31 octombrie 1865, a luat fiinţă Ateneul Român din Bucureşti, ca instituţie statuară

0 266

2013 – Ziua Arhivelor Naţionale: la 31.X.1862 se înfiinţa Direcţia Generală a Arhivelor Statului, prin unificarea Arhivelor din cele două Principate Române, Moldova şi Ţara Românească.

2011 – A fost atins pragul de 7 miliarde de oameni pe Pământ, în Filipine. În urmă cu 2.000 de ani, la naşterea lui Iisus Hristos, erau în jur de 300 de milioane de oameni. Pragul de un miliard a fost atins în anul 1804; în ultimii 38 de ani, populaţia Terrei a atins succesiv patru praguri: 4 miliarde de locuitori în 1974, 5 miliarde în 1987, 6 miliarde în 1999 şi 7 miliarde în 2011.

2003 – A fost descoperită planeta pitică Eris.

Eris (inițial denumită 2003 UB313) este cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar. După masă este al nouălea corp ceresc cunoscut din Sistemul Solar, care se rotește direct în jurul Soarelui. Are cel puțin un satelit, numit Dysnomia. Eris este un obiect trans-neptunian din centura lui Kuiper, ce a fost descoperit în 2003. Deoarece diametrul său este mai mare decât cel al lui Pluton, a fost considerat de mulți ca fiind Planeta X, cea despre care se credea că este cauza unor perturbări în rotația planetelor Uranus și Neptun.

Pe 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale , obiectul 2003 UB313 a primit statulul de planetă pitică.

1984 – A murit premierul indian Indira Gandhi; cel mai mare succes pe care l-a obţinut în planul politicii externe l-a constituit alegerea ei, în 1983, ca preşedinte al Mişcării Ţărilor Nealiniate. A fost asasinată de fanaticii adepţi ai cultului sikh.

1975 – Formatia britanica  Queen lanseaza in Anglia cel mai renumit single al sau, Bohemian Rhapsody

1974 – România a ratificat Pactul internaţional cu privire la drepturile Economice, Sociale şi Culturale, semnat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Ultimul Raport Naţional al României a fost depus la 7.01.1993

1972 – A murit Onisifor Ghibu, pedagog (considerat unul dintre fondatorii pedagogiei româneşti), membru al Academiei Române, memorialist, publicist şi om politic transilvănean (intensă activitate pentru înfăptuirea statului unitar român; a înfiinţat „România nouă”, primul ziar de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor).

1971 – Ilie Năstase a câştigat marele turneu open „Embassy” de la Wembley.

1933 – Basoreliefurile celor patru preşedinţi ai Statelor Unite de pe muntele Rushmore au fost finalizate.

1926 – Celebrul magician Harry Houdini a încetat din viaţă în urma unei peritonite. Considerat unul dintre cei mai mari magicieni ai secolului XX, Houdini a murit, la vârsta de 52 de ani, în spitalul din Detroit, după 12 zile de spitalizare. Cu două săptămâni înainte, el a susţinut o demonstraţie în faţa câtorva studenţi. Unul dintre spectatori l-a lovit puternic de două ori în stomac pentru a-i testa forţa fizică, însă, din cauză că a fost luat prin suprindere, magicianul a suferit o ruptură de apendice. A fost operat de urgenţă, însă medicii nu au reuşit să îl salveze şi astfel s-a stins din viaţă o adevărată legendă. Houdini, pe numele adevărat Erik Weisz, s-a născut în Budapesta, fiind fiul unui rabin. Cât era copil, familia sa a emigrat în SUA, iar în acea perioadă şi-a descoperit extraordinara abilitate de a se contorsiona. A învăţat diverse trucuri şi a deprins tehnica de a scăpa din lanţuri şi chingi. La 9 ani s-a alăturat unui circ şi a început să susţină spectacole prin ţară, făcând senzaţie printre spectatori. La 18 ani, demonstraţiile lui tăiau răsuflarea oricui, Houdini şocând audienţa cu numărul care presupunea legarea de mâini şi de picioare şi aruncarea într-un rezorvor cu apă din care trebuia să evadeze. În ultima perioadă a vieţii, magicianul a pornit o campanie împotriva şarlatanilor care pretindeau că deţin puteri supranaturale, dar care foloseau diverse trucuri pentru a înşela audienţa.

