roșii.

„Marșul cel Lung” a fost un eveniment important, care a dus la întărirea rolului lui Mao ca lider de necontestat al partidului. Unii dintre participanții la „Marșul cel Lung” au devenit conducători importanți de partid și de stat, așa cum au fost Zhu De, Lin Biao și Deng Xiaoping.

1932 – S-a format un Guvern naţional-ţărănesc sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, în care portofoliul Externelor era deţinut de Nicolae Titulescu; renunţând la „politica porţilor deschise”, Guvernul Maniu a iniţiat un şir de măsuri cu caracter protecţionist, printre care şi Legea vămilor.

1931 – A avut loc a doua conferinţă Balcanică (Albania, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, România) la Istanbul, care s-a încheiat cu un pact pentru eliminarea războiului ca instrument de rezolvare a litigiilor. Conferinţa a durat până pe 26 octombrie.

1924 – S-a născut Valentin Silvestru, critic de teatru şi dramaturg român. Ca teoretician al teatrului a publicat: Personajul în teatru (1966), Caligrafii pe cortină (1974), Un deceniu teatral (1985) şi altele. Dintre volumele de proză satirică, amintim: Tufă de Veneţia (1971), Un bou pe calea ferată (1992) etc. După absolvirea Liceului Național din Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul”, iar cel editorial în 1949, cu nuvela Trenul regal. AA fost reporter la cotidienele „Victoria” (1944-1946) și „România liberă” (1946-1947), a colaborat la „Contemporanul”, unde, în 1947, i-a apărut prima proză, intitulată „Luminătorii satelor”,  redactor la „Rampa” (1947-1948) și „Flacăra” (1948-1950), a scris în „Lumea” (1946) lui George Călinescu.

Valentin Silvestru a fost Director artistic al Studioului Cinematografic București (1950-1951), redactor-șef al publicației „Probleme de cinematografie” (1951-1953), profesor de estetică la Institutul de Teatru din București (1953-1959), șef al secției de artă și cronicar dramatic la „Contemporanul” (1954-1969), din 1969 până în 1992 a fost titularul cronicii dramatice la „România literară”. Pentru publicul larg s-a făcut cunoscut cu rubrica „Poșta veselă”, pe care a susținut-o ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă” la Radio București.

A scris scenarii radiofonice, pentru filme de televiziune (Arta conversației, 1975), documentare (despre Lucia Sturdza Bulandra, 1961), de desene animate (Căsuțe ascunse, 1961) sau artistice, folosind uneori propriile-i proze (Tufă de Veneția, 1975). Din mari scriitori spanioli și francezi, cum sunt Lope de Vega, Cervantes, Federico Garcia Lorca, Prosper Merimee, Anatole France, Aime Cesaire, a dat versiuni în limba română, mai ales pentru texte utilizate în spectacole teatrale.

A fost unul din inițiatorii Asociației Umoriștilor din România și al Festivalului bienal de umor de la Vaslui și președinte în juriul pentru teatru al Festivalului „Cântarea României”. De asemenea, a fost membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, a întemeiat și condus Fundația „Teatrul 21”. I s-au decernat Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv „Teatrul românesc contemporan” (1975).

1921 – Franţa şi Turcia au semnat „Tratatul din Ankara”, prin care Franţa recunoştea guvernul turc provizoriu din Ankara drept partener de tratative.

1920 – A avut loc, în casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus şi convocat organul supreme, Sfatul Ţării. Conferinţa a durat până pe 25 octombrie.

Vasile Cijevschi a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21 noiembrie 1917 până la 27 noiembrie 1918. La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

1920 – A început greva generală a proletariatului din România, care a durat până pe data de 28 octombrie, la care au participat 400 000 de salariaţi. Greva cuprindea toate ramurile industriei şi transporturilor, fiind prima grevă politică generală a proletariatului din România. Din cauza deficienţelor de conducere, tacticii pasive a majorităţii conducerii centrale şi terorii guvernamentale, greva generală e fost înfrântă.

