19 mai 1952, s-a înființat Institutul de Geriatrie, devenit, din 1974, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”.

0 279

2002 – Timorul oriental, teritoriu în Asia de Sud-Est, și-a proclamat independența, după 24 de ani de ocupație indoneziană.

1999 – A fost lansat episodul I din filmul american de mare succes internațional, „Războiul stelelor”.

1997 – Curtea Supremă de Justiție a României a reabilitat 21 de intelectuali români, printre care Constantin Noica, Alexandru Paleologu și Nicolae Steinhardt. Aceștia au fost acuzați în 1960 pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” și crimă de trădare de patrie, fiind condamnați la pedepse cuprinzând între 25 de ani de muncă silnică și șapte ani de închisoare corecțională, cu confiscarea totală a averii.

1994 – A încetat din viață Jacqueline Kennedy Onassis, soția președintelui american John F. Kennedy, asasinat în 1963.

A fost una dintre cele mai mediatizate Prime Doamne de la Casa Albă, aceasta reușind să se facă plăcută de întreaga lume prin personalitatea și eleganța sa.

S-a născut la 28 iulie 1929, pe numele de fată Jacqueline Lee Bouvier. În primii ani de viaţă a locuit la New York și East Hampton, iar apoi a studiat la cele mai bune școli private. S-a angajat ca fotograf la un ziar local din Washington, ocazie cu care l-a întâlnit pe Kennedy, pe atunci senator. Între ei s-a înfiripat o relație, cei doi căsătorindu-se în 1953.

După ce s-a mutat la Casa Albă, Jackie și-a sprijinit enorm soțul și a trecut cu vederea bârfele care circulau pe seama lui. După asasinarea lui JFK, s-a stabilit în New York, iar în 1968 s-a căsătorit cu celebrul om de afaceri Aristotel Onassis.

Acesta a încetat din viață în 1975, iar Jackie, în ciuda averii moștenite, a preferat să lucreze. Din 1978 și până la moartea sa a lucrat ca editor la Doubleday. Funeraliile sale au fost simple, doar membrii familiei fiind prezenți.

Jacqueline Kennedy Onassis a fost înmormântată în cimitirul național Arlington din New York, la patru zile după ce s-a stins din viață.

1991 – Croații au votat în cadrul unui referendum pentru independența ţării lor faţă de RSF Iugoslavia.

1962 – Actrița Marilyn Monroe a cântat celebrul „Happy Birthday, Mr President” în onoarea președintelui John F. Kennedy, la Madison Square Garden.

1952 – S-a înființat Institutul de Geriatrie, devenit, din 1974, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”.

Primul din lume, Institutul de Gerontologie și Geriatrie a fost fondat în anul 1952 prin Hotarâre a Consiliului de Miniștri și a devenit Institut Național în 1974, iar în anul 1992, i s-a atribuit numele de “Ana Aslan”.

Înca de la înființare, pâna în anul 1988, Institutul a fost condus de Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, având ca obiect de activitate: asistența medicală geriatrică, cercetarea și gerontologia socială. În 1964 presedintele OMS l-a propus ca model de Institut de geriatrie țărilor dezvoltate.

În anul 1974 Institutul se extinde cu o secție clinică nouă, remarcabilă prin confortul interior și spațiile largi, situată într-un decor natural pe o suprafață de 33 ha la Otopeni. Clădirea din strada Mănăstirea Căldărușani nr. 9, care este și sediul central al Institutului, face parte din patrimoniul arhitectural, fiind o creație a lui I. D. Berindei, cu decorațiuni de ceramică în stil românesc.

Primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii 1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări clinice și experimentale. Rezultatele acestui studiu fac obiectul lucrării “Novocaina – factor eutrofic și întineritor” publicată împreuna cu Prof. C. I. Parhon în 1955. Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul este prezentat pentru prima data lumii medicale internaționale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel.

Ana Aslan s-a preocupat de gerontologia socială, indicând măsuri organizatorice privind cre­a­rea unui sistem de stimulare a activitaților specifice vâr­stei a treia. Dr. Ana Aslan a fost cea care a intuit și descoperit acțiuni terapeutice de tip biotrofic ale procainei prin tratament de lungă durată în doze mici, cu rol curativ și profilactic. Gerovitalul H3, produs biotrofic original românesc si, în acelast timp, primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii 1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări clinice și experimentale.

1947 – S–a deschis Muzeul Zambaccian, cuprinzând colecții de artă donate de colecționarul și criticul de artă Krikor Zambaccian.

