9 mai 1945, Ziua Victoriei!

0 400

Ziua de 9 mai este cunoscută drept Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-Al Doilea Război Mondial.

La 7 mai 1945, la Reims, a fost semnat un prim act de capitulare necondiţionată a Germaniei, notează volumul ”Repere de cronologie internaţională 1914-1945” (1982). Documentul a fost semnat, din partea Germaniei, de feldmareşalul Alfred Gustav Jodl, amiralul Friedeburg şi generalul-maior Wilhelm Oxenius, iar din partea aliaţilor de generalul locotenent britanic Sir Frederick Morgan, generalul francez Francois Sevez, amiralul H. M. Burrugh, comandantul forţei navale expediţionare aliate, generalul-locotenent Walther Bedell Smith, şeful statului major al armatelor aliate, generalul Karl Spaatz, comandantul forţelor aeriene ale SUA, generalul-locotenent Ivan Cermişev şi generalul-locotenent Ivan Susloparov din partea URSS.

Procesul de capitulare a Germaniei a fost reluat în noaptea de 8 spre 9 mai 1945, în cartierul general al armatei sovietice din Belin-Karlhorst, la dorinţa expresă a conducătorului sovietic Iosif V. Stalin. De această dată, documentul a fost semnat de către mareşalul Wilhelm Keitel, generalul Stumpf şi amiralul Friedeburg din partea Germaniei, de către mareşalul G.K. Jukov din partea Comandamentului suprem sovietic, de mareşalul britanic Arthur B. Tedder, generalul american K. Spaatz şi generalul francez J. de Lattre de Tassigny.

(Exterminarea în masă a populației în lagărul de concentrare de la Klooga, organizat de ocupanții fasciști pe teritoriul Estoniei ocupate)

În urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare. Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit odată cu capitularea Japoniei, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august), armistiţiul fiind semnat la 2 septembrie 1945, pe puntea cuirasatului Missouri.

(Trupele hitleriste în piața Václav din Praga)

În acest context, Ziua Victoriei este sărbătorită la 9 mai de cele mai multe ţări din estul Europei, printre care şi România, dar şi de statele care au aparţinut fostei URSS sau fostei Iugoslavii, în timp ce în Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Cehia, Norvegia, Ţările Baltice şi în unele regiuni din Germania, Ziua Victoriei este sărbătorită în ziua de 8 mai.

(O tânără infirmieră româncă bandajează un soldat sovietic rănit – Foto Izrael Ozersky)

Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost declanşat în zorii zilei de 1 septembrie 1939, când trupele germane au invadat Polonia pe toată lungimea graniţei comune. Două zile mai târziu, Marea Britanie şi Franţa au declarat război Germaniei, treptat intrând în conflict mai multe state. La 5 septembrie, Guvernul SUA şi-a declarat neutralitatea faţă de conflictul izbucnit în Europa, potrivit volumului ”Al Doilea Război Mondial” (Henri Michel, 2006).

(Orașul Londra după bombardament, anul 1940)

Varşovia a capitulat, la 27 septembrie 1939, ca urmare a gravelor înfrângeri suferite de Polonia, o zi mai târziu fiind semnat la Moscova un tratat germano-sovietic prin care s-au stabilit graniţele între URSS şi Germania după prăbuşirea statului polonez. Partea de vest a Poloniei a fost anexată la cel de-al III-lea Reich german, restul teritoriului aflându-se sub conducerea ”Guvernământului general al regiunilor poloneze ocupate”.A urmat perioada ”războiului ciudat” când între 17 octombrie 1939 şi 9 aprilie 1940, la graniţa franco-germană, nu s-au mai desfăşurat ostilităţi germane. La 9 aprilie 1940, trupele Germaniei naziste au invadat Danemarca şi Norvegia. În prima ţară succesul a fost total, în cea de-a doua rezistenţa militară a fost mai puternică.

(Eliberarea Kievului de sub ocupația fascistă. Kreșciatikul după bombardamente. Noiembrie 1943)

Ofensiva germană în Europa occidentală a fost declanşată la 10 mai 1940, când au fost atacate, cu forţe puternice (motorizate şi aviaţie), Belgia, Olanda şi Franţa, Parisul fiind ocupat la 14 iunie. Încercarea germanilor de a invada Marea Britanie prin operaţia ”Leul de mare” a eşuat în vara aceluiaşi an, din cauza rezistenţei opuse de aviaţia militară britanică, aminteşte volumul amintit mai sus. În aprilie 1941 au fost ocupate Iugoslavia, apoi Grecia.

