Tradiții și obiceiuri de Bobotează

0 301

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de “burechiuşe” sau “urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. “Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă “Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit “Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

Potrivit folcloristului Simeon Florea Marian, în Bucovina, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în fiecare casă femeile obişnuiau să pregătească în ziua de ajun mai multe feluri de bucate de post ce urmau a fi aşezate pe masă, în camera cea curată, pentru a fi stropite cu Agheasmă. Obiceiul acesta al gătirii bucatelor, într-o importantă zi de post cum este ajunul Bobotezei, se respectă şi astăzi în Bucovina. În Moldova, în zilele noastre, colacul a fost înlocuit cu făina de grâu, iar felurile de bucate de post s-au mai împuţinat. “Fiecare româncă, şi mai ales cele din Bucovina, caută să aibă în această zi următoarele bucate de post:

– grâu pisat, pe care-l fierbe şi-l îndulceşte cu miere sau cu mac râşnit, iar după ce l-a fiert şi îndulcit de-ajuns, îl pune într-o strachină sau într-un talger şi după aceea îl împodobeşte pe deasupra cu miez de nucă, pe care o înşiră sub formă de cruce;

– vărzare, adică plăcinte umplute cu varză, plăcinte cu mac şi cu ceapă şi unse cu ulei. Când frământă aluatul pentru vărzarele acestea, o samă de femei îndătinează a merge cu mâna plină de aluat în grădină şi a prinde pomii cu dânsa, în credinţa că aceştia rodesc apoi peste vară mai bine;

– prune sau perje fierte;

– bob fiert;

– găluşte umplute cu crupe de păpuşoi sau cu orez;

– borş cu urechiuşe sau burechiţi, adică cu un fel de aluat sucit cu sucitorul, care se taie în pătrate mititele şi, după aceea, prinzându-se două cornuri opuse ale fiecărui pătrat la un loc, i se dă prin aceasta forma unui burete mititel;

– borş de peşte şi peşte prăjit;

– colaci, dintre care unul e menit pentru preotul care umblă cu crucea”, explică, în lucrarea “Sărbătorile la români”, Simeon Florea Marian.

(Foto Ionuț Olari)

Leave A Reply

Your email address will not be published.