26 noiembrie 1949, s-a născut Ivan Patzaichin, canoist, supranumit „amiralul flotei de aur a sportului românesc”

0 265

2008 – O serie de atacuri şi explozii s-a produs în capitala economică a Indiei, Bombay. Atacatorii au deschis focul asupra unor hoteluri de lux (Taj şi Oberoi), într-o gară aglomerată din oraş, un spital, dar şi în restaurante de lux. Atacurile au provocat moartea şi rănirea a sute de persoane.

2001 – Preşedintele american George W. Bush a evocat posibilitatea recurgerii la forţă în cazul în care Irakul refuza să îi reprimească pe inspectorii ONU pentru dezarmare.

1998 – Tony Blair a fost investit în funcţia de premier al Marii Britanii.

1991 – Polonia a fost primită în Consiliul Europei.

1987 – A fost semnată Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi tratamentelor inumane şi degradante, elaborată de Consiliul Europei.

1968 – A fost adoptată Convenţia ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii.

1965 – A fost lansat primul satelit artificial francez, „Asterix – 1”, Franţa devenind a patra putere spaţială din lume.

1949 – Adunarea Constituantă a Indiei a adoptat o nouă Constituţie: India a devenit republică federală în cadrul Comunităţii Britanice de Naţiuni (Commonwealth).

1949 –A văzut lumina zilei Ivan Patzaichin, canoist, supranumit „amiralul flotei de aur a sportului românesc”, multiplu campion naţional, olimpic şi mondial, în prezent antrenor al lotului naţional de kaiac-canoe.

În anul 2002, o statuie a multiplului campion, realizată de Alexandru Papuc, a fost amplasată la intrarea în Parcul Sportiv Dinamo şi dezvelită la împlinirea a 53 de ani de viaţă.

1941 – Preşedintele american Franklin D. Roosevelt a stabilit ca „Ziua Recunoştinţei” să fie celebrată în fiecare a patra zi de joi din luna noiembrie.

1940 – Au fost masacraţi în închisoarea Jilava peste 60 de deţinuţi, foşti demnitari şi alte persoane care urmau să fie judecate pentru acţiuni antilegionare în timpul lui Carol al II-lea, numit şi Masacrul de la Jilava.

1917 – S-a încheiat, la Focşani, armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare noi intervenite în urma armistiţiului Ruso-German de la Brest-Litovsk (semnat la 22 noiembrie 1917).

1912 – S-a născut Eugen Ionescu (Eugène Ionesco), dramaturg francez de origine română. A debutat în 1927, în revista Liceului „Sfântul Sava”. Şi-a luat licenţa în limba franceză la Universitatea din Bucureşti, iar primul volum publicat a fost „Elegii pentru fiinţe mici”, apărut în 1931, urmat de „Nu”, volum premiat pentru critica literară.

Zece ani mai târziu s-a stabilit în Franţa, unde s-a remarcat ca şi creator al teatrului absurdului. Prima sa piesa, „Cântareaţa cheală”, a avut premiera în 1950, urmată de “„Lecţia”, „Scaunele”, „Ucigaşi fără simbrie”, „Rinocerii”, toate scrise în limba franceză.

Pe 22 ianuarie 1970, a fost ales membru al Academiei Franceze, pe 7 mai 1989 a primit premiul Moliere, iar pe 30 decembrie a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor Francezi, împreună cu un alt scriitor român celebru, Emil Cioran.

Primele apariții ale lui Eugen Ionescu au fost în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928 – 1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește Elegii pentru ființe mici.

Întreaga operă poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.

La Cantatrice Chauve (Cântăreața cheală) a fost reprezentată la 11 mai 1950, la Théatre de la Huchette, în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu, cea care, la București, urmase cursurile Seminarului de regie și artă dramatică a lui Camil Petrescu, fiind primită cu răceală de public și de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română, și intitulată Englezește fără profesor, publicată din nou în limba natală abia după 1990. Piesa s-a impus treptat după ce o serie de mari oameni de cultură francezi a scris articole entuziaste despre ea, devenind cea mai longevivă piesă a acestui mic teatru parizian, Théatre de la Huchette,

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele și altele. A doua încadrează piese ca Ucigaș fără simbrie, Rinocerii, Regele moare etc., în care apare un personaj principal, un mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de Berenger sau Jean. În aceste piese acțiunea și decorul capătă importanță, limbajul este mai puțin derutant și comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului.

1894 – A venit pe lume Norbert Wiener, matematician american, considerat fondatorul ciberneticii (lucrări în domeniile teoriei probabilităţilor, teoriei cuantelor, teoriei relativităţii şi al electrotehnicii).

1832 – A fost pus în funcţiune primul tramvai din lume (New York City).

Leave A Reply

Your email address will not be published.