22 februarie 1903, s-a născut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român

0 302

1997 – Boxerul Mihai Leu a câștigat primul titlul de campion mondial la box profesionist pentru România.

1993 – Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis, în unanimitate, înfiinţarea Tribunalului internaţional pentru judecarea crimelor de război din fosta Iugoslavie.

1992 – A fost inaugurat, la Bucureşti, Centrul Euro-Atlantic, în prezenţa secretarului general al Organizaţiei Nord-Atlantice, Manfred Wörner (Centrul a fost înfiinţat în septembrie 1991, pe baza unei Hotărâri de Guvern).

1990 – S-a dat un Decret-lege al CPUN privind modalităţile de restituire a părţilor sociale ale salariaţilor, prevazută a se încheia până la 31 decembrie 1990 (în loc de trei ani, cum se anunţase anterior).

1958 – Egiptul şi Siria s-au unit pentru a forma Republica Arabă Unită.

1949 – Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-tărănist din facultăți.

La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.

1943 – La München, Germania,  au fost executați prin ghilotinare studenții Christoph Probst, Hans Scholl şi sora lui, Sophie Scholl, primii trei membri ai grupului de rezistență antinazist Trandafirul Alb.

În memoria fraților Scholl a fost fondat premiul literar Premiul Frații-Scholl, decernat, în anul 2006, scriitorului român Mihail Sebastian.

1907 – Au avut loc primele mișcări țărănești mai însemnate din România.

Răscoala țărănească, inițial, a luat amploare în principal în localitățile din județele Dorohoi și Iași.

La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație, dintre care majoritatea aveau foarte puțin pământ în proprietate, iar a zecea parte din ei chiar deloc. Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marele proprietar vecin.

În România acelei perioade, existau proprietari de latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare. Diferența enormă dintre cantitatea de pământ deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani constituia o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză a fost impunerea țăranilor spre cultivarea culturilor destinate exclusiv exportului (grâu, rapiță etc), marii latifundiari dorind să scotă profituri maxime din exportul de alimente.

Orientarea agriculturii spre export în România a venit încă din vreme principatelor românești, în urma tratatului de la Adrianopol (1829), tratat care a deschis hotarele principatelor pentru comerțul cu occidentul.

Creșterea fenomenului arendășiei a constituit a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor, trecând cu traiul la oraș. Acest fenomen a avut loc până și în zona Moldovei, cea mai conservatoare din România.

Prin urmare, boierii și marii latifundiari închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rândul lor, încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp. Arendașii, fiind mult mai duri și neînduplecațu cu țăranii decât boierii, ajunsese să fie dușmanul principal al țărănimii din România.

Răscoala țărănească din 1907, pornind din nordul Moldovei, a ajuns până în Oltenia, cuprinzând toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți.

Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încât liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să facă conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor. A fost o adevărată tragedie, fiind omorâți circa 11 000 – 12 000 oameni, cifră neconfirmată, deoarece nu s-a făcut niciodată un raport integru al victimelor.

1906 – S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.

1905 – S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu și Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 și 20 martie de înființarea sindicatului strungarilor și respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălțăminte.

1903 – S-a născut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român (d. 1970).

Tudor Mușatescu s-a născut la Câmpulung Muscel, la 22 februarie 1903. A absolvit Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din cadrul Universității București, în 1924. În intervalul 1930-1940, a fost profesor de franceză și avocat, inspector general al teatrelor.

A condus mai multe companii teatrale efemere: Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul “Tudor Mușatescu” (1941-1942), Teatrul “C.A. Rosetti”, Teatrul Nostru și Teatrul Colorado (1943-1944). A fost membru în comitetul de conducere al Societății autorilor dramatici români, ales în 1945.

A scris schițe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocație s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Mușatescu fiind considerat de critici “un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri” (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. A colaborat regulat, din 1919, la revista “Rampa”, precum și la reviste umoristice și magazine ilustrate.

Ca dramaturg, a debutat în 1923 cu piesa “Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză și reprezentată la Paris. În 1925 au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, “T.T.R.” și “Datoria”. Au urmat “Panțarola” (1928) și “Sosesc deseară” (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului.

S-a impus cu comedia în trei acte, “Titanic Vals”, care a avut premiera la 21 noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, fiind reprezentată și în multe orașe europene.

În 1926 a publicat primul și singurul volum de versuri, “Vitrinele toamnei”. A continuat cu schițe (“Nudul lui Gogu”, 1928; “Ale vieții valuri”, 1932), proză de experiment sub formă epistolară (“Doresc ca micile mele rândulețe”, 1934; “Fiecare cu părerea lui”, 1970), romanul “Mica publicitate” (1935).

