28 octombrie 1874, s-a născut medicul Constantin I. Parhon, întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie

0 313

2004 – O echipă de arheologi indonezieni a anunţat descoperirea rămăşiţelor pământeşti a şapte indivizi dintr-o specie umană necunoscută, datând de acum aproximativ 3000 de ani. Specia a fost botezată „Homo floresiensis”, după numele insulei indoneziene în care au fost găsite osemintele (Flores).

2000 – S-au desfăşurat primele alegeri municipale organizate în provincia Kosovo, administrată de ONU.

1993 – Întrunit în sesiune plenară, la Strasbourg, Parlamentul european a ratificat Acordul de asociere al României la Comunităţile Economice Europene.

1988 – Franța a plasat pe orbită TDF1, primul său satelit de televiziune.

1965 – Ȋn cadrul Conciliului, Vatican al II-lea a promulgat declaraţia cu privire la relaţiile dintre Biserică şi Religiile ne-creştine”. „Nostra Aetate”, declaraţia care precizează că în privinţa condamnării şi morţii lui Iisus, evreii nu trebuie să fie văzuţi colectiv, întrucât responsabilitatea acestui act nu apasă asupra tuturor, ci numai asupra câtorva; misterul morţii lui Iisus se ascunde în planul tainic al lui Dumnezeu.

1956 – Ȋn Spania au început să fie difuzate regulat emisiunile televizate .

1955 – S-a născut Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft şi unul dintre cei mai mai bogaţi oameni din lume.

S-a născut în Seattle, Statele Unite, tatăl său fiind avocat, iar mama profesor. A urmat cursurile unei şcoli private, iar la 13 ani şi-a descoperit pasiunea pentru computere şi a început să realizeze diferite programe.

S-a înscris la Universitatea Harvard, în 1975 realizând o versiune a programului BASIC. Ȋn acelaşi an a renunţat la şcoală ca să lucreze şi a pus bazele imperiului Microsoft, împreună cu prietenul său din copilărie, Paul Allen. Tot atunci a produs sistemul DOS, care, în 1981, a fost adoptat de International Business Machines (IBM) pentru computerele fabricate. Acesta a fost pasul care a ridicat compania lui Bill Gates.

Vânzarea licenţei pentru DOS a început să aducă profituri imenese Microsoft, astfel că la 35 de ani Bill Gates a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din America, pentru ca după 1990 să ajungă cel mai bogat om din lume.

1954 – Ernest Hemingway a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în Bătrânul și marea și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan.

Ernest Hemingway a fost romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume.

În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul Război Mondial, (1917 – 1918) cât și în Al Doilea Război Mondial, (1939 – 1945), dar și în Războiul civil spaniol, (1936 – 1939), autor de povestiri, nuvelist și romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în literatură, deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în acești termeni.

Hemingway se simțea slăbit și, în consecință, se afla în incapacitatea de a participa la ceremonia de decernare a premiilor. Un diplomat american din Suedia va fi prezent la această ceremonie în numele lui Hemingway. Textul discursului de primire pe care diplomatul american l-a citit în numele său era acesta: „Stimați membri ai Academiei Suedeze, Doamnelor și Domnilor neavând priceperea și dezinvoltura pentru a susține un discurs, nici cunoștințe de oratorie sau de retorică necesare, doresc să mulțumesc organizatorilor pentru generozitatea lui Alfred Nobel de a oferi acest premiu. Niciun autor care îi cunoște pe marii scriitori ce nu au primit acest premui nu îl poate accepta decât cu modestie. Nu este necesar să îi menționez pe acești scriitori. Fiecare dintre cei prezenți aici își poate contura propria sa listă, după cunoștințele și conștiința sa. Îmi este imposibil să îl rog pe ambasadorul țării să citescă un discurs în care un scriitor vrea să exprime tot ceea ce se află în sufletul său. Într-o scriere, lucrurile nu pot fi deslușite imediat, și autorul este norocos dacă se întâmplă așa¡ în cele din urmă însă, ele devin destul de clare, atât prin ele însele, cât și datorită gradului de alchimie pe care autorul îl deține, îl va fi suferit sau îl va fi uitat. Scrisul presupune o viață solitară.[…] Am vorbit prea mult pentru un scriitor. Un scriitor trebuie să scrie ceea ce vrea să spună și nu să vorbească despre asta. Încă o dată, vă mulțumesc”.

1940 – Grecia a intrat în Al Doilea Război Mondial, fiind invadată de Italia după ce dictatorul grec Ioannis Metaxa a răspuns cu celebrul „όχι” („nu”) ultimatumului lui Benito Mussolini.

1931 – La oficiul stării civile din comuna Tohani, judeţul Buzău, România, principele Nicolae, fără consimţământul regelui Carol II-lea al României, s-a căsătorit cu Ioana Dolete, fiica unui mic proprietar pe numele Dumitrescu, fosta soţie a fiului omului politic liberal N.N. Săveanu.

1922 – A avut loc prima transmisie radiofonică a unui meci de fotbal de la o coastă a Angliei la alta.

1920 – A fost semnat Tratatul de la Paris dintre România pe de o parte şi Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, pe de altă parte, prin care era recunoscut actul unirii Basarabiei cu România.  În tratat se afirmă că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic, unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată.

1919 – Congresul Statelor Unite a aprobat, cu toată opoziţia preşedintelui Woodrow Wilson , „Legea Prohibiţiei”(Volstead Act), lege care a început să fie aplicată începând cu luna ianuarie a anului următor şi interzicea comercializarea băuturilor alcoolice.

