16 ianuarie 1967, a avut loc la Monterey festivalul considerat astăzi primul mare concert rock.

0 293

2000 – A avut loc o eclipsă totală de soare, cu vizibilitate maximă în SUA, Canada, America de Sud.

1979 – În urma unor puternice manifestaţii, şahul Moh-ammad Reza Pahlavi Aryamehr a părăsit Iranul, ceea ce a dus la sfârşitul monarhiei în Iran şi începutul dictaturii islamiste.

1969 – Studentul ceh Jan Palach, în vârstă de 20 de ani, şi-a dat foc, la Praga, lângă clădirea Muzeului Naţional, pentru a protesta împotriva invaziei armatei sovietice. Moartea sa a produs o adâncă emoţie în Cehoslovacia şi în întreaga lume.

1967 – A avut loc la Monterey festivalul considerat astăzi primul mare concert rock. 50.000 de spectatori i-au ascultat pe Janis Joplin, Otis Redding, The Who Mamas & Papas, The Byrds si Jefferson Airplan.

1965 – Reprezentanţele diplomatice ale României şi Danemarcei au fost ridicate la nivel de ambasadă.

1957 – A murit Arturo Toscanini, unul dintre cei mai mari dirijori din prima jumătate a secolului XX. A condus mai multe orchestre celebre (La Scala, Milano; Metropolitan Opera şi Filarmonica, New York), a format National Broadcasting Company Orchestra.

1946 – George Călinescu a început, la Facultatea de Litere, din Universitatea Bucureşti, cursul „Istoria literară ca ştiinţă inefabilă şi sinteză epică”, cu lecţia de deschidere intitulată „Sensul clasicismului”.

1945 – În urma Convenţiei de Armistiţiu, care stabilea, la articolul 11, reparaţiile de război datorate de România Uniunii Sovietice (300 de milioane de dolari), s-a semnat Convenţia economică „asupra mărfurilor pe care România urma să le livreze în compensarea daunelor cauzate de România Uniunii Sovietice, prin operaţiunile militare şi ocuparea teritoriului sovietic”.

1920 – A intrat în vigoare un amendament la Constituţia SUA, care interzicea fabricarea şi consumul băuturilor alcoolice („Legea prohibiţiei”), în vigoare până la 05.12.1933.

1909 – Exploratorul britanic Ernest Shackleton a descoperit polul sudic magnetic al planetei.

1891 – A murit compozitorul francez Léo Delibes.

Léo Delibes s-a născut în ziua de 21 februarie 1836, la Saint-Germain du Val (Franța). Prima sa compoziție de balet „La source” („Izvorul”), i-a adus primul mare succes.

În anul 1870, a urmat Coppélia (baletul său cel mai popular), apoi Sylvia (în 1876).  A cunoscut un triumf copleșitor în 1881, cu capodopera sa, „Lakmé” (prezentată în premieră  la Opéra-Comique). În 1881, a fost numit profesor de compoziție la Conservatorul din Paris.

1886 – A încetat din viaţă Amilcare Ponchielli, cunoscut mai ales în calitate de compozitor de operă, cel care a rămas în programele spectacolelor din secolele XX – XXI doar cu opera „Gioconda” (foarte cunoscut este baletul „Dansul Orelor” din actul III), după o tragedie de Victor Hugo. Cu toate acestea, el este autorul a unsprezece opere, dintre care una neterminată și a unui monolog pentru un bariton.

Ca pedagog la Conservatorul din Milano, i-a avut ca elevi pe Giacomo Puccini și Pietro Mascagni, viitori reprezentanți ai curentului „verist”.

1885 – A apărut noul organ de presă junimist, România liberă, ce reflecta grupul junimist intrat în Camere la alegerile din noiembrie 1884.

1838 – A murit Franz Clemens Brentano, filozof și psiholog de limbă germană, profesor la Universitatea din Viena. Totodată, prin a sa „Școală Brentano” (die Brentano-Schule) și prin numeroșii săi elevi marcanți, printre care Edmund Husserl și Sigmund Freud, Brentano este considerat a fi precursorul psihologiei moderne, precum și al fenomenologiei.

Fratele său, Lujo Brentano, a fost om de știință; ei provin dintr-o familie intelectuală catolică de origine italiană. Frații tatălui său au fost scriitorii Clemens Brentano și Bettina von Arnim.

Brentano a făcut legătura dintre filozofie și psihologie, el fiind un reprezentant al celor care au legat filozofia scolastică din evul mediu cu psihologia. El a descris termenul de „inexistența intenționată a unui obiect”, bazat pe trei elemente: imaginație, părere preconcepută, variații psihice.

Franz Brentano este unul dintre cei mai influenți gânditori de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A reintrodus teoria intenționalității în gândirea contemporană și a elaborat într-o modalitate exemplară problematica psihologiei descriptive.

Cercetările sale psihologice reprezintă punctul de pornire nemijlocit al elaborării fenomenologiei lui Edmund Husserl și al teoriei obiectului a lui Alexius Meinong, iar disertaţia sa este opera care a inspirat interogația heideggeriană asupra ființei.

Printre elevii săi s-au numărat personalități precum Edmund Husserl, Rudolf Steiner, Carl Stumpf, Alexius Meinong, Sigmund Freud, Kazimierz Twardowski.

1815 – Brazilia şi-a declarat independenţa faţă de Portugalia.

1794 – S-a stins din viaţă Edward Gibbon, istoric englez și membru al parlamentului britanic. Cea mai faimoasă lucrare a sa este „Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman”, care a fost publicată în șase volume între anii 1776 și 1788. Operele sale sunt renumite pentru calitate, ironia prozei, folosirea surselor primare și denigrarea deschisă a religiei organizate.