(Avioanele sovietice Il-2. Constructor: Serghei Vladimirovici Iliușin. Marele Război pentru Apărarea Patriei, anii 1941 – 1945)

La 22 iunie 1941, trupele Reich-ului şi cele ale aliaţilor săi au atacat Uniunea Sovietică, în cadrul Operaţiunii Barbarossa. Eşecul ”războiului-fulger” era evident, pentru că oricât de mari au fost eforturile depuse, Leningradul şi Moscova nu au putut fi cucerite.

(Un soldat american țintește cu arma un soldat neamț în luptele de eliberare a Franței în timpul celui de Al Doilea Război Mondial)

O grupare aeronavală niponă a atacat surprinzător, la 7 decembrie 1941, baza de la Pearl Harbour, unde era concentrată flota americană din Pacific. În aprilie 1942, americanii au bombardat Tokyo, iar japonezii au decis să continue operaţiunile ofensive până în insulele Aleutine şi Hawaii. Înaintarea lor a fost oprită în sud, la Guadalcanal, unde militarii americani au executat în august 1942, prima lor operaţiune amfibie de debarcare, potrivit volumului ”Al Doilea Război Mondial” (Henri Michel, 1996). Aici au luptat până în februarie 1943 pentru cucerirea acestui punct strategic.

(În noaptea de 13 spre 14 februarie 1945, forțele aeriene ale Marii Britanii și SUA au efectuat un atac aerian asupra orașului Dresda, capitala culturală a Germaniei. În urma atacului au fost uciși peste 25.000 de oameni!)

Debarcarea anglo-americană în Maroc şi Algeria (noiembrie 1942) a permis încercuirea şi distrugerea forţelor germano-italiene şi a pus capăt războiului din Africa (mai 1943), după lupte grele, duse mai ales pe teritoriul Tunisiei. La sfârşitul lunii august 1942, armata a VI-a germană, condusă de generalul Paulus, a ajuns la Stalingrad.

(Catedrala din Köln în timpul celui de-al Doilea Război Mondial)

Un nou front s-a deschis în Europa la 6 iunie 1944, Ziua Z, Aliaţii asigurând un cap de pod pentru succesul operaţiunii Overlord, conduse de generalul american Dwight D. Eisenhower. Normandia a reprezentat doar începutul unei ample ofensive pe noul front din vestul Europei. Trupele aliate au eliberat ulterior Franţa, Belgia, Luxemburgul şi Olanda, pătrunzând în inima Germaniei câteva luni mai târziu.

În vara anului 1944, Armata Roşie a lansat o puternică ofensivă generală împotriva armatelor germane. La 23 august, România s-a alăturat Naţiunilor Unite, provocând o breşă masivă în sistemul defensiv german. Militarii români alături de cei sovietici au depăşit rapid aliniamentul Munţilor Carpaţi, începând acţiunile de eliberare a nord-estului României, Ungariei, Austriei, Cehoslovaciei etc.

(Populația civilă a Leningradului asediat ridică fortificații pe străzile orașului, 1941)

La 25 octombrie 1944, tot teritoriul României era complet eliberat de sub ocupaţia fascistă. Ca urmare a acestei ofensive, Germania şi-a retras tot dispozitivul militar din Balcani. Tot în 1944, Aliaţii au obţinut controlul asupra spaţiului aerian al Europei, Germania fiind supusă unei ample campanii de bombardament. Pe frontul din Pacific, Statele Unite au recucerit arhipelagul Filipinelor şi o serie de puncte strategice.

În Est, sovieticii au declanşat, la începutul anului 1945, o puternică ofensivă pe toată linia frontului, atingând frontierele Germaniei. Pe Frontul de Vest, după eşecul ofensivei germane din Ardeni, din decembrie 1944, Aliaţii au lansat o vastă ofensivă, pătrunzând pe teritoriul german. Armatele sovietice şi cele anglo-americane s-au întâlnit pe Elba în primăvară, Berlinul fiind înconjurat de Armata Roşie. În primele zile din mai, trupele germane au capitulat.

De Ziua Marii Victorii

Pe 9 mai, în Rusia, în majoritatea celorlalte republici ale fostei URSS, precum și în Israel este oficial sărbătorită Ziua Victoriei – ziua când s-a sfârșit Marele Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945) și cel de-al Doilea Război Mondial în Europa(1939-1945). Cu 75 de ani în urmă la Berlin a fost semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste, și acest lucru, într-o măsură decisivă, a devenit posibil datorită curajului și eroismului soldaților sovietici, cei care au fost capabili să zdrobească mașina militară de stat a celui de-al III Reich, la baza căreia se afla ideologia inumană a nazismului, cei care au luat cu asalt capitala germană în urma luptelor grele, de durată. A fost zdrobit regimul nazist, cel care a declanșat cel mai sângeros război din istoria omenirii, în care au pierit, potrivit diferitelor estimări, de la 50 la 80 de milioane de oameni.