1914 – A venit pe lume Jonas Edward Salk, bacteorolog American, cel care a realizat primul vaccin împotriva poliomelitei. Acest vaccin a început să fie comercializat pe piaţa americană pe 12 aprilie 1955.

1886 –  Statuia Libertăţii a fost dăruită oraşului New York, preşedintele american Grover Cleveland fiind cel care a făcut onorurile după ce Franţa, în semn de prietenie, a oferit SUA ceea ce avea să devină simbolul ţării. Iniţial cunoscută sub numele „Libertatea întăreşte lumea”, ideea statuii i-a aparţinut istoricului francez Edouard de Laboulaye. Acesta a considerat că e nevoie de un simbol care să marcheze alianţa dintre Franţa şi SUA în timpul Revoluţiei americane. Proiectul statuii a fost realizat de sculptorul Frydyric-Auguste Bartholdi, iar suportul a fost făcut de Eugene-Emmanuel Viollet-le-Duc şi Alexandre-Gustave Eiffel. Propunerea pentru amplasarea statuii, reprezentând o femeie cu o torţă în mâna dreapta,i-a aparţinut tot autorului lucrării, care a primit acceptul de la Congres pentru folosirea insulei Bedloe de lângă New York. Ȋn 1924, Statuia Libertăţii a fost declarată monument naţional, iar în 1956 insula Bedloe a fost redenumită Insula Libertăţii. Ȋn prezent, monumentul care măsoară 93 de metri, face parte din patrimoniul UNESCO.

1874 – S-a născut medicul Constantin I. PARHON (foto), întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie; Constantin Ion Parhon s-a născut în orașul Câmpulung Muscel (județul Muscel, înglobat ulterior în județul Argeș). Tatăl său era originar din ținutul secuiesc. Studiile secundare le-a făcut la Focșani, Buzău și Ploiești, bacalaureatul l-a obținut în 1892.

A studiat medicina la universitatea din București (1893-1900) și a obținut în 1900 titlul științific de doctor în medicină cu teza Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie.În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din București. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, a profesat ca medic la Spitalul Rural „Rallet” din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, a devenit docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München (1906).

Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909-1912). A fost angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași (1913-1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și 1944-1958). În paralel cu activitatea didactică și-a continuat activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași (1917-1930) și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București (1930-1940).

În 1928 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1939 a devenit membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. A deținut și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie.În 1946, regele Mihai a înființat Institutul de Endocrinologie cu numele „C. I. Parhon”.

A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universității Caroline din Praga.Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române). A fost membru în colegiul de redacție al revistelor „Folia neurobiologică” și „Revue française d’endocrinologie”.

În calitate de militant socialist, Parhon a fost influențat în tinerețe, după propriile afirmații, de operele lui Karl Marx. A fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Țărănesc în 1919. La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR).

În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Din 1946 până în 1961 a fost fără întrerupere deputat în Adunarea Deputaților și apoi în Marea Adunare Națională.După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales președinte al Prezidiumului Republicii Populare Române (30 decembrie 1947 – 13 aprilie 1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcții prezidențiale (ales de Adunarea Deputaților), alături de Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi. În perioada 13 aprilie1948-2 iunie 1952, Parhon a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (funcție echivalentă cu cea de șef al statului), însă puterea de facto era deținută de Partidul Muncitoresc Român.

În iunie 1952 a renunțat la activitatea politică, dedicându-și restul vieții activității de cercetare științifică.A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957). I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialiste.

1873 – Ţarul Rusiei a sancţionat propunerea Consiliului de Stat, de a numi Basarabia gubernie şi de a desfiinţa Consiliul Regional al Basarabiei.

1860 – La Nice, Franţa, s-a deschis primul magazin exclusiv pentru femei: „A la ville de Nancy”.

1848 –  S-a dat în folosinţă prima cale ferată din Spania, între Barcelona şi Mataró.

1835 – Şefii triburilor din Noua Zeelandă au semnat declaraţia de independenţă a unui protostat sub numele de „Triburile Unite ale Noii Zeelande”.

Documentul a fost elaborat de James Busby, un rezident britanic, şi a fost semnat de un număr de 35 şefi maori, reprezentanţi ai poporului băştinaş, la Waitangi (1835).

1834 – O zi neagră pentru aborigenii australieni care au fost măcelăriți de coloniști britanici; masacrul a fost cunoscut sub numele de „Bătălia de la Pinjarra” pe Swan River Colony (Pinjarra, Western Australia).

1538 – A fost fondată Universidad Santo Tomás de Aquinola (Santo Domingo), de Papa Paul al III-lea, prima universitate din Lumea Nouă.

1533 – A avut loc căsătoria dintre Henric al II-lea şi Ecaterina de Medici, amândoi fiind în vârstă de 14 ani.

312 –  Constantin I cel Mare l-a învins pe Maxentius în bătălia de la Podul Milvius, lângă Roma, acesta fiind preludiul păcii Imperiului și al încetării persecutării creștinilor din Imperiul Roman.

Bătălia de la Podul Milvius (Podul şoimului) (azi Ponte Milvio, lângă Roma) a avut loc între împăraţii romani Constantin I şi Maxentius. Constantin a câştigat bătălia, a pus capăt Tetrarhiei şi a devenit conducătorul unic al Imperiului Roman. Maxentius s-a înecat în Tibru în timpul bătăliei

97 – Traian (44 de ani), guvernatorul roman al Germaniei Superioare,  a fost adoptat de împăratul Nerva  și a devenit Caesar şi urmaş la tronul imperiului.

Leave A Reply

Your email address will not be published.