10 ianuarie, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești
Sfântul Antipa era înainte-văzător, cunoștea gândurile ascunse ale oamenilor, și era un povățuitor aparte, având ucenici atât în obște, cât și în afara ei. Avea și darul lacrimilor, inima lui arzând necontenit pentru Dumnezeu. Este singurul călugăr român care s-a nevoit în Mănăstirea Valaam.
Cunoscut ca fiind singurul călugăr român care s-a nevoit în Mănăstirea Valaam, Sfântul Antipa de la Calapodești a fost un model pentru părinții din România, Muntele Athos și Rusia. Născut în satul Calapodești din Bacău în secolul al IX-lea, Fericitul Antipa a părăsit viața în lume la vârsta de 20 ani. Fiind la început nevoitor în Mănăstirea Căldărușani, a plecat apoi la Schitul Prodromu, în Muntele Athos, unde a petrecut în post aspru și rugăciune neîncetată vreme de 15 ani. Alți patru ani s-a aflat în Mănăstirea Esfigmenu, primind înaltul chip al schimniciei.
Pentru că ajunsese atât de vestit, încât nu mai avea liniște și simțea dorul de singurătate, s-a întors la mănăstirile din preajma Iașiului, după care a ajuns la Mănăstirea Valaam. Aceasta era cunoscută în toată lumea pentru monahii neîntrecuți în practicarea rugăciunii lui Iisus, așa că aici s-a așezat Cuviosul pentru ultimii 17 ani din viața sa. Aici a fost hirotonit preot și tot aici a primit darul facerii de minuni. Sfântul Antipa era înainte-văzător, cunoștea gândurile ascunse ale oamenilor, și era un povățuitor aparte, având ucenici atât în obște, cât și în afara ei. Avea și darul lacrimilor, inima lui arzând necontenit pentru Dumnezeu.