(Soldați germani evacuați din Crimeea ajung în portul Constanța)

Cea mai importantă contribuție la Victoria asupra nazismului și la finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa a adus-o poporul multinațional al Uniunii Sovietice, care a reușit o răsturnare fundamentală a situației, zdrobind trupele Germaniei și a sateliților săi la Stalingrad, în bătălia de la Kursk, în Ucraina și Belarus; iar apoi pe teritoriul Europei Centrale și de Est.

(Mormântul unui soldat SS – Al doilea război mondial)

Necesitatea de a distruge nazismul era evidentă: hitleriștii efectuau o politică plină de ura fața de umanitate, mizantropică, în teritoriile ocupate, organizând masacre în masă, arzând sate întregi, distrugând orașe, provocând foamete, trimițând forțat populația în laghere de exterminare pentru muncă forțată, exterminându-i sistematic pe evrei și romi. În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, au pierit 27 de milioane de cetățeni sovietici, inclusiv peste 13 milioane de victime au fost oameni civili. În Rusia, nu există o familie care nu a fost profund afectată de război, amintirile evenimentelor sângeroase din anii 1941-1945, bucuria Victoriei și reîntoarcerea la viața pașnică sunt vii în memoria oamenilor.

(Prizonieri americani fotografiați cu un ziar romanesc după 23 august 1944)

Nu doar URSS a luptat împotriva ciumei brune naziste, ci și aliații din coaliția antihitleristă: Statele Unite, Marea Britanie și zeci de alte state. În multe țări ocupate de hitleriști s-a desfășurat Mișcarea de rezistență.

După ce i-au alungat pe invadatori de pe teritoriul Patriei lor, ostașii sovietici au eliberat de ocupația hitleristă și de regimurile pro-fasciste state din Europa Centrală și de Est. În cadrul luptelor pentru eliberarea României a dat dovadă de eroism divizia Tudor Vladimirescu, formată în octombrie 1943 din antifasciști și din foști prizonieri de război, din care au făcut parte 9,5 mii de oameni. Istoricii ruși apreciază decizia luată de Regele Mihai pe 23 august 1944 de a răsturna clica lui Antonescu și de a se alătura coaliției antihitleriste.

(Copiii se joacă pe un tanc dintr-o zonă din Berlin distrusă de bombe, 1945)

De importanță majoră pentru eliberarea României, a Ungariei și Cehoslovaciei de sub jugul fascist a fost participarea militarilor români la operațiunile București-Arad, Debrecen, Budapesta și Praga. Eforturile României, cea care a luptat 260 de zile de partea coaliției antihitleriste, au fost serios apreciate: peste 190 de mii de militari români au fost decorați cu ordine și medalii sovietice, iar Mareșalul F.I.Tolbukhin a înmânat Ordinul “Victoria” – decorația militară supremă din URSS – Regelui Mihai, medalie cu care în întreaga istorie au fost onorați doar cinci cetățeni străini. În lupta pentru eliberarea României de trupele hitleriste și hortiste, și-au dat viața 69 de mii de soldați sovietici.

Cel de-al Doilea Război Mondial a fost cel mai atroce conflict armat din întreaga istorie a omenirii.

Războiul a adus pierderi umane imense şi şi-a lăsat amprenta dureroasă pe decenii înainte. Acest fapt îl demonstrează statistica, potrivit căreia timp de 4 ani de conflict, URSS a pierdut peste 20 de milioane de oameni. Practic, fiecarare al treilea soldodat al “Armatei Roşii” a murit în război.

Iată care sunt pierderile umane aproximative ale unor ţări în Al Doilea Război Mondial:

– China: 15 milioane de oameni;

– Rusia: 20 milioane de oameni;

– Ucraina: 9 milioane de oameni;

– Germania: 7 milioane de oameni;

– Polonia: 6 milioane de oameni;

– Iugoslavia: 1,3 milioane de oameni;

– România: 800 mii de oameni;

– Franţa: 550 mii de oameni;

– Marea Britanie: 450 mii de oameni;

– SUA: 420 mii de oameni.

La nivel mondial aproximativ 3% din întreaga populaţie a lumii (aproximativ 60 de milioane de oameni) şi-au pierdut vieţile în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Aproximativ 27 de mii de oameni mureau în fiecare zi timp de şase ani.

Leave A Reply

Your email address will not be published.