Piese la fel de apreciate au fost și satira dedicată politicii și politicienilor, “…Escu” (1933), dar și “Visul unei nopți de iarnă” (1937).

A mai scris multe alte piese — comedii, drame, tragicomedii — , dintre care amintim: “Între noi, femeile” (1940), “Teatru la domiciliu” (1944), “Țara fericirii” (1945), “Profesorul de franceză” (1946), “Al optulea păcat” (1946), “Madona” (1947), “Geamandura” (1950), “Doctoria” (1952).

A scris comedii și în colaborare cu Sică Alexandrescu: “Figura de la Dorohoi”, “La iarbă verde”, “Teoria cocoșului”, “Miss România”, “Birlic”.

A realizat și adaptări de succes ale multor piese, printre care: “Coana Chirița”, “O crimă celebră”, “Țușca”, “Mizerabilii”. A prefațat culegeri de schițe vesele din autori români și străini și a scris o culegere de “Cuplete și scenete umoristice” (1950). A tradus, în colaborare, din K. Capek, Maiakovski, Ilf și Petrov. A murit la 4 noiembrie 1970.

Piesele pe care le-a scris se joacă în toate teatrele țării de mai bine de 80 de ani. Umor fin, sarcasm, intrigă, situații perfect posibile și, mai ales, actualitate. Așa este scriitura lui Mușatescu.

1902 – A venit pe lume chimistul Constantin Macarovici, cel care a elaborat lucrări în domeniul chimiei anorganice şi analitice; membru corespondent al Academiei Române din 1955.

Academicianul Constantin Macarovici, membru marcant al chimiei româneşti, s-a născut la 22 februarie 1902, în localitatea Negreşti, din judeţul Vaslui. După studii primare şi liceale, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, devenind licenţiat în anul 1926. În 1931 şi-a susţinut teza de doctor în ştiinţe chimice la Universitatea din Cluj. De altfel, întreaga activitate didactică şi ştiinţifică a desfăşurat-o la Facultatea de Chimie a Universităţii din acest oraş.

Asistent în 1927, a urmat toate gradele didactice universitare, până la cea de profesor, în 1948. În perioada 1951 – 1970, acesta a fost director adjunct la Institutul de Chimie al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.

Pe lângă munca la catedră, a desfăşurat o intensă activitate de cercetare ştiinţifică. Domeniul asupra căruia s-a aplecat îndelung a fost cel al complecşilor anorganici, cercetând diferite aspecte teoretice şi practice ale combinaţiilor complexe dintre sărurile anorganice cu diferiţi liganzi organici.

Un capitol însemnat al preocupărilor sale l-a format studiul oxizilor dubli. O atenţie aparte a acordat valorificării unor resurse naturale din ţara noastră.

Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat în peste 200 de lucrări, studii şi comunicări, publicate în reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare.

S-a aplecat, totodată, şi asupra vieţii şi activităţii unor distinşi chimişti români, cărora le-a dedicat valoroase monografii: Nicolae Teclu (1971), Gheorghe Spacu (1979), Raluca Ripan (1982) şi alţii.

1901 – S-a născut Iustinian Marina, al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În ciuda tuturor dificultăţilor, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente şi schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei româneşti în lumea creştină şi l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii.

La 19-20 octombrie 1948, Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având atunci numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adaugă două eparhii româneşti în „diaspora”.

În anul 1950, Sf. Sinod a hotărât, pentru prima oară, trecerea unor ierarhi, călugări şi credincioşi români în rândul sfinţilor şi generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat aşezăminte de asistenţă socială pentru preoţi şi călugări bătrâni (Dealu), pentru călugăriţe şi preotese bătâne (Viforâta).

În anul 1948 s-a stabilit reorganizarea învăţământului teologic ortodox; de atunci şi până în anul 1989, au funcţionat două Institute Teologice cu grad universitar (Bucureşti şi Sibiu) şi şase Seminarii teologice (Bucureşti, Buzău, Mănăstirea Neamţ, Cluj, Craiova şi Caransebeş).

Iustinian Marina a întreţinut legături cu celelalte Biserici Ortodoxe surori şi cu alte Biserici creştine.  Patriarhul a publicat 12 volume sub titlul semnificativ Apostolat social (Bucureşti, 1948-1976), cu toate pastoralele, cuvântările şi articolele sale.

În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian, s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri şi alte aşezăminte monahale. Pe lângă bisericile nou construite care au fost împodobite cu pictură, în alte 271 de biserici, pictura a fost restaurată.

1889 – Preşedintele american Grover Cleveland a semnat un proiect de lege prin care au fost admise Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana şi Washington în rândul statelor componente ale SUA.

