6 martie 1897, în România a fost adoptată legea repausului (în zilele de duminică şi sărbători)

0 333

2000 – În cadrul Jocurilor Olimpice de la Sydney, din cele 53 de monede comemorative consacrate acestei manifestări sportive, au fost prezentate 17, dintre care una considerată cea mai mare din istoria Jocurilor Olimpice (diametrul de 10 cm).

1997 – Tabloul lui Pablo Picasso, Cap de femeie, a fost furat de la galeria londoneză şi recuperat o săptămână mai târziu.

1993 – A fost semnată, la Istanbul, Convenţia privind cooperarea în domeniile culturii, învăţământului, ştiinţei şi informaţiilor în zona Mării Negre.

1953 – Maximilianovici Malenkov a fost numit succesor al lui Iosif Stalin pe postul de prim-secretar al Partidului Comunist al URSS.

1951 – A început procesul lui Ethel şi Julius Rosenberg, care au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică.

Procesul Rosenberg a avut un răsunet mare în anii 1950, continuând să fie controversat și astăzi.

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953, în închisoarea Sing-Sing ( statul New York).

Ethel și Julius Rosenberg au fost singurele persoane civile americane inculpate pentru spionaj în timpul Războiului Rece. Au ajuns în centrul atenției publice din SUA în toiul unei campanii anticomuniste în mediile de informare, îndeosebi pe fundalul investigației parlamentare anticomuniste.

Mulțumită informațiilor tehnice furnizate de soții Rosenberg, Uniunea Sovietică și-a putut construi arma atomică proprie.

1948 – A fost creată Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI), instituţie specializată a ONU.

1945 – A avut loc instaurarea guvernului dr. Petru Groza. Acesta a format un nou guvern, în care ministerele cheie erau deţinute de comunişti.

1941 – A avut loc, la Opera Română din Bucureşti, premiera operei Alexandru Lăpuşneanu, de Alexandru Zirra, unul dintre pionierii muzicii de operă româneşti.

1930 – A avut loc, la cinematograful Capitol din Bucureşti, premiera filmului documentar Viaţa unui oraş, reintitulat ulterior Viaţa începe mâine, realizat de regizorul Jean Mihail.

Filmul a marcat începutul carierei de documentarist a regizorului.

1927 – S-a născut Gabriel García Márquez, redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.

Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate), vândut şi tradus în multe limbi ale lumii.

La sfârșitul anului 1949, a lucrat ca reporter și columnist la ziarul El Heraldo, iar în 1954, a lucrat ca reporter și critic cinematografic la ziarul El Espectador.

În 1960, după triumful revoluției din Cuba, s-a dus în Havana, unde a lucrat pentru agenția de presă creată de guvernul cubanez, Presa Latină. În 1961, scriitorul s-a instalat în New York, fiind corespondent la Presa Latina.

1919 – Consiliul Militar interaliat de la Paris (Nota Vyx) a transmis Ungariei hotărârea privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania, până la încheierea păcii care a hotărât noile graniţe politice.

1907 – A avut loc apogeul răscoalei ţărăneşti în regiunea Moldova din România.

La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație, dintre care majoritatea aveau puțin pământ în proprietate, iar unii din ei chiar deloc. Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marele proprietar vecin.

În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare. Diferența enormă dintre cantitatea de pământ deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani a constituit o cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză a fost impunerea țăranilor spre cultivarea culturilor destinate exclusiv exportului, marii latifundiari dorind să scotă profituri maxime din exportul de alimente.

Creșterea fenomenului arendășiei a constituit cea de-a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor, trecând cu traiul la oraș. Boierii și marii latifundiari închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă).

Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

Răscoala țărănească din 1907, pornind din nordul Moldovei, a ajuns până în Oltenia, cuprinzând toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți.

1897 – În România a fost adoptată legea repausului (în zilele de duminică şi sărbători). Potrivit legii, repausul se acorda numai o jumătate de zi, duminică dimineaţă, şi 14 sărbători pe an, dar condiţionat pentru întreprinderile industriale la discreţia Camerei de Comerţ, care trebuia să decidă cazurile când nu se vroia a se lucra continuu.

Legea e propusă de prim-ministrul României de atunci, Vasile Lascăr, şi susţinută de scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea pe vremea când a condus Primăria Capitalei, în 1899, vreme în care a promovat şi aplicat acestă lege, arătând “că muncitorii nu-şi pot vedea niciodată copiii, plecând la lucru în zori şi întorcându-se acasă noaptea, târziu“. În şedinţa din 11 decembrie 1900, senatorul P. S. Aurelian adresează o interpelare ministrului de interne Olănescu referitoare la neaplicarea Legii repausului duminical în mai multe părţi ale ţării: “Legea trebuie respectată ca să nu se deprindă lumea cu nesocotinţa legilor. În ţările civilizate nu se mai poate vorbi de muncă neîntreruptă 365 de zile pe an şi nu cred să se mai găsească cineva care să nu recunoască aceasta”.