1938 – A fost inaugurat bustul lui Alexei Mateevici, instalat pe mormântul poetului de către Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Chişinău.

Bustul poetului, al cărui autor este sculptorul Alexandru Plămădeală, a fost turnat din bronz, în 1933, la București. Soclul bustului funerar este executat din marmură.

Alexei Mateevici a fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia de la începutul secolului XX.

Mateevici este autorul poeziei „Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române.

Astăzi, cuvintele poeziei Limba noastră de Alexei Mateevici sunt folosite în Imnul de stat al Republicii Moldova.

1935 – În grădina publică din Tighina (azi Bender), vis-a-vis de Cinematograful Capital, a fost dezvelit bustul lui Ion Gh. Duca.

1932 – La București s-a organizat Institutul superior de educație fizică.

1932 – Parașutistă română Smaranda Braescu a stabilit recordul mondial de altitudine sărind de la 7 233 metri.

Saltul a avut loc în Sacramento, California. Recordul acesteia a rezistat până în 8 mai 1951 și a fost doborât tot de un român, Doru Negulici, care a sărit 7.250 în 104 secunde.

1925 – Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României au încheiat o convenție pentru revalorizarea leului și lichidarea totală a datoriilor statului către BNR.

1922 – A fost înființată „Organizația de Pionieri” a Uniunii Sovietice.

1919 – A început Războiul de Independență al Turciei, după ce Mustafa Kemal Atatürk a organizat, la Samssun, mișcarea de rezistență împotriva dezmembrării Imperiului Otoman.

1919 – A fost înființată organizația non guvernamentală Save the Children, pentru apărarea drepturilor copilului.

Save the Children este o organizaţie internațională a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor care au nevoie de ajutor din întreaga lume.

A fost înființată în anul 1919, în Marea Britanie. Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor.

Face parte din Internațional Save the Children Alliance, care este compusă din alte 27 de organizații naționale.

International Save the Children Alliance este un ONG cu statut consultativ pe lângă consiliul Economic și Social al ONU.

Organizația Salvați Copiii România este o organizație neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care, din 1990, militează activ pentru drepturile copilului și protecția copilului în România.

Organizația are, în prezent (iunie 2012), filiale în 12 județe și în București, peste 6.000 de membri și beneficiază de activitatea voluntară a peste 1.800 de persoane.

În 2011, Salvați Copiii a cuprins 182.000 de copii în programele sale, 30.000 părinți, 20.000 de cadre didactice și alți specialiști.

Salvați Copiii România este membru al Save the Children International, cea mai mare organizație independentă din lume ce promovează drepturile copilului și protecția copilului.

Organizația cuprinde 29 de membri și desfășoară programe în peste 120 de țări.

1910 – S-a născut Ion Tuculescu, pictor român.

A debutat de timpuriu, la vârsta de 15 ani, sub îndrumarea lui Eustatiu Stoenescu, cu o expoziție personală. În ciuda aprecierilor, a renunțat la pictură în favoarea studiului biologiei și medicinii umane. Și-a încheiat  studiile la Facultatea de științe naturale în 1936, fiind numit profesor la seminarul teologic de la Mânăstirea Cernica.

Trei ani mai târziu, acesta a absolvit cu mențiunea Magna cum laude Facultatea de medicină. În timpul studiilor universitare a pictat destul de rar, dedicând mai mult timp științei decât artei.

A revenit în prim-plan cu o expoziție personală vernisată la Ateneul Român, în 1938. A fost trimis pe front în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în calitate de medic. A activat apoi ca cercetător științific la Academia Română și șef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc din București.

S-a îmbolnăvit brusc în 1961, iar starea sănătății sale s-a agravat cu fiecare zi, în 1962 fiind supus unei intervenții chirurgicale.

1898 – S-a născut Julius Evola, publicist și filosof politic italian, unul dintre cei mai proeminenți filosofi tradiționaliști ai secolului trecut și un autor pe cât de prolific şi strălucit, pe atât de controversat; considerat „eternul revoltat împotriva lumii moderne”.

Principalele sale lucrări „Revoltă contra lumii moderne” (Rivolta contro il mondo moderno, 1934), „Oamenii printre ruine” (Gli uomini e le rovine, 1953),  „Fascismul” (Il Fascismo, 1964) au fost traduse în toate limbile de circulație internațională.

Volumul „Cavalcare la tigre” (A călări tigrul), apărută în 1961, este cartea cea mai controversată a lui Julius Evola.