1882 – Serbia s-a proclamat regat, iar Milan Obrenovic a devenit primul rege al Serbiei moderne, sub numele de Milan I (1882-1889).

1875 – A murit, la Paris, pictorul francez Jean-Baptiste Camille Corot, cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.

Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistica de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat. Corot poate fi socotit un precursor al impresionismului.

1857 – A văzut lumina zilei fizicianul german Heinrich Hertz, cel care a descoperit, cu ajutorul primului oscilator, existenţa undelor electromagnetice. A dovedit că acestea sunt identice şi se deplasează cu viteza undelor luminii.

A studiat la universităţile din München şi Berlin. În 1883, a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 şi 1889, a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889, a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn.

Hertz a descoperit, în Karlsruhe, cu ajutorul primului oscillator, existența undelor electromagnetice. A dovedit că sunt la fel şi se deplasează cu aceiaşi viteză ca undele luminii. Rezulatatele lui au fost baza pentru dezvoltarea telegrafiei fără cablu şi a radioului. Unitatea frecvenţei este numită în onoarea sa, Hertz.

1847 – A avut loc Bătălia de la Buena Vista, purtată în 1847, lângă Monterrey, în Mexic, în timpul Războiului Mexican. O armată americană alcătuită din 5.000 de soldaţi şi condusă de generalul Zachary Taylor, asistat de Jafferson Davis, a invadat nordul Mexicului şi a atacat armata mexicană, care număra 14.000 de oameni, conduşi de generalul Antonio de Santa Anna.

Forţele americane au respins atacul mexican, iar mexicanii s-au retras, pierderile lor însumând 1.500 de victime.

Victoria lui Taylor l-a ajutat să câştige alegerile prezidenţiale din 1848.

1819 – În urma Tratatului Adams-Onís, Spania a vândut Florida Statelor Unite, pentru suma de 5 milioane USD.

1708 – Antim Ivireanul a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

1632 – Galileo Galilei a publicat Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii.

1512 – A decedat navigatorul florentin Amerigo Vespucci, care a luat parte la câteva călătorii în Lumea Nouă (1497-1507). După numele său, la sugestia geografului german M. Waldseemuller, au fost denumite noile teritorii descoperite, care formează America de azi.

Tatăl lui Amerigo a murit în aprilie 1478 şi astfel Amerigo a devenit moştenitorul averii familiei sale. A devenit managerul familiei Medici şi timp de 16 ani a încheiat contracte, în numele acestora acumulând foarte mulţi bani.

S-a decis să părăsească Italia în favoarea Spaniei. În 1493, în Spania, a ajuns vestea conform căreia Cristofor Columb ajunsese în Indiile de vest. Amerigo a continuat să fie comerciant în slujba familiei Medici şi a stabilit foarte multe contacte în Spania.

În anul 1489, Vespucci a transferat afacerea familiei Medici lui Gonzalo Berardi, aceştia doi devenind prieteni apropiaţi.

Vespucci a manifestat din ce în ce mai interes pentru călătoriile lui Columb. După mai multe încercări de a descoperi un pasaj către Asia, Vespucci a realizat că trebuie să devină explorator, întrucât avea toate calităţile pentru a fi marinar.

Astfel, în mai 1499, Vespucci a plecat la drum alături de Alonso de Hojeda. Lui Amerigo i s-au dat 2 nave şi putea să facă ce ar fi vrut cu ele atâta timp cât avea permisiunea lui Hojeda. Navele au ajuns în Brazilia pe 27 iunie 1499 şi au fost primele ambarcaţiuni europene ce au ajuns acolo. Navele au navigat pe Amazon studiind totul.

Drumul l-a transformat pe Vespucci dintr-un om de afaceri într-un învăţat. Vespucci se gândea că era foarte aproape de a găsi o nouă rută spre Asia, totuşi, în iunie 1500, navele s-au întors în Spania. Imediat cum Vespucci a ajuns în Spania, i-a scris lui Lorenzo de Medici o scrisoare, în care îi povestea cum a traversat Atlanticul, despre animalele pe care le-a văzut, date despre tot cea întâlnit.

Odată ajuns în Europa, Vespucci a fost foarte dezamăgit deoarece Vasco da Gama reuşise să navigheze în jurul Africii, ajungând până în partea estică.

Amerigo Vespucci s-a decis să mai facă o expediţie, iar guvernul spaniol i-a dat 3 nave plus provizii, dar a refuzat considerând că va avea succes numai dacă va naviga sub pavilion portughez. Astfel, portughezii i-a oferit 3 nave şi control total asupra lor. Expediţia avea să-l facă pe Vespucci faimos, deoarece descoperise un nou continent.

Leave A Reply

Your email address will not be published.