1920 – S-a promulgat Legea pentru înfiinţarea şcolilor româneşti de studii superioare la Paris şi Roma.

1918 – A fost constituit, la Budapesta, Consiliul Naţional Român Central. Peste câteva zile consiliul s–a mutat la Arad, schimbându–şi numele în „Marele Sfat al Naţiunii din Transilvania şi Ungaria”.

1892 – Sir Arthur Conan Doyle a publicat volumul de poveştiri „Aventurile lui Sherlock Holmes”.

Sir Arthur Conan Doyle a fost un romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes, primul detectiv care apare într-o serie de romane polițiste. În afara acestora, Sir Arthur Conan Doyle a fost autorul a numeroase povestiri știintifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie și texte inspirate direct din realitate (non-fiction).

1888 – Britanicul John Boyd Dunlop (1840–1921) a inventat pneul utilizat la biciclete, triciclete şi automobile.

1881 – S-a născut Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, prozator și dramaturg român

Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Fălticeni – d. 16 iulie 1943, București) a fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Este autorul teoriei Sincronismului și al Mutației valorilor estetice. În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că și-a susținut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul Matei Basarab din București, fost profesor al Colegiului Național Mihai Viteazul din București.

Este tatăl criticului Monica Lovinescu și unchiul prozatorului Anton Holban, al dramaturgului Horia Lovinescu și al criticului literar și specialistului în ocultism Vasile Lovinescu.

1869 – A venit pe lume Paul Anghel, chirurg şi publicist român. Personalitate a şcolii chirurgicale ieşene, şi-a desfăşurat întreaga activitate didactică şi chirurgicală în Iaşi. Se numără printre fondatorii Societăţii române de chirurgie, alături de Thoma Ionescu, C.D. Severeanu, Ernest Juvara, şi a fost colaborator permanent al „Revistei de chirurgie”. Lucrările sale ştiinţifice se referă îndeosebi la probleme de ortopedie şi traumatologie. Frate cu poetul Dimitrie Anghel, el şi-a exercitat talentul literar nativ, în special în paginile revistei „Însemnări ieşene”.

1869 – S-a inaugurat oficial prima cale ferată din Principatele Unite, între Bucureşti şi Giurgiu (69,8 km). Tot atunci a început să funcţioneze cel dintâi depou CFR la Giurgiu.

1865 – A luat fiinţă Ateneul Român din Bucureşti, ca instituţie statuară. Edificiul a fost construit între anii 1886 şi 1888, pe bază de subscripţie publică, după planurile arhitectului A. Galleron.

Esarcu, V.A Ureche și N. Krețulescu au înființat în 1865 instituția Ateneul Român cu scopul “înzestrării poporului cu cunoștințe folositoare”. Pentru a strânge banii necesari pentru construcția clădirii s-a apelat la colecta publică având motto-ul “Dați un leu pentru Ateneu”.

 Inițiatorii români ai noii instituții au avut ca model de inspirație așezăminte similare existente în mari orașe europene: Torino, Madrid și Paris, amintite în cuprinsul statutului “Ateneului” din Iași în 1860 iar cinci ani mai târziu, lua ființă la București societatea culturală “Ateneul Român”.

Anul 1865 s-a dovedit foarte productiv pentru ctitorirea și desfășurarea activităților noi instituții. La 28 ianuarie / 9 februarie 1865 un grup de inițiativă format din cunoscuți cărturari ai timpului ai carui animator era Constantin Esarcu organizează un ciclu de conferințe publice care însemnau de fapt inaugurarea promițătoare a noului așezământ de cultură.

În toamna, la 31 octombrie / 12 noiembrie se constituie noua Societate și totodată are loc adoptarea statutelor sale. Instituția se adresa unor largi categorii socio-profesionale cu o pregătire școlară elementară, în special oameni recrutați din rândurile orășenilor adulți: funcționari, meseriași, comercianți, liber profesioniști, militari s.a.

Cel care avea să devină spiritul competent și neobosit al mișcării ateneiste, dar și al edificării impozantei creații arhitectonice care a înnobilat Bucureștiul și continua să fie o emblemă de prestigiu a Capitalei României a fost Constantin Esarcu, un entuziast în cautarile sale febrile pentru propășirea culturala a românilor.

Constantin Esarcu (1836-1898) era licențiat în domeniul științelor naturii și își susținuse cu succes doctoratul în medicină. A îmbrățișat cariera universitară profesând la catedrele Facultății de Medicină și Facultății de Științe din București.