1919 – Este fondat clubul de fotbal “FC Ceahlăul” de către un grup de elevi și profesori de la Liceul Petru Rareș care au înființat Asociația Sportivă Ceahlăul, primul club sportiv din Piatra Neamț.

În 1926 echipa Ceahlăul devine campioană a Moldovei, iar după câteva luni își schimbă titulatura în Ceahlău Foot-Ball Club.

În 1959 echipa revine la titulatura „Ceahlăul” după ce, începând din 1949, se numise Progresul, Avântul, Recolta sau Chimia.

În 1961 Ceahlăul promovează în Divizia B si mai apoi, în 1993, în Divizia A.

1917 – A avut loc, la Chişinău, Congresul Ostăşesc cu participarea a 898 delegaţi, reprezentând circa 300.000 de soldaţi aflaţi pe toate fronturile şi în toate armatele ruseşti; Congresul proclama autonomia teritorială şi politică a Basarabiei, precum şi crearea Sfatului Ţării, în care au fost aleşi 195 deputaţi (150 români basarabeni şi 45 reprezentanţi ai minorităţilor), aceştia urmând să fie aleşi prin alegeri indirecte de comitetele ostăşeşti, ţărăneşti şi muncitoreşti, precum şi de corporaţiile profesionale constituite.

1895 – A venit pe lume Alexandru Rosetti, lingvist şi filolog român, membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Suedeze de Ştiinţe. A înfiinţat, în 1963, Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectologie al Academiei Române.

1891 – A văzut lumina zilei Jomo Kenyatta, luptător pentru independenţă şi primul preşedinte al Kenyei (1964–1978). El a devenit în multe ţări o figură – simbol pentru tendinţa consecventă de africanizare din domeniul economiei şi al administraţiei. La sfârşitul anilor ’60, prin măsurile dure întreprinse pentru anihilarea opoziţiei, a devenit, practic, un dictator.

 1891 – S-a născut Sir James Chadwick, cel care a descoperit particula din nucleul atomului cunoscută astăzi sub numele de neutron, datorită lipsei sarcinii electrice. Spre deosebire de nucleii de heliu (particulele alfa) care sunt încărcate pozitiv, și deci sunt respinse de forțele electrice mari prezente în nucleii atomilor grei, această nouă particulă ce poate genera dezintegrare atomică nu trebuie să depășească nicio barieră electrică și este capabilă să penetreze și să fisioneze nucleii celor mai grele elemente. Astfel, Chadwick a pregătit calea spre fisiunea atomului de uraniu 235 și spre crearea bombei atomice. Pentru această importantă descoperire, a primit Medalia Hughes a Societății Regale în 1932, și ulterior și Premiul Nobel pentru Fizică în 1935. Descoperirea lui Chadwick a făcut posibilă crearea elementelor mai grele decât uraniul în laborator. Descoperirea sa l-a inspirat în mod deosebit pe Enrico Fermi, fizician italian și laureat al premiului Nobel, să descopere reacțiile nucleare aduse de neutronii încetiniți, și i-a condus pe Otto Hahn și Fritz Strassmann, radiochimiști germani din Berlin, spre revoluționara descoperire a „fisiunii nucleare”, care a declanșat procesul de dezvoltare a bombei atomice. Chadwick a devenit profesor de fizică la Universitatea Liverpool în 1935. Ca rezultat al memorandumului Frisch-Peierls din 1940 asupra fezabilității bombei atomice, a fost numit membru al Comisiei MAUD care a investigat subiectul mai în profunzime. A vizitat America de Nord ca membru al Misiunii Tizard în 1940 pentru a colabora cu americanii și canadienii în domeniul cercetării nucleare. Întors în Anglia în noiembrie 1940, a concluzionat că nimic nu poate rezulta din cercetări decât după război. În decembrie 1940, Franz Simon, la comanda comisiei MAUD, a declarat că este posibil să fie separat izotopul uranium – 235. Raportul lui Simon includea estimări de costuri și specificații tehnice pentru o uzină mare de îmbogățire a uraniului. James Chadwick a scris mai târziu că a fost prima oară când a „realizat că o bombă nucleară era nu doar posibilă, ci inevitabilă”. „A trebuit apoi să iau somnifere. Era singurul remediu”. Puțin după aceea a lucrat la Proiectul Manhattan în Statele Unite, proiect ce a dezvoltat bombele atomice folosite la Hiroshima și Nagasaki. Chadwick a fost înnobilat în 1945.