1887 – A venit pe lume Ion Jalea, sculptor român, membru al Academiei Române, autor a numeroase monumente, statui, busturi, reliefuri, compoziții alegorice.

La baza viziunii lui a stat cultul pentru formă ca rezultat al observării realității, în special a figurii umane, și tendința incorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice.

Sculpturile sale au un sens idealizant, autorul vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică.

În compozițiile sale, Ion Jalea urmează legile clasice ale echilibrului, ale raporturilor armonice între părți, ale dozajului elementelor dinamice – gesturi, diagonale ascendente sau descendente – într-un ansamblu coerent și static.

O sinteză a înzestrării sale, a perfectei îmbinări între nivelul realist și cel alegoric, a științei împăcării tensiunilor dinamice și statice oferă compoziția Arcaș odihnindu-se, lucrarea sa cea mai reprezentativă, creată în 1926 .

1802 – Napoleon Bonaparte a instituit ordinul „Legiunea de Onoare”, cea mai înaltă recompensă care se acordă în Franța, drept recompensă pentru merite civile și militare deosebite în serviciul Franței.

1762 – A venit pe lume Johann Gottlieb Fichte, filosof german, cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmaș al lui Kant.

S-a născut în 1762, la Rammenau, într-o familie de țesători. Un om înstărit a remarcat extraordinara inteligență nativă a băiețelului care păștea gâștele pe islaz și l-a trimis la studii.

Fichte a studiat teologia la Jena și Leipzig. În 1794 a fost numit profesor de filozofie la Universitatea din Jena. Într-o vreme în care era foarte strâmtorat cu banii, l-a vizitat pe Kant la Königsberg, pentru a solicita un împrumut și pentru a primi sfaturi în privința filosofiei. Nu s-a ales decât cu sfaturi, însă vizita a fost, până la urmă, norocoasă.

Prima scriere fichteană importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă.

Opiniile sale politice și religioase nonconformiste i-au creat lui Fichte numeroși inamici în rândurile puterii. Acești inamici au încercat în 1799 să-l elimine din viață publică, înscenând o acțiune de dezinformare în doi timpi a opiniei publice.

Mai întâi, ei au lansat zvonul că Fichte era autorul unei scrieri anonime în care era atacat creștinismul, apoi l-au acuzat de ateism. Operațiunea nu a reușit. Fichte a continuat să-și țină imperturbabil cursurile private în Berlinul ocupat de trupele lui Napoleon, ba mai mult, tematica lor a fost adaptată la împrejurări.

Din aceste cursuri a ieșit scrierea Reden an die deutsche Nation, în care autorul încerca să trezească sentimentele patriotice ale germanilor.

Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind pentru puțină vreme, succesiv, funcțiile de decan al Facultății de filosofie și rector al Universității (a fost primul rector ales de corpul profesoral).

1536 – A fost decapitată, în Turnul Londrei, pentru incest, adulter și înaltă trădare, Anne Boleyn, a doua soție a lui Henric al VIII-lea al Angliei.

804 – A decedat Flaccus Albinus Alcuinus sau Ealhwine, învățat anglo-saxon, teolog, profesor la școala palatină din Aachen, colaborator al lui Carol cel Mare în domeniul culturii. A făcut reforme importante în liturghia romano-catolică și a lăsat peste 300 de scrisori în latină, o sursă importantă pentru istoria timpului său.

Deși identificat, prin tradiție, ca autorul cărților caroline și creatorul minusculelor carolingiene, astăzi este recunoscut că a avut un rol mai puțin important în crearea acestora. A fost și un important consilier politic și un confident al lui Carol cel Mare.

La recomandarea lui Carol cel Mare, Alcuin a înființat o serie de școli elementare, iar la mânăstirea Tours, o școală palatină de un nivel mai înalt (Academia Palatină), pe care a condus-o.

De asemenea, a înființat o bibliotecă în palatul regal. Astfel a introdus tradițiile umanismului anglo-saxon în Europa de Vest.

Alcuin a contribuit la popularizarea aritmeticii prin compunerea de probleme sub formă de ghicitori și glume.

Cea mai importantă operă a sa din domeniul științific este Propositiones ad ecuendos juvenes, care s-a bucurat de mare faimă în Europa.

Alcuin a pus bazele generale ale învățământului din Europa Apuseană și a fost cărturarul cel mai de seamă al renașterii învățământului, cunoscută sub numele de Renașterea carolingiană.

Leave A Reply

Your email address will not be published.