Constantin Esarcu a fost și un foarte cunoscut diplomat, un asiduu căutător de documente referitoare la romani existente în arhivele din Italia. Contribuția sa la înființarea Ateneului Român a fost nu numai hotărâtoare dar și importantă de-a lungul anilor. După cum se menționa în actul de fundație al acestei instituții, Constantin Esarcu era numit “președinte și atotizvoditorul lucrului acestuia”.

De la tribuna Ateneului Român, Constantin Esarcu s-a remarcat printr-o susținută activitate de conferențiar și a mai fost cel care a prezentat cuvântul de deschidere la un număr apreciabil de expuneri la începuturile unor serii de conferințe, atât înainte cât și după inaugurarea actualei clădiri a Ateneului Român, în anii 1871, 1872, 1883, 884, 1885, 1888, 1890.

El însuși a oferit un foarte bun exemplu de om de cultură angajat a se dedica abordarii unor teme de interes general pentru un public larg și avid de cunoastere, unele din temele sale referindu-se la: “Educațiunea și politica” (1867), “Artele sub Pericles. Pericles, om de stat și artist” (1873), “Diplomația venetiana în Orient. Raporturile ambasadorilor venețieni la Constantinopol studiate ca sorginte a istoriei noastre naționale” (1879), etc.

1864 – Nevada a devenit cel de al 36-lea stat al Statelor Unite ale Americii.

1828 – A încetat din viaţă Constantin Caracaş, medic, tipograf şi editor roman; a contribuit la organizarea ştiinţifică a medicinii româneşti şi a introdus vaccinarea antivariolică în Ţara Românească. A fost unul dintre fondatorii spitalului „Filantropia” din Capitală. A înfiinţat la Bucureşti prima tipografie laică din Ţara Românească (1817).

1632 – A venit pe lume pictorul olandez Jan Vermeer. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică.Vermeer se întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul, care era protestant, trece la catolicism.

În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor.Vermeer picta puțin, în medie două tablouri pe an, însă era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care, în 1675 (anul morții pictorului), număra 11 copii. Ținea mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar, cu timpul. și inevitabile greutăți materiale.

Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă. În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală.

O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze.În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din Oude Kerk (Biserica Veche) din Delft.

Primele sale tablouri au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: „Vedere din Delft” (1660) și „Străduța” (1657-1658). O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: „Proxeneta” (1656 și „Fată dormind” (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin.

Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi „Femeie citind o scrisoare la fereastră” (1657) sau „Fata cu un cercel de perlă” (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: „Alegoria credinței” (1671) și „Alegoria picturii” (sau În atelier, 1673).

În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte,simbol al înțelepciunii, și o mască, simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei.

Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000 de vizitatori în 14 săptămâni.

1517 – A încetat din viaţă Fra Bartolommeo, pictor italian., călugăr dominican. Îmbinând simţul monumentalului, graţia elegantă, a pictat frescele de la biserica „San Marco” din Florenţa şi altele. A executat tablouri cu teme religioase (Plângerea lui Hristos).

1402 – A fost înregistrată cea mai veche atestare documentară a berii în Moldova.

475 – Patricianul Orestes l-a proclamat împărat pe fiul său, Romulus Augustulus, autoritatea împăratului limitându-se la sudul Galiei și la Italia.

Flavius Romulus Augustulus a fost ultimul împărat (475 – 476) al Imperiului Roman de Apus.

La 28 august 476, Romulus Augustulus a fost îndepărtat de la tron de Odoacru, căpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goților).

Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a mediat detronarea fără violență a ultimului și tânărului împărat roman al Imperiului de Apus, pentru care a reușit să obțină chiar și o pensie.

Romulus Augustulus a fost depus în Occident de Odoacru, iar insignele imperiale au fost trimise de la Roma la Constantinopol, fapt care mai târziu a generat dispute în privința moștenirii romane.

Imperiul Roman de Apus, după ce a pierdut majoritatea provinciilor, a fost desființat atunci când Odoacru, care se autoproclamase magister militum (guvernator suprem), a înființat un stat independent în Italia (476).

Odată cu instaurarea dominației germanice în Italia, a avut loc sfârșitul Imperiului Roman de Apus, sfârșitul Antichității și începutul Epocii Medievale.

Leave A Reply

Your email address will not be published.