1883 – Peru şi Chile au semnat „Tratatul de la Ancón”, prin care provincia Tarapacá a fost cedată statului Chile.

1880 – Tegucigalpa a fost declarată capitala Republicii Honduras (America Centrală).

1860 – A avut loc promulgarea „Diplomei din octombrie” de către împăratul Franz Joseph, ceea ca a însemnat abolirea sistemului absolutist şi deschiderea erei guvernării constituţionale în Austria. Potrivit documentului, Transilvania a redevenit stat autonom în cadrul imperiului.

1837 – A apărut „Jurnalul” domnului Ţării Româneşti, Alexandru Dimitrie Ghica, prin care se acorda sătenilor dreptul (condiţionat) de a se strămuta în oraşe. În primăvara anului 1843, noul domn, Gheorghe Bibescu, a anulat „Jurnalul”.

1822 – A apărut primul număr al ziarului britanic „The Sunday Times”.

1820 – Spania a vândut Statelor Unite teritoriul Floridei, pentru 5 milioane de dolari.

1818 – A fost stabilit hotarul dintre Canada şi SUA de-a lungul paralelei 48.

1803 – Senatul american a ratificat cumpărarea Louisianei, consfiinţind termenii tratalui cunoscut ca „Louisiana Purchase”.

1740 – S-a urcat pe tronul Austriei împărăteasa Maria Tereza, care a domnit timp de 40 de ani. Era fiica lui Carol al VI-lea, care i-a asigurat dreptul la succesiune prin „pragmatica sancţiune”.

1638 – S–a încheiat construcţia Mânăstirii Căldăruşani, ctitorie a lui Matei Basarab (1632 – 1654).

1632 – S-a născut Sir Christopfer Wren, matematician, astronom şi arhitect britanic; a întocmit planul urbanistic al Londrei după marele incendiu din 1666; a proiectat şi a participat la construirea catedralei St. Paul şi a altor 50 de biserici.

1601 – Radu Ştefan a fost ales domnitor al Munteniei în tabăra de la Cărstineşti de oastea lui Mihai Viteazul, căreia i se alăturasere şi boierii Buzeşti. Simion Movilă este silit să se retragă în Transilvania, unde a jurat credinţă împăratului Rudolf II al Austriei, la 6 noiembrie 1601.

1601 – A încetat din viaţă Baba Novac, căpitan de haiduci, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul. Baba Novac s-a distins în luptele cu turcii, cu principele Transilvaniei la Şelimbăr (1599) şi în campania din Moldova (1600). Haiducul a fost ucis prin ardere de viu la Cluj, după ce a fost schingiuit în piaţa centrală a cetăţii.

1600 – A avut loc lupta de la Bucov, în care polonii l-au înfrânt pe Mihai Viteazul, care s-a retras peste Olt. Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei), a devenit domn în Muntenia.