Edward Gibbon s-a născut la 27 aprilie 1737, în apropierea Londrei, la Lime Grove, situat în Putney, comitatul Surrey. Părinții săi erau Edward Gibbon, un esquire local, și Judith Gibbon. A avut cinci frați și o soră, dar toți aceștia au murit încă din copilărie. Bunicul său, numit tot Edward Gibbon, își pierduse toată averea, ca urmare a prăbușirii pieței bursiere din 1720, dar a recâștigat în cele din urmă o mare parte din această avere, astfel încât fiul său (tatăl lui Edward Gibbon) a fost în măsură să moștenească venituri substanțiale.

În copilărie, sănătatea sa a fost mereu precară. El însuși s-a descris mai târziu ca fiind „un copil pricăjit, neglijat de mama mea, înfometat de doica mea”. La vârsta de nouă ani, la scurt timp după ce mama sa murise, Edward Gibbon a fost trimis la școala Dr. Woddeson de la Kingston upon Thames (în prezent „Kingston Grammar School”).

În paralel cu studiile școlare, Gibbon citea cu pasiune tratate de istorie renumite în acea perioadă, ceea ce prefigura deja viitoarele sale preocupări. Astfel, până în 1751, Gibbon deja citise: „Roman History” de Laurence Echard (apărută în 1713), „An Institution of General History” de William Howel (1685) și mai multe din cele 65 de volume care au apărut între 1747-1768, în cadrul „Universal History from the Earliest Account of Time”.

După o perioadă de tratament pentru îmbunătățirea stării sale de sănătate în stațiunea Bath, în 1752, la vârsta de 15 ani, Gibbon a fost trimis de tatăl său la Magdalen College, Oxford. El a descris, mai târziu, cele 14 luni în care a studiat la acest colegiu, ca fiind „cele mai inactive și neprofitabile din viața sa”.

În urma unor controverse teologice, dar și ca o sfidare la adresa atmosferei bigote de la Oxford, tânărul Gibbon s-a convertit la catolicism (8 iunie 1753). A fost nevoit să plece de la colegiu (Universitatea anglicană de la Oxford nu admitea studenți catolici). Furios, tatăl său l-a trimis în Elveția, la Lausanne, dându-l în grija pastorului reformat Daniel Pavillard, care urma să-l readucă la credința protestantă și să-i completeze educația. Ambele scopuri au fost îndeplinite: de Crăciunul anului 1754, Edward Gibbon s-a reconvertit la protestantism, iar educația sa s-a îmbogățit substanțial. Astfel, Gibbon a ajuns să stăpânească la perfecție limba franceză și limba latină, și a studiat aprofundat operele lui Hugo Grotius, Samuel von Pufendorf, John Locke, Pierre Bayle și Blaise Pascal.

La întoarcerea în Anglia, Edward Gibbon a publicat prima sa carte, în limba franceză, „Essai sur l’Étude de la Littérature” (1761), care i-a adus începutul notabilității și l-a făcut cunoscut, cel puțin în Franța, ca literat.

În perioada 1759-1770, Gibbon a fost înrolat (în serviciu activ și în rezervă) în „miliția” comitatului South Hampshire, la început cu gradul de căpitan, ulterior avansând până la gradul de locotenent-colonel.

După ce tatăl său a murit (în 1770), Edward Gibbon s-a stabilit la Londra (Bentinck Street No. 7). Aici a aderat la cluburi selecte, printre care și Dr. Johnson’s Literary Club. L-a succedat pe Oliver Goldsmith, ca profesor de istorie antică (titlu onorific, dar de mare prestigiu) la Royal Academy of Arts. În același an, a publicat prima sa lucrare scrisă în limba engleză, „Critical Observations on the Sixth Book of Vergil’s”, „The Aeneid” („Observații critice asupra cărții a șasea din Eneida”).

La sfârșitul anului 1774, Edward Gibbon a fost inițiat și primit ca francmason în Marea Lojă a Angliei.

În același an (1774), a devenit membru al Camerei Comunelor din partea circumscripției Liskeard, Cornwall. A fost însă doar un membru „mut” al parlamentului, votând invariabil în favoarea guvernului Whig din acea perioadă și fără să aibe inițiative legislative.

La 16 februarie 1776, a apărut primul volum al operei de căpătâi a lui Edward Gibbon: „The History of the Decline and Fall of the Roman Empire” („Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman”), carte care „deși costa un galben, se vindea la fel de repede ca un pamflet de doi bani asupra treburilor zilei”. Volumele II și III au apărut în 1783, iar volumele IV, V și VI în 1788.

Între 1784 și 1793, Edward Gibbon a locuit la Lausanne. Datorită succesului de care s-a bucurat în epocă opera sa istorică, era considerat „marele monarh al literaturii”.

Adam Smith scria despre Gibbon că „este în fruntea întregului trib literar care există astăzi în Europa.

1471 – În Moldova a avut loc execuţia marilor boieri: Isaia-vornicul, Negrilă-paharnicul şi Alexa-stolnicul, care complotaseră împotriva domnitorului Ştefan cel Mare.

929 – Emirul Abd er-Rahman al III-lea s-a proclamat calif, înființând Califatul Córdoba, pe teritoriul actual al Spaniei.

27 î.Hr. – Octavianus a primit titulatura sacrală de „Augustus” şi a adoptat titulatura de „Imperator Caesar Augustus divi filius”.

Leave A Reply

Your email address will not be published.