Ion Luca Caragiale scria în schiţa “Atmosfera încărcată”, în 1900, despre această lege: “E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, câte progrese a făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului dominical?”. Caragiale reia subiectul în 1909, în schiţa “Repausul dominical”: “N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraş mare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn… Ce somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang… Lipsa asta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn; şi nu pot dormi măcar – parcă sunt în stare de insomnie… şi când mai văd şi toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învârtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire, îmi vin fel de fel de idei… primejdioase”.

1883 – A fost adoptată Legea pentru aderarea României la Convenţia Internaţională a metrului, încheiată, la Paris, la 8 mai 1875.

1869 – Dimitri Mendeleev a prezentat în premieră, în cadrul unei conferinţe a Societăţii Ruse de Chimie, tabelul periodic al elementelor. Acesta a realizat prima variantă a sistemului periodic al elementelor chimice în data de 17 februarie 1869. Atunci, el a ordonat pentru prima dată cele 63 de elemente chimice (cunoscute la acea vreme) în ordinea creşterii maselor atomice. A realizat tabelul folosindu-se doar de simbolurile elementelor, pe care le-a aranjat pe orizontală, iar apoi pe verticală, aceasta din urmă structurare ajutându-l să descopere Legea periodicităţii (proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor sunt într-o dependenţă periodică de greutăţile lor atomice).

Sistemul conceput de Mendeleev nu a fost acceptat uşor, colegii săi fiind neîncrezători în teoria sa. Versiunea finală a tabelului a fost realizată în 1871, însă profesorul rus a lăsat spaţii libere în tabel tocmai în ideea descoperirii de noi elemente chimice.

Sistemul periodic numără, în prezent, 118 elemente chimice, din care, până în 1984, s-au produs 6.845.000 de compuşi.

1837 – Prin decret imperial rus, Mănăstirea Căpriana a revenit din subordinea eparhiei Chișinăului în cea a mănăstirii Zografu de pe Muntele Athos, până la 9 martie 1873, când a fost trecută în subordonarea Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei.

Mănăstirea Căpriana, unul din cele mai vechi așezăminte monastice din Repubica Moldova, situată în codrii ce acoperă ținutul deluros al Moldovei Transprutiene, numiți cândva codrii Lăpușnei, reprezintă un monument de valoare culturală și istorică excepțională pentru neamul românesc.

1836 – A avut loc Bătălia de la Alamo, în cadrul căreia 200 de oameni au apărat un mic fort din Texas, timp de 13 zile, împotriva a mii de soldați mexicani conduși de Antonio Lopez de Santa Anna, guvernatorul Mexicului.

1521– Navigatorul Ferdinand Magellan a descoperit insula Guam.

Guam este o insulă din vestul Oceanului Pacific, aflată în administrarea Statelor Unite ale Americii. Este cea mai mare insulă din arhipelagul Marianelor (Micronezia), fiind situată la nord de Groapa Marianelor.

Insula Guam are o lungime de peste 48 km (30 mile) și o lățime de aproximativ 14 km (9 mile), cu o suprafață de 541,3 km2.

1475 – A venit pe lume Michelangelo, cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene, remarcându-se deopotrivă în pictură, desen, sculputură și arhitectură.

Până a-și câștiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una dintre primele sale lucrări de pictură și chiar unul dintre puținele tablouri ale artistului este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută și sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni (Tondo în limba italiană derivă din rotondo, însemnând rotund). Un tondo este pictat în cerc, pe lemn fixat într-o ramă sculptată. În tabloul lui Michelangelo, membrii Sfintei Familii sunt tratați în manieră sculpturală și se diferențiază în mod clar de celelalte personaje care populează fundalul, unde siluetele sunt realizate mai puțin plastic și culorile sunt estompate.

Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluționând iconografia respectivei scene religioase tradiționale. Raportarea la antichitate este caracteristică Renaşerii, fascinată de vechea cultură greco-romană.

Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512.

Partea centrală, pe axa bolții, cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe.

În anul 1535, lui Michelangelo i s-a acordat titlul de „arhitect, sculptor și pictor de frunte al palatului papal”.

Însă cea mai importantă sarcină a lui Michelangelo la Roma a fost continuarea lucrărilor de restructurare a Catedralei Sfântului Petru, instituție înființată pentru a supraveghea construcția catedralei. Și în zilele noastre, Fabrica angajează arhitecți și constructori care studiază cu atenție catedrala și pot remedia orice degradare a edificiului, o funcție de mare responsabilitate, deținută înaintea lui de Bramante, de Rafael și de Antonio da Sangallo. Michelangelo a reluat ideea planului central propus de Bramante și oa refăcut-o într-o formă mai clară și mai simplă. Ca o încoronare a edificiului, a proiectat o cupolă maiestuoasă, inspirată de cea a lui Brunelleschi, realizată pentru Domul din FLorența, însă de dimensiuni mult mai impozante.

Astăzi, cupola Catedralei Sfântului Petru rămâne elementul care, mai mult decât oricare altul, scoate în evidență proiectul maestrului Michelangelo.

Leave A Reply

Your email address will not be published.