După bătălia de la Mirăslău (18 septembrie 1600), în care s-a dovedit că generalul Basta acţiona, alături de nobilimea maghiară, în deplină înţelegere cu comisarii habsburgi ai lui Rudolf al II-lea şi solidar cu nemulţumirile stărilor privilegiate din Transilvania, Mihai Viteazul a trecut Mureşul însoţit de oastea împuţinată considerabil şi de credincioşii săi luptători, coborând spre Sibiu, apoi spre Făgăraş, unde îl aştepta familia. De aici, prin Braşov, a coborât în Ţara Românească.
La 20 septembrie 1600, generalul Basta, victorios la Mirăslău, a intrat în Alba Iulia, dezlănţuind un adevărat genocid împotriva italienilor şi grecilor toleraţi de fostul principe al Transilvaniei.
În Moldova, cu ajutor polonez, a fost, la 27 septembrie, înscăunat Ieremia Movilă. Oastea polonă, în fruntea căreia se afla însuşi regele Jan Zamoyski, a trecut în Ţara Românească, înscăunându-l pe Simion Movilă, acceptat imediat şi de Înalta Poartă datorită mai vechilor relaţii de înţelegere cu regatul polonez. Văzându-se părăsit de o parte din boierii credincioşi, ba chiar de credincioşii săi căpitani, fraţii Buzeşti (Preda, Preda şi Stroe), care, în numele unor calcule strict boiereşti, trecuseră de partea noului domn, Mihai a pierdut bătălia decisivă cu polonii, la Bucov, pe Teleajen, la 20 octombrie 1600, după ce zadarnic încercase să-i oprească pe aceştia la Năieni şi Ceptura.
Fiind nevoit să se retragă din faţa oştirii poloneze bine echipate, care număra 16.000 de luptători şi căreia i se adăuga şi oştirea moldovenească, Mihai a încercat o nouă rezistenţă la Curtea de Argeş, unde sorţii i-au fost împotrivă (25 noiembrie 1600). Era ultima rezistenţă organizată de el. Voievodul îşi forţa, de fapt, norocul, uitând că în tabăra inamică se aflau acum boierii Buzeşti (care îl vor înlătura pe Simion Movilă în vara lui 1601, aşteptându-l pe Mihai, după victoria de la Gorăslău, să-şi reia tronul).

Singurul teritoriu neocupat a rămas Oltenia natală, Mica Valahie, unde Mihai s-a retras, încercând să-şi reorganizeze oştirea, dar mai ales de a se sfătui cu vechii lui colaboratori, boierii locului, care-i rămăseseră credincioşi. Între ei de cel mai mare folos era, desigur, vistiernicul Stoica de la Strâmba, dovedindu-se un abil diplomat în precedentele demersuri ale voievodului pe lângă Casa de Habsburg şi nu numai.

1595 – S-a încheiat Bătălia de la Giurgiu: aliații creștini au pătruns învingători în cetate. Bătălia de la Giurgiu s-a desfășurat între 15-20 octombrie şi a avut loc după Bătălia de la Călugăreni.

După izbânda obținută în 13 august în Bătălia de la Călugăreni, în care și-au pierdut viața pașa Hasan de Timișoara, Khidr și Mustafa de Bosnia, Mihai Viteazul a fost nevoit totuși să se retragă spre munți, în fața superioritatii numerice a otomanilor.

Sinan Pașa a ocupat Bucureștii și a transformat bisericile în moschei, iar în 26 august a ocupat și Târgoviștea, ai cărei locuitori se refugiaseră din calea turcilor.

Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, a venit în sprijinul lui Mihai în fruntea unei armate de 13.200 de mercenari, 8.000 de secui, 1.500 de germani trimiși de arhiducele Maximilian, la care se adăuga corpul de 300 de artileriști din Toscana înarmați cu tunuri. Joncțiunea cu cei 8.000 de oșteni ai lui Mihai a avut loc în pădurile de pe Dâmbovița.

Aliații creștini au atacat armata otomană la Târgoviște, însă Sinan Pașa nu s-a încumetat să dea lupta acolo, ci s-a retras spre București, apoi spre Giurgiu.

Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu, iar robii luați de turci au fost eliberați. După un bombardament distrugator efectuat de artileria toscană, cetatea Giurgiu a fost luată cu asalt şi cucerită.

O consecinţă a victoriei creştine a fost aceea că Sinan paşa a fost destituit din funcția de mare vizir. O altă importantă urmare a campaniei din toamna lui 1595, încheiată cu victoria de la Giurgiu, a fost mutarea capitalei Munteniei de la București din nou la Târgoviște, mai departe de Dunăre și de pericolul de invazie  otoman.

1548 – A fost fondat oraşul Nuestra Señora de La Paz, cunoscut mai ales ca La Paz, capitala de astăzi a Boliviei.

Leave A Reply

Your